4,107 matches
-
catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește!• Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de minciuni transparente.• Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot.• Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite.• Oare ce căutăm în Cosmos, când din toate avem din belșug pe Pămînt?... VII. HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (43) - AFORISME (16), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
alături de sanie. Cu ochii când la mamă, când la copil, ursoaica nu se hotăra. Pe cine s-atace întâi? Prada mică ar fi fost ușor de apucat. Cea mare ațintea către ea un ascuțiș ce părea primejdios. Începu să se legene ușor în stânga și-n dreapta. Neînfricată, femeia rămase pe poziție, răsucindu-se încolo și-ncoace ca să-i pareze încercările prădătoarei. Și dură ceva timp dansul morții, până când Anyu băgă de seamă că, tot mișcându-se, încheiase din spațiul apărat în
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SĂ MĂ NASC OM Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ MĂ NASC OM Pe melodia apei mă legăn eu în gând Și pe memoria stelei mă leg de-al meu pământ Și-n îngerii ce cad adesea pentru noi, Mi-am regăsit putința de-a nu păși ‘napoi Am învățat lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles
SĂ MĂ NASC OM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381490_a_382819]
-
oamenilor care și-au uitat sufletul, care s-au prins de balustrada logicii și nu mai vor să o lase. Vreau ca, pentru o noapte, fiecare să ne simțim din nou copii în brațele mamei, care ne cântă și ne leagănă sau în jurul bradului luminos, uitând de fiecare grijă pe care o aduce ziua de mâine. Asta vreau de Crăciun. MAGIE, vraja călătoriei în timp care ne poate duce înapoi în vremea copilăriei. SCRISOARE PENTRU MOȘ CRĂCIUN Autor: Sumegi Evelin, 10
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape fumurii, trecând prin nori Spre casă sufletului meu, atins, plăpând De un miracol prins în zori, de subsuori Și legănat într- un scrânciob, în vie De ieri, de azi, de mâine, răscolind ninsori, Mi- e astăzi dor de -obrazu- ți de hârtie Și de privirea albă a petalelor cu care mă- nfiori. Voi mângâia în filele fierbinți, de carte, Sub
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor? Doina ar avea răsunet, și Mai am un singur dor, Când se leagănă toți codri și-nainte și-napoi. Și din valurile vremii, te întreb: De ce nu-mi vii? Tu Luceafăr, tu speranță a întregii Românii. Referință Bibliografică: OMAGIU (SONET XXXII ) / Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
joacă o farsă. Farsă, din păcate, e pe căi legale dovedită-n acte cu nemernicie, bieți mei copaci - forțe inegale va doboară astăzi pentru măreție. Măreția voastră-i mârșăvia lor care ne omoară meleag de tezaur, meleag scris în basme, legănat de dor, legănat în vise, poleit cu aur. Aurul străluce peste tot prin țară: sus, câmpii mănoase, jos, străvechi comori, ce-au stârnit invidii peste tot afară, ce te rod în suflet și îți dau fiori. Fiori mă cuprind și
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
Farsă, din păcate, e pe căi legale dovedită-n acte cu nemernicie, bieți mei copaci - forțe inegale va doboară astăzi pentru măreție. Măreția voastră-i mârșăvia lor care ne omoară meleag de tezaur, meleag scris în basme, legănat de dor, legănat în vise, poleit cu aur. Aurul străluce peste tot prin țară: sus, câmpii mănoase, jos, străvechi comori, ce-au stârnit invidii peste tot afară, ce te rod în suflet și îți dau fiori. Fiori mă cuprind și jalea mă-îngheață
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă, rând cu
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
alții le spun râuri,toate curg, toate-s vii și focul arde.O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde!Dincolo de câmp curgeun fluviu marece-adună multe râuri în drumul lui!Adierea crengilor salciei plângătoarese leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim,înaintând prin freamătul copaculuiascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine,spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă,rând cu rând
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
infinit plângând. Tăcerea în copaci de ger se-mbată Lăsând durerea-n jugul nou de frig, Iar peste timp, în foc e preschimbată Din arderea de stele să te strig. Și ploile curgând se risipesc în van Când umbrele se leagănă în munți, Iar jocul de dureri se prinde pe tavan Făcând cu nemurirea mii de punți. Dar te visez și mă cobor în noapte Cu cu rătăciri de-o zi și ani din viitor, Tu mă trezești și îmi vorbești
E IARNA GREA CA UN TORENT DE PATIMI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374307_a_375636]
-
a flori de mătase Afară e frig și târziu Și tremură-n gânduri rămase Cuvintele-n alb străveziu. Se pierde în mine ninsoarea Acestui popas nefiresc În care mă prinde mirarea De frigul pe care-l urzesc. Dar codrul se leagănă-ndată Pe urmă adoarme tăcut Când noaptea de vise e beată În cerul de zi desfăcut. Referință Bibliografică: Trec fulgii uimiți / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
TREC FULGII UIMIȚI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374326_a_375655]
-
joc, altă risipire a mea în căutările unei logici a ceea ce mi se întâmplă. Val vârtej se schimbă totul. De la o fracțiune de secundă la alta gândesc iubirea care mă prinde în franjurii ei ca pe un ciucure frumos colorat, legănându-mă prin frumusețea ei, ca apoi tot ea să devină zdreanța cu care se învelește alt spirit, altă formă, în fond un suflet din acel grup de suflete din care și eu fac parte, abia acum recunoscându-le prezența în spatele
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
mi Doamne fericirea, Să am bucuria deplină, Să-mi regăsesc iubirea, Când afară-i lună plină, Iar lângă mine, femeia divină, Fă Doamne ca această noapte, Plină de dăruiri și declarații în șoapte, Să țină o veșnicie, Iar acest pat, leagăn să ne fie... Ramona nu-l mai lăsă să-și termine improvizația și îl trase spre ea obligându-l să se ridice în picioare, rămânând cu recitarea neterminată. Îl cuprinse de după gât cu un braț, în celălalt ținând paharul cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci Și caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
Sunt scorpionul care toate știe În mediul de argilă aurit. Înțepenit în studiul de latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se leagănă-n umbre sub fețe de sfinți Și grinda-i linsă de văpaia rea, Întinsa-mi coadă te lasă fără grai: Alerg și m-ascund, dar la-nceput de mai Mortală va fi mușcătura mea. -------- 2001 Prin traducerile „comise” în acest
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
meu tomnatic. Am o vârstă la care mă feresc să aleg oferte de visuri amăgitoare, cele care mă întorc în timpul cel fără așteptări. Caut, de preferință, poeți, acești călători cu luntre, căci velierele, vapoarele ar fi mai potrivite să-i legene în valuri pe prozatori, cei care își asumă, între alte aventuri, și întâlnirile cu pirații sau cu aizbergurile. Și apropo de teme, recunosc, nu sunt complet imun la cântecul de sirenă. Grație acestei vulnerabilități am descoperit-o pe Irina Lucia
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
pământ, prin suflete și minți, e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
mai deosebit pe masă și nu se găseau în magazia restaurantului. Surpriza nu se limitase doar la atât. Fetele urmau să trăiască și alte surprize în această seară. Orchestra cânta o melodie de dragoste, iar solista cu fustița mini se legăna pe scenă în ritmul melodiei. George care începuse să-i simtă savoarea scotchului începu să-i recite Cristinei: - Spune-mi, sincer, tu, femeie, Ce doruri ai, și ce scânteie Foc la inimă să-ți deie, Ce vise noaptea te răsfață
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Acasă > Manuscris > Jurnal > CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dimineață senina, calm desăvârșit. Dau binețe florilor pe langă care trec și celor mai depărtate care se lasă ușor legănate de adierea caldă a vântului. Uitându-mă cu atenție în jur, constat că în cursul nopții sau spre dimineață au mai înflorit câțiva trandafiri și trei lujeri ai unei specii de orhidee. Merg pe aleea mărginita de flori perene până pe
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți copii lucrurile. O scoase de pe ramură, își petrecu panglica peste
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
albe, pufoase, cu marginile din volănașe dantelate și înfoiate. Cât de mic era, putea să ocrotească câteva lanuri galben-aurii și mănoase de grâu și porumb, care-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
irumpe și toate se-adună-ntr-o ploaie de flori. Anotimpul puterii ce viață răsare din tina cea neagră cu albul curat în verdele sevei - energii creatoare - îmbracă un timp spre-un trecut destrămat ... Al tăcutului gând, comoară-n cuvânt, șoaptă pe buze, legănată de frunze, poezie îți sunt anotimp pe pământ, mă chem Primăvară, vibrez ca vioară ... ... și-ți spune dorit c-am înflorit ... Partitura dă tonul ... Vioara-i isonul, Flautu-ți cântă cu triluri cuvântă ... Muzica sună văzduhul răsună ... Profunzime a gândului pe
PRIMĂVARĂ, EU, SUNT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373390_a_374719]