1,966 matches
-
indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lupta în Convenție. Totul e plin de adevăr sufletesc, de cea mai rară pătrundere. Danton apare la începutul piesei cu șervetul la gât, ieșind din sufragerie, în această ținută sunt puse la cale întîmplă-rile istorice ale Revoluției. Nevasta lui Danton leșină în așteptarea loviturii. Danton, întorcîndu-se biruitor, pică de somn și întreabă casnic: "Ce-i asta?... De ce nu mi-ați făcut patul?" În plină încordare ministerială, el are timp să-și aducă aminte că era odată pasionat de Shakespeare și să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este de ajuns că procurorul e atât de vulgar venal; el mai introduce în nuvelă și pe polițaiul orașului, care e un escroc laș: când preotul se duce la prefect (fostul procuror) pentru a-i cere un serviciu, și când leșină, polițaiul, în timpul leșinului, îi fură din buzunar punga cu bani, cu banii pe care preotul îi adusese ca să câștige favoarea prefectului. Dacă din punct de vedere artistic această îngrămădire de infamii poate e un defect - și o lipsă de realism
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și a pornit în sus spre viață. Nu se știe cât timp a muncit și nici de unde a avut atâta forță, pentru ca să iasă la suprafață. Când a ajuns la aerul proaspăt și l-a tras cu nesaț în piept, a leșinat, a adormit, dar nu l-a văzut nimeni căci era noapte, întuneric. în zori, soția care-l îngropase de viu a venit la mormântse temea de ceva-, l-a găsit în nesimțire deasupra mormântului, l-a lovit în cap cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
într-un moment... Zoe: Fănică!... Tipătescu: Du-te. Pristanda: Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.) Trahanache: L-am prins cu alta mai boacănă! Zoe: (începând să se jelească și căzându-i ca leșinată în brațe) Nene! Nene! Trahanache: Joițico! (către Tipătescu].) A aflat? Tipătescu: Știe tot! Trahanache: (îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu) Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i spui? O știam eu cât e
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se mutase locul și un major zice: „Rămâi În poartă, futu-ți Dumnezeul mă-tii!”. Brigada cutare... „stai!”. Și m-a oprit În poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri, ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă În cap. Asta a fost... Cred că vreo 15, țin minte, că am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În poartă, futu-ți Dumnezeul mă-tii!”. Brigada cutare... „stai!”. Și m-a oprit În poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri, ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă În cap. Asta a fost... Cred că vreo 15, țin minte, că am numărat... Nu vă mai amintiți numele celui care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer În plămân, să anihileze plămânul, și, În timpul ăsta, un planton de drept comun mă ținea de mâini și eu Îl țineam pe el... Și la un moment dat, m-a pătruns... și am leșinat. Și am avut senzația că mă duc, că pătrund prin pământ, că tot timpul coboram... Și parcă nici nu exista pământ... După aceea mi-o spus plantonul că l-am strâns de nu și-o putut desface mâinile..., așa de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spune, care nu vrea să facă demascare?”. Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: „Ăsta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule!”. L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, Încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat iarăși de la gât, l-a ridicat și a spus: „Bagă mințile În cap, pentru că ăsta e numai Începutul. O să vezi mai târziu!” Și pe urmă s-a dus... Au fost și dintre cei care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pus un gardian un deget. Mă credeți? Și s-o bătut! Asta am vrut să vă spun... Era unu’ Vasile Savu și Îl duce un ofițer, Roade Molai, și Îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-o speriet. Era unu’ cu jumătate țeasta capului... pe ochi și pe față Îi curgea sângele ca din porc... Săracu’ Vasile, când o venit, Îi era frică și să vorbească. „Măi, da’ cine o fost?” „Nu știu, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un regiment american din Germania Occidentală și știa mii de rețete și Îmi spunea: „Măi, hai că Încep o rețetă cu cartofi”. Și zicea, zicea, zicea, până Îmi lăsa gura apă și Îi spuneam: „Oprește-te, că mă săturai! ... Că leșin dracu’ de foame aicea”... Era un artizan desăvârșit... Am stat cu el și Îmi vorbea mult despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsa lungit... El un singur lucru spunea: „Dă ce, mă, nu vrei să vorbești cu tovarășu’ căpitan sau cu tovarășu’ maior anchetator? Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei?”. Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna, venea un soldat care făcea acolo stagiul și te trimetea În celulă. Aici, colegii de celulă luau un prosop, Îl udau cu puțină apă și ți-l punea pe fund... Și Zamfirescu ăsta te lăsa două-trei zile și te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După cuvîntările de adio, m-am retras, însoțit, o parte din drum, de C. Cojocaru. Ce s-a întîmplat mai departe? La Cimitirul Sărata (mi-a povestit ulterior Ilie Boca) totul a decurs în mod haotic. Soția lui Coban a leșinat, fiii s-au repezit s-o ducă acasă, iar lumea a plecat înainte de a fi fost coborît sicriul în groapă. Afară bătea un vînt rece, înțepător. O femeie îi îmbia pe cei rămași cu colivă înghețată. Ce ironie! Criticul fusese
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care oricum ar fi privit-o critic. Descălțîndu-se, a observat o rosătură la unul din ciorapi chiar în față, la degete. A încercat s-o ascundă încrucișînd tălpile, dar pînă la urmă tot s-a văzut. Nevastă-sa, să leșine, nu alta. „Pentru mine - a continuat el - nu era chiar o surpriză, pentru că pantofii și ciorapii îi poartă mai întîi fecioru-meu, iar când îi lasă el, îi iau eu”. După ce i-a ospătat, gazda le-a pus în față, fiecăruia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
victima perversiunilor sexuale ale unora dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La fel acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă nimic de mâncare și nici de băut, pentru că veceurile stadionului sunt insuficiente și se mai află și sub tribune. Așa că... atenție! Se spune că s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mâinile”. Dar îndată alungă acest gând și răbdă în continuare loviturile, până când Ștefan obosi și ieși din cameră înjurând. Se întoarse după câteva minute, căutându-l cu lanterna prin cameră. Tavi se ridicase după plecarea lui și făcând câțiva pași, leșinase în alt colț al camerei de tortură. L-a prins cu mâna lui criminală de gulerul hainei și a început să-l târască pe scări în jos, crezând poate că trage după el un cadavru. Ajuns în sfârșit la capătul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bolnavi și medicamente din cele primite de afară. Era chemat peste tot ca un apostol chiar și de gardienii și ofițerii temniței. în Zarcă era ținut de ura lui Crăciun, ura diavolului asupra unui sfânt. După o izolare cruntă a leșinat, când a fost adus în camera, rămânând chiar si fără respirație. Toți au crezut că a murit, chiar și Colonelul, care fusese chemat în grabă. Dar minune! Uță deschide ochii, întâlnește privirea zbirului Crăciun, care îi cere ceea ce îi ceruse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după urechi, sugându-mi sângele. Nu puteam să scap de ele pentru că aveam mâinile ocupate. În stânga țineam lanterna, cu dreapta mă apucasem de canadiana ei. Nu-mi rămânea decât să strâng din dinți și să le suport. Îmi venea să leșin când vedeam cât de multe erau. Și continuau să iasă din gropi altele și altele. — Chiar crezi că pe vremuri Întunegrii aruncau victimele sacrificate în asemenea gropi? am întrebat-o pe fată. — Da. Sigur. — Groaznic! — Se considera că lipitorile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să cred că ești înzestrat cu ceva special, un ceva care le-a lipsit celorlalți douăzeci și cinci. Ce înțelegeți prin „special“? — Păi, hai să vedem! N-ai suferit de nici o boală ciudată, n-ai avut halucinații vizuale ori auditive, n-ai leșinat... Am dreptate? — Da, aveți. Nici un fel de halucinații. Singurul lucru care mă îngrijorează este că am devenit sensibil la miros, în special de fructe. — Asta se poate întâmpla oricui. Am constatat și eu că mirosul fructelor influențează racordarea. Alte probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveau nevoie să se așeze pe wc. Nu vă mai spun ce aer putea fi acolo, pentru unii își dădeau drumul pe ei. Erau 200 de oameni! Prin simpla lor respirație normală se crea un aer foarte, foarte greu. Unii leșinau. Erau scoși și aruncați într-o cameră de vizavi. Când își reveneau erau aduși din nou în cameră. Leșinau pur și simplu așa, stând pe scaun. Îmi aduc aminte că Chiorpec, cel care l-a denunțat la Securitate pe șeful
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dădeau drumul pe ei. Erau 200 de oameni! Prin simpla lor respirație normală se crea un aer foarte, foarte greu. Unii leșinau. Erau scoși și aruncați într-o cameră de vizavi. Când își reveneau erau aduși din nou în cameră. Leșinau pur și simplu așa, stând pe scaun. Îmi aduc aminte că Chiorpec, cel care l-a denunțat la Securitate pe șeful lui, Mosanc, stătea pe scaun și a lăsat capul în jos, să moară și nu alta! L-am luat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe ce-l care dormea pe wc. Unii nici nu mai reușeau să se abțină și-și dădeau drumul pe ei și, închipuiți-vă dacă puteți!, mirosul accentuat de faptul că acea cameră nu era aerisită din cauza păturilor din geam... leșinau oamenii! Asta i s-a petrecut și lui Chiorpec, despre care vă spuneam mai devreme. Era acolo și Mosanc 14 fostul șef al Vămii de la Iași al cărui adjunct era Chiorpec. Chiorpec a fost cel care l-a denunțat pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lui mătura prin curte, el i-a zis pe românește, ca să facă o glumă: "Bună ziua, mămică!", iar maică-sa nu l-a recunoscut. Abia după ce a vorbit în rusește și i-a spus că el este Iașa maică-sa a leșinat și a căzut pe jos. Cum vă spuneam, Iașa și Grișa au făcut odată un chef la care au băut vodkă cu cana. Camera mea era chiar lângă a lor, aveam un geam care dădea chiar în camera lor, iar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
burger cu șiret, cum se purta pe vremea aceea, și subofițerul care ne-a primit în arest era un evreu, pe nume Leferman (am să-l țin minte până voi muri), și când am văzut că-mi rupe șireturile am leșinat. Că n-am putut concepe: cum să vină cineva să-mi rupă șireturile? Și m-a udat acela cu niște apă, mi-am revenit și m-au băgat într-o celulă acolo. Era o cameră mică, eram vreo șase oameni
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]