KorAP: Find »[drukola/base=leșina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...80 >

1,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

arzători care, apropiindu-se treptat de ochii săi, îl priveau pătrunzători, îl sfredeleau, aprinși. Întinse mâna să-și ferească fața, și mâna lui se lovi de ceva rece, sticlos. Ochii străini ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie fața boarea dimineții. Spicele de grâu foșneau ușor. Auta privi cerul albastru. Treceau păsări. Era liniște și seninătate. Se simțea odihnit. Dormise în grâu și se căznea

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ființa străină vreuna din limbile pe care le știa el? "Zeu sau om, văd că nu-mi vrea răul" - se gândi sclavul și i se uită drept în ochii arzători. Da, acești ochi l-au privit și azi-noapte, când a leșinat a doua oară. Ochii păreau buni, deși sfredelitori. Sclavul vru să vorbească în limba atlantă, dar simți că i s-a așezat un nod în gât și cuvintele nu se lăsau rostite. Deodată îl apucă o spaimă nouă: dacă-și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ei scot o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta, apă... a leșinat! Auta tălmăci repede, sculîndu-se, iar străinul cu înfățișare feciorelnică veni cu un fel de minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
am uitat. Poate tu știi să-mi dezlegi o taină. Eram cu un an în urmă în altă țară, unde sunt nisipuri fierbinți, și o dată am văzut niște lucruri lunguiețe, sclipitoare, pe care n-am ajuns să pun mâna... - Ai leșinat cumva? râse Hor întrerupîndu-l. Auta se uită la el uimit: - De unde știi?! - Erau ale noastre. Le-am aruncat pe pământ să vedem care e aerul și cât de mare e căldura... - Și cum ați putut afla? Doar au rămas acolo

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ei încălțat în mătase înflorată cu fire de aur și de argint niște câlți sau aburi lăptoși. Întrebă: - Unde mă duci acuma, străinule? Ce sunt aburii pe care-i văd? - Sunt nori, Mehituasehet. Nu te speria! zise cârmaciul. Și Mehituasehet leșină pe umărul lui. Fură trezite repede amândouă, iar Mai-Baka, trecîndu-i îngrijorarea de la început, se apucă să le liniștească: - Să nu vă fie frică! Iată, eu nu mă tem: zeii noștri sunt buni. Voi vă temeți pentru că alți muritori n-au

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
zei. Sunt mândru că zeii m-au ales tovarăș de drum! Cârmaciul ridicase acum luntrea foarte sus și acoperise podeaua străvezie cu carapacea ei. Zborul era așa de lin, ca și când stăteau în nemișcare. Ascultând cuvintele lui Mai-Baka, Mehituasehet nu mai leșină. - Cum să încuviințez, zise ea, ca eu să mă tem mai rău decât niște robi negri? Tu ești un vrăjitor cumsecade, străinule, așa e? Râse cu drăgălășie și urmă: Nu-i așa, străinule, că îmi plac basmele și vrăjile tale

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

are să o amuze să afle că restul băieților din pluton credeau că are o drăguță acasă, de primește atâtea scrisori cu o caligrafie atât de frumoasă și de rotundă. Când sosi știrea, În mai, că fusese rănit, Minnie mai că leșină, dar când se vădi că nu era nimic foarte grav și că primise Învoire să se Îngrijească de dl James, o copleși bucuria și Începu să Își repete În gând clipa când el avea să intre pe ușă și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit leșinat în șalupă. Oamenii tăi au spus că în apropierea Triunghiului Bermudelor ți s-a făcut rău. E O.K. N-am nimic. Nimic. Intră cine vrea. Iese cine poate. Sau cine nu poate rămâne. Praf și libertate Privea spre cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu-se peste ea. Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în brațe, blestemându-se pentru ceea ce ajunsese, hotărându-se cu toată ființa lui să înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
clipă groaza mă apucă și reacționez, însă în clipa următoare mă lupt. Și mă ia frumos de mâini, mă pune pe pat, se ridică deasupra mea și spune: Te vreau. Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun și spun: Pot să-ți fiu veșnic recunoscătoare sau te pot omorî. Te salvez sau te omor. Iar facem pe șefa? Începe să mă sărute. Ești delicioasă. Înțeleg. Vrei să te răzbuni. Se oprește și mă privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit mărit, pe puțin, la doi metri. N-avea atât. Îi venea să leșine. Lui Ulpiu i se năzări că un plutonier mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
pentru a îndeplini una dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (Urmărire Permanentă). E drept, se pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în spasme constructiviste și reci cum, după

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Când e puțin amețită, cântați împreună. Dacă o simți tulburată, treci direct la refren și semnalizează-i sub masă. Când ajungi acasă și este sub duș, calci ușa-n picioare, și intri peste ea. - Și dacă se sperie? Și dacă leșină? - Nu-i nimic, te va chema tot pe tine. Tu ieși de acolo, calci încă o dată ușa-n picioare și te-apuci s-o salvezi. - După care nu-mi mai vorbește. După care, dacă mă prinde pe coridor, mă ia

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mijloc al debaralei. Simții unghiile. Piciorul ei încolăcindu-i pieptul. "Un gol istoric se întinde." Se sufoca. Și se gândi dacă nu i se va știrbi câtva din renumele său de Sinistrat, atunci când îi va fi peste puteri să nu leșine. - HAI SĂ FACEM TRANSPIRAȚIE!!... mai desluși Doru vocea, pârâind de căldură și de pedagogie literară, aparținând madamei Nicolici. Și cam cu asta se ocupase dumnealui în cele două săptămâni ale mijlocului lunii aprilie. Diminețile le dormea, deșteptîndu-se, hăt, către amiază

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

ridicat una dintre sprâncenele pensate cu grijă. Trebuia să abandonezi trotineta și să-ți cumperi alta mâine. —Ha-ha-ha! Fiona a scos limba către Julia, după s-a uitat înspre celelalte două femei. —Scuze. Bag mâna-n foc că toate sunteți leșinate de foame. Dați-mi repede un meniu. După ce toată lumea și-a dat comanda, iar vinul a fost turnat în pahare, Fiona a declarat ședința deschisă în mod oficial. — Observ că nu mai avem membrii noi, a spus ea zâmbind. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
vie amintirea. Pentru Milly. Dar viața mea e acum alături de tine. În proporție de sută la sută. Apoi Nick o trăsese lângă el și-o strânsese în brațe cu-atâta putere încât lui Susan i s-a părut c-o să leșine de-atâta ușurare și totală fericire. Amintindu-și clipa aceea, Susan a simțit că i se taie respirația de emoție. Din camera alăturată se auzeau vocea înfundată a lui Nick care-i spunea lui Milly să-și pună pe ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care o simțise înainte de a leșina în barca lui îl cuprindea încă o dată. Picioarele îi tremurau. Să se țină pe picioare îi devenea tot mai greu, să urce - imposibil. Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Lui Vultur-în-Zbor i se părea acum că arată așa cum îl percepuse la început: greoi, împiedicat, inutil. Figura hotărâtă din Dimensiunile Interioare dispăruse, ascunsă din nou în spatele unei măști a eșecului. — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil. îți mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pună stăpânire chiar așa de tare pe mintea ta. Uită-l și pe el, și nebuniile lui... De-acum nu mai ai nevoie de el. Din nou nota aceea de disperare din vocea ei. — Să-l uit, spuse Vultur-în-Zbor și leșină cu capul în supă. PATRUZECI ȘI PATRU — Elfrida, spuse Vultur-în-Zbor, tu ai cunoscut-o pe sora mea, Prepelicarul? Ochii Elfridei s-au mărit. în cele din urmă a bâiguit: - Eu... eu cunosc numele ăsta... Sora ta? Vultur-în-Zbor a încuviințat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă Trandafir, plin de praf și cu alte câteva zgârieturi în plus. Mi-e rușine s-o spun, dar primul meu implus a fost s-o iau la fugă. M-am întors la treaba mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
imediat ce s-a întâmplat. După o scurtă discuție, timp în care părea din ce în ce mai interesat, l-am dus în pădure și și-a încercat și el norocul cu Trandafirul. S-a îndepărtat de el ținându-se de cap. Dar nu a leșinat. Fapt care i-a conferit automat un fel de ascendent în fața noastră. Probabil din această cauză am fost de acord să păstrăm o vreme secretul în privința Trandafirului, asta până o să înțelegem mai bine ce e cu el. Ne-a invitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]