8,145 matches
-
linguistique, Larousse, Paris, 1973. DUCROT, Oswald, SCHAEFFER, Jean-Marie, Nouveau Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1999. DUFRENNE, Mikel, Esthétique et philosophie, Klincksieck, Paris, 1976. DUMARSAIS, César Chesneau, Leș Figures du discours, Flammarion, Collection " Champs ", Paris, 1977. ECO, Umberto, Lector în fabula, Grasset, Paris, 1985. FONTANIER, Pierre, Leș figures du discours, Flammarion, Paris, 2004. FRÉDÉRIC, Madeleine, La stylistique française en mutation ?, Académie Royale de Belgique, Bruxelles, 1997. FRIEDRICH, Hugo, Structure de la poésie moderne, traduit de l'allemand par Michel-François Demet
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
que le "reportage" est étranger à la littérature, que "le dire retrouve chez le poète să virtualité [...] refaisant un moț total, neuf, étranger à la langue" et, enfin, que tout cela impliquait "la disparition du poète". " 418 V. Umberto Eco, Lector în fabula, Grasset, Paris, 1985. 419 Daniel Delas et Jacques Filliolet, Linguistique et poétique, op. cît., p. 53. C'est nous qui soulignons. 420 Georges Mounin, Poésie et société, P.U.F., Paris, 1962, p. 53-54. 421 Jean Cohen, Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de l'outil [...]. La perfection dans l'utilité fait naître le sentiment de la beauté. [...] Plaisir de l'objet bien fait. " V. Jean-Louis Joubert, La poésie. Formes et fonctions, op. cît., p. 24. C'est nous qui soulignons. 448 Umberto Eco, Lector în fabula, op. cît. 449 Henri Meschonnic, Pour la poétique ÎI : Épistémologie de l'écriture. Poétique de la traduction, op. cît., p. 21 et 47. 450 Idem, p. 141. C'est nous qui soulignons. 451 Idem, p. 184. 452 V. Gustavo
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
infiltrarea în exil a agenților Securității, fenomen frecvent în anii ’80. Paginile literare, răzlețe la început, sunt susținute, după 1982, mai cu seamă de Ion Caraion, care publică poezii (Voi cetatea cea mare, cetatea cea tare ș.a.) și „note de lector” (Virgil Ierunca, „Pitești”, Paul Goma, „Câini ai morții”, 24, 25/1982). În numărul 27 din 1982, sub titlul Honni soit qui mal y pense, apare un documentar asupra cazului Ion Caraion. Din 1986, Cornelia Visarion Mănuceanu supune atenției și aspecte
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
în special cu Galaxia burlacilor (1980) D. se instalează solitar și sigur în cuprinsul prozei fantezist-ironice a generației ’70, cea care a supt îndeajuns din onirismul de la finele deceniului șapte. Autobiografic, autoscopic, autonarativ, autoexemplar, personajul - care este autorul - își copleșește lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
cursurile Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din același oraș (1963-1968). A fost profesor de liceu, apoi redactor al revistei „Convorbiri literare” (1972-1990). În perioada 1970-1990 a condus cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iași. Din 1992 este lector, apoi conferențiar la Catedra de literatură română și comparată a Universității ieșene. A colaborat la „Iașul literar”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Luceafărul, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Odglosy” (Polonia) ș.a. Volumul de debut al lui D., Ares
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția rusă-română, rămânând la Catedra de filologie rusă a aceleiași facultăți. În 1977 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. În 1978 a devenit lector, ulterior conferențiar la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Limbi Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
și Sibiu, se specializează în estetică, istoria artelor și etnografie la Berlin (1936-1937) și München (1938-1939). În 1938, obține titlul de doctor în filosofie la Universitatea din București cu teza Conceptul de artă populară, care va fi tipărită în 1939. Lector de limba și literatura română la Universitatea din Viena (1942-1943), este atestat în 1945, la Universitatea din Iași, titular al Conferinței de estetică literară, pe care o suplinise în 1944. După 1948, va ține aici cursurile de teoria literaturii și
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
de redacție al „Analelor Academiei Române” (1977-1989), membru în comitetul de redacție (1979), secretar responsabil de redacție (1980-1985) și redactor-șef (din 1986) al „Revistei de etnografie și folclor”, redactor responsabil adjunct al „Memoriilor Comisiei de Folclor” (1988). După 1990, este lector la Universitatea „Spiru Haret” din București. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Folclorul taberei militare (1994). Volumul Idealul unității naționale în cultura română (1988; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române) este de fapt o istorie
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
DOMOKOS, Sámuel (16.III.1913, Ciugudul de Jos, j. Alba), istoric literar, folclorist și bibliograf ungar. Absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj, este profesor de liceu la Năsăud (1940-1944) și la Budapesta (1945-1947); din 1948 - asistent, lector, apoi conferențiar, șef de catedră, profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta. De aici s-a pensionat în 1978, dar a predat până în 1983 istoria literaturii române din secolul al XX-lea. Colaborează
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
frecventează liceul, după terminarea căruia se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvind în 1960. În același an este șef de cabinet la Catedra de literatură română a acestei facultăți, devenind apoi asistent (1961-1970), lector (1970-1975), conferențiar (1975- 1991), profesor (1991-1993). A fost membru în comitetele de redacție ale revistelor „Alma Mater”, „Limba română” (Chișinău), „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, seria literatură (1972 și 1989). A debutat în „Iașul literar” (1958), colaborând apoi cu
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității torineze. În 1984 devine profesor asociat, iar din 1997
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
dă strălucire personajelor-vedetă din operă (eroul-narator în primul rând, apoi părinții, colegii de școală din Humulești, colegii de la Școala de catiheți de la Fălticeni ș.a.) și salvează de la uitare o puzderie de figuri de plan secund, figuri trecătoare, nume pe care lectorul obișnuit, atent la aventurile lui Nică, le ignoră. Criticul le reconstituie biografic, le creează o biografie și le dă un rol în această imensă familie care este lumea lui Creangă. Face acest lucru cu atenție maximă, cu pasiunea și familiaritatea
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
la revista „Transilvania” din Sibiu. Între 1978 și 1980 lucrează la Anticariatul din Cluj, apoi este funcționar la Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Cluj, iar din 1990 deține funcția de secretar general de redacție al revistei „Tribuna”. Din 1994 este și lector la Facultatea de Științe Sociale a Universității clujene, secția ziaristică. Debutează în revista „Echinox” (1970) cu articolul Existență și cunoaștere la Blaga, rămânând apropiat cercului echinoxiștilor, în cadrul căruia se remarcă prin preocupări de filosofie și sociologie. Colaborează cu eseuri și
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați este disponibilă în Hong Kong și în Singapore în limba engleză și a fost tradusă în limba japoneză pentru a putea fi citită de publicul din Japonia. Dr. Daniels este profesor asociat și lector la Kennedy School of Government din cadrul Universității Harvard și professor invitat la Florida State University, North Texas University și Western Michigan University. A fost membru fondator al consiliului director al centrului Cambridge Center for Behavioral Studies și activează în asociației
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
din Paris (1928), C. funcționează mai întâi ca profesor în învățământul secundar, predând limba franceză la Liceul „Ioan Maiorescu” din Giurgiu, apoi la liceele „Gh. Șincai” și „Matei Basarab” din București (1929-1939) și la Seminarul Pedagogic Universitar. În 1942 este lector de limbă și literatura română la Universitatea din Lyon. În 1943, întors în țară, ocupă Catedră de limba franceză la Academia de Înalte Studii Comerciale din Cluj-Brașov, al cărei rector devine în 1945. Din 1948 și până la sfârșitul vieții a
CONDEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286356_a_287685]
-
pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori pe lectorii și martorii vieții noastre literare: în locul unor icoane tulburi și a unui mediu realist, o imagină aproape legendară, a unor vremi de poetică patriarhalitate, cu oameni înțelepți chiar dacă au trecut prin iadurile juniei sau, poate, tocmai de aceea, și totul
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
CONSTANTINESCU, Nicolae (5.X.1941, Fierbinți, j. Ilfov), etnolog. Este fiul Floricăi și al lui Alexandru Constantinescu, învățători. După studii universitare de limba și literatura română la Universitatea din București (1958-1963), devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (1995) la Catedra de teoria literaturii și folclor a facultății absolvite, șef al Catedrei de etnologie și folclor (1996). Face studii de specializare la Portland, în SUA (1976- 1977). Obține titlul de doctor în științe
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
întreaga ierarhie universitară devenind profesor (1993), și în 1997 șef al Catedrei de literatură comparată și estetică. Își ia doctoratul în filologie în 1973. Urmează cursuri de teatrologie la München, în 1971 și 1972. Între 1981 și 1984 a fost lector de limba și literatura română la universitățile din München și Augsburg, devenind, tot aici, profesor-asociat, în perioada 1985-1994. După 1985, când pleacă în exil în Germania, se ocupă atât de literatura română, cât și de științele politice, organizând trei congrese
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
este exclus din UTM, fapt ce îi va marca evoluția ulterioară. Este profesor de limba română la Macea, județul Arad (1957-1958), la diverse școli generale din Arad, precum și la Institutul Pedagogic din același oraș (1958-1966), după care devine asistent, apoi lector de literatura română la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1966-1973). În 1973 s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde, din 1975, lucrează în calitate de colaborator extern, apoi ca redactor permanent, în redacția română a postului de radio Deutsche
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și a predat literatura engleză și teoria literaturii la University of Northern Iowa, la Harvard University, ajungând profesor titular
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
normaliene la Școala Normală din Arad (1948-1950) și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1956), unde și lucrează ca bibliotecar (1953-1956) și unde va fi asistent, lector și conferențiar la Catedra de istoria și teoria literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977), redactor
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Caraș-Severin - 5.II.1989, Timișoara), etnolog. Este fiul Anei (n. Grebenceanu) și al lui Arsenie Crețu, țăran. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1967). Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Timișoara, ca asistent și apoi ca lector la Catedra de folclor a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în litere cu lucrarea Ethosul folcloric, sistem deschis (1978). A condus cercul și arhiva de folclor a Universității din Timișoara, a îndrumat ansamblurile folclorice „Timișul”, „Doina Timișului”, „Datina
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
său s-a impus, și asta poate în prelungirea căutărilor Școlii de la Târgoviște, căreia cărțile noastre i-au fost afiliate nu de puține ori.” Între 1973 și 1990 C. a fost profesor la diferite școli generale, după aceea a devenit lector de teoria literaturii la Universitatea din Brașov și redactor șef-adjunct al revistei „Interval”. A obținut în 2000 titlul de doctor cu teza Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România. A debutat în 1970, în revista „Argeș” cu ciclul
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
de preț și nici o metaforă care să ne fure ochii și să încânte urechea. De ce rămân în minte, deși nu au în ele nimic memorabil? Cum se face că aceste confesiuni, de o exasperantă banalitate, acaparează, „smintesc” fantezia noastră de lectori sceptici, în fine, cum de reușește B., poet care voiește să fie un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în același timp, atâta pregnanță și o așa de mare putere emoțională? Secretele poeziei
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]