6,066 matches
-
la o angină violentă care-l obligă pe bolnav să scoată limba, ca un câine care gâfâie de căldură. Pentru un filosof despre care eu unul am zis că are îîncă din copilărie, și din cauza educației fanteziste, tatăl impunând învățarea latinei înaintea francezei) o limbă moartă în gură, o limbă maternă care-i mai întâi paternă, și mai apoi un idiom pe care nici o persoană în viață nu-l mai vorbește, doar marii morți care bântuie viața lui Montaigne, moartea e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cele mai puțin importante, se inspiră direct din Montaigne. De exemplu, scrierea cărții sale în limba franceză - și nu pentru prima dată, cum citim uneori cu surprindere, căci dacă ar fi așa, unde am mai situa Eseurile? - și nu în latină, limba cărturarilor europeni, desigur, dar nu și cea a compatrioților săi, a oamenilor de bun simț cărora Descartes se adresează în mod prioritar. De asemenea el vorbește la persoana întâi, un păcat de moarte pentru casta filosoficească sau cea a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe marginea ei, Marie de Gournay este partizana unei abordări realmente filologice: definitivarea textului, iată pe unde anume trece creșterea numărului de cititori și punerea operei la dispoziția tuturor. De unde și munca ei de traducătoare a citatelor din geacă și latină, precizarea autorilor lor, înlocuirea termenilor care făceau dificilă înțelegerea. Pentru că limba evolua pe atunci cu o viteză considerabilă, în așa fel încât Montaigne se întreba pe drept cuvânt dacă textele lui vor mai fi înțelese la câteva decenii după moartea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scopul de a face textul mai accesibil pentru maximum de cititori, ea a lăsat în forma aleasă de Montaigne pasajele...libertine. Și atunci, cum să mărturisești mai ales că Eseurile cuprindeau și așa ceva? Și să lași cititorilor de greacă și latină plăcerea de a efectua ei înșiși această muncă, cu discuția și liniștea erudită pe care aceasta le comportă... 54. Teoria prelevării. Astfel înțelegem mai bine cum, fără ca Montaigne să fie libertin înici Pierre Charron, de altfel), el poate face servicii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
disponibilă la editura Encre Marine, 2004. Dumnezeul hedonismului s-o binecuvânteze! Bravo universitarilor și celor plătiți de CNRS! Ediția americană - On Pleasure, trad. de A Keni Hieatt și Maristella Lorch, Abaris, New York, 1977 -, pune alături de textul englezesc și versiunea originală latină... Și aceasta s-a epuizat! în ce privește bibliografia, rămasă și ea netradusă îo adevărată manie!), a se vedea G. Mancini, Vita di Lorenzo Valla, Florența, 1981. Două articole: Allain Michel, „Epicurism și creștinism în Epoca Renașterii”: câteva aspecte ale influenței ciceroniene
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec, sfârșitul lumii elene, instaurarea unui univers nou, conținând noi potențialități. Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe teritoriul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș î!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. -12- Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia greacă trece greu în latină - dolor absit, zice textul îII, 18), dar ideea rămâne: e vorba de a realiza absența tulburărilor, de a elimina durerea, de a termina odată cu spaimele, îndeosebi cu spaima de moarte, care împiedică dezvoltarea unui hedonism franc și categoric. Plăcerea poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
familia sa, și fericirea, și fideismul, furat, și hapaxul existențial, și Heraclit, și idealul eului, și imanența, și importanța sa, și inconștientul, pus la index, și individualitatea, influența sa, intuițiile sale privitoare la psihologie, și Iulian Apostolul, și justiția, și latina, și lectura, și libertatea, și Lucrețiu, și lumea din umbră, magistrat, - și Marie de Gournay, și biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertate, merite, eforturi etc.) Preocupările pentru menținerea unui echilibru între evoluția, schimbarea socială, între eficiență și competitivitate economică și echitate și justiție socială au o istorie bogată. Dovada o constituie și faptul că termenii de justiție și echitate provin din latină: justiția, derivat de la justus, care înseamnă „dreptate, bunătate” și echitate, deviat de la aequitas, care înseamnă „potrivire, dreptate, cumpătare”. De asemenea, cele mai importante lucrări din filosofie, - Republica (Platon) și Etica Nicomahica (Aristotel) - sunt consacrate în mare parte analizei a ceea ce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Ideea de universitate e o idee medievală. Despre universitățile Evului Mediu, G. Călinescu scria aceste rânduri: „Universitatea era nu numai o universitate de studii, dar și una de sentiment, fiindcă oricine putea fi student oriunde, limba de înțelegere fiind cea latină. Evul Mediu a fost un ev profund internațional” (Cronicile optimistului, Buc, (1964, E.P.L., p. 40). Marele critic încheia astfel: „Ah, întunecat ev mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mănăstiri, de sublime clopotnițe, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lucruri asemănătoare.... Pare așadar să se confirme, În special prin evocarea altor titluri ale lui Aristotel, că opera misterioasă este cu adevărat cel de-al doilea volum al Poeticii sale. După ce a citit prima pagină și a tradus-o În latină, Baskerville Începe să răsfoiască În grabă următoarele pagini. Dar Întâmpină o rezistență materială, Întrucât paginile deteriorate sunt lipite unele de altele și În plus e stânjenit de mănușile sale. Jorge Îl Îmboldește să continue să o răsfoiască, Însă Baskerville refuză
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
întotdeauna (cf. Gramsci 1), indicii au existat doar la nivelul limbii. În faza de tranziție - „în timpul dispariției licuricilor” - conducătorii democrat-creștini și-au schimbat aproape brusc modul de a se exprima, adoptând un limbaj complet nou (de altfel, de neînțeles, ca latina), în special Aldo Moro, adică (printr-o corelație enigmatică) acela care pare mai puțin implicat în toate lucrurile oribile organizate începând din ’69 în tentativa - până acum reușită din punct de vedere formal - de a păstra puterea. Spun „din punct
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină, în loc să fiu cuprins de vreo vrajă mistică și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc insistent la Merlin Cocai 1. În orice caz, învățăturile pedante din Imitație, ce se adresează cu „tu” inițiatului „dintr-o clasă inferioară” (fiul țăranului ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
limbii, M. a fost preocupat de formarea și istoria limbii române, revenind cu observații și teorii care se constituie în argumente și concluzii ale dezbaterii despre originea și continuitatea poporului. Ideea că româna este urmașa nealterată de influențe străine a latinei populare este insistent susținută în câteva texte speciale: Disertație pentru începutul limbei românești, Disertație pentru literatura cea vechie a românilor (ambele publicate ca anexe la Istoria pentru începutul...) și Dialog pentru începutul limbei române între nepot și unchi (tipărit împreună cu
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
1941). Predă limbile greacă și latină la mai multe licee Bucureștene și organizează gratuit cursuri de greacă pentru cercetători. Membră a Societății de Studii Clasice, a participat la numeroase congrese și simpozioane. Este coautoare la numeroase manuale de greacă și latină. Publică mai ales în „Revista istorică română”, „Studii clasice”, „Balkan Studies”, „Analele Universității București”, „Studii de literatură comparată”, „Revista de istorie și teorie literară”. Din 1978 se stabilește la Atena, unde desfășoară o intensă activitate pentru dezvoltarea relațiilor culturale româno-elene
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
o parte a acestei complexități În modelele sale, utilizările date plantelor sunt susceptibile oricând de modificare. Parcele experimentale și ogoare adevărate După cum menționam mai devreme, toate mediile sunt, inevitabil, locale. Există Întotdeauna ceea ce am putea numi „problema traducerii” atunci când convertim latina standardizată și generică a Înaltelor autorități bisericești, cumva artificial creată, În limba parohiei locale. Soluțiile standard În materie de pregătire a pământului, programare a Însămânțării și fertilizare trebuie Întotdeauna adaptate atunci când sunt aplicate, de pildă, În cazul unui teren pietros
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
eșiri din măsură a iubirii. Numit avocat consistorial la Vârșeț (1796), el cade victimă prigoanei oficiale, stârnită de ideile sale. Este închis și i se distrug scrierile. După zece ani este eliberat și i se oferă postul de profesor de latină la gimnaziul din Vârșeț. Observații de limba rumănească, carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu bun-simț ideea purității ei. Rădăcinile lexicale moștenite din latină sunt explicate și în limba germană sau franceză. Ultima parte, eterogenă, este un discurs tipic iluminist despre importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat și un Dicționar româno-germano-francezo-latin, netipărit, dar folosit de redactorii Lexiconului de la Buda (1825). Preocupările
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
unitară; aceasta trebuie să aibă ca bază limba populară și pe cea a textelor bisericești, să se cultive și să se mlădieze prin traduceri, să se îmbogățească prin explorarea tuturor graiurilor vorbite de români și prin cuvinte noi, împrumutate din latină sau din celelalte limbi romanice „surori”, adaptate la formele morfologice ale limbii române. Ortografia, pe care o reduce la 28 de semne, era alcătuită, cu puține excepții, după principiul fonetic. Ideile lingvistice și reformele propuse de H.-R. în spiritul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de fatuitatea vlăguitoare de sens rezultate din uz, abuz, clișeu și folosire iresponsabilă. Cuvântul, reînviat, operează singur, de aceea nu are nevoie nici de metafore (extrem de rare în scrisul lui I.), nici de podoabe stilistico-retorice. Inversiunile de topică (în maniera latinei), frecvente mai ales în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie expresia de esențialitatea și energia plăsmuitoare a
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie expresia de esențialitatea și energia plăsmuitoare a logosului. „Vergiliu și latina lui sunt natură”, spune I.-traducătorul, care îl consideră pe autorul Eneidei cel mai mare poet al omenirii tocmai pentru că la el „puterea cuvântului se impune ca o rădăcină a lucrurilor”. Fiind de o atare factură, lirica lui I. cere
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată în sintezele mai recente și în periodicele de specialitate. • A. Carile, Per una storia dell’Impero Latino di Costantinopoli (1204-1261), seconda edizione ampliata, Bologna, 1978, p. 29-30. Tot mai mult, în cursul secolului XII, cavalerii au făcut apel, pentru a traversa marea, pentru a-și asigura proviziile necesare și nu mai puțin pentru asediul cetăților maritime din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra creștinismului timpuriu românesc. Este suficientă o analiză sumară a vocabularului creștin de bază din limba română pentru a înțelege că populația romanizată din regiunea balcano-carpatică a gravitat, un timp, în jurul unor centre creștine în care limba de cult era latina. Abia după intrarea bulgarilor în familia creștină 8 și delimitarea tot mai clară a sferelor de influență dintre Constantinopol și Roma în spațiul sârb și croat 9, românii au început să fie asimilați comunității bizantine. Dacă alte popoare din partea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
emanate din mediile bisericești din Țara Românească și Moldova relevă faptul că asimilarea liturghiei slavone de către români a avut loc în condițiile existenței unor particularități zonale deloc de neglijat, atât în ce privește perioada în care a avut loc înlocuirea definitivă a latinei populare cu slavona, cât și a direcțiilor din care a pătruns noua limbă liturgică. Totodată, se poate admite faptul că înrădăcinarea creștinismului ortodox, în forma sa slavonă, a avut loc într-o perioadă în care simbioza slavo-romanică nu era pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]