4,364 matches
-
un depozit sau alt spațiu cu destinație comercială. Cântăreț american de muzică pop. ‘Puiu mic’, film de desene animate. snorkel = scufundare cu tub de respirat actriță de comedie și realizatoare de emisiuni TV fotomodel de succes solicitată pentru prezentările de lenjerie intimă Victoria’s Secret sedativ Ambien scriitoare și ziaristă americană, autoarea cărții Sex and the City după care s-a realizat serialul de televiziune cu același nume.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doctorul despre faptul că era nebună se spulberase total. Tot ce-și mai dorea Ruby, era să iasă ca din pușcă din camera de consultații a lui B. În secunda În care el o lăsă singură În spatele perdelei, Își Înșfăcă lenjeria și fusta. Le puse pe ea Într-o clipită. Ciorapii lungi erau prea complicat de pus așa că Îi Îndesă În geantă. În mai puțin de un minut se Îndrepta către ușă. —Ăă, Doamnă Silverman, Îi spuse Butoiaș din dosul biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dreaptă cu mărgele pe margine Într-o nuanță puțin mai Întunecată. Găsi chiar și un sutien roz Închis care se petrecea pe după gât și chiloți de aceeași culoare. Nu-și imagina că lucrurile vor merge mai departe decât cina, dar lenjeria asortată o făcea mereu să se simtă foarte bine. Lăsă totul pe husa de pat aubergine cu oliv și se duse să facă o baie. În timp ce se Înmuia În cadă, aprinse lumânări cu miros de lavandă și iasomie, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În cabină. Era atât de preocupată Încât, atunci când unii clienți se apropiaseră cu o rugăminte, au trebuit să se repete ca să Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese În acea dimineață de la un fabricant parizian de lenjerie pentru gravide, a avut o revelație. „Bineînțeles, asta era!“ mormăi Ruby pentru sine, privind poza unui model Însărcinat, pozând În lenjerie. Cum de a avut nevoie de atâta timp ca să-și dea seama? Claudia nu purta un stomac fals. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese În acea dimineață de la un fabricant parizian de lenjerie pentru gravide, a avut o revelație. „Bineînțeles, asta era!“ mormăi Ruby pentru sine, privind poza unui model Însărcinat, pozând În lenjerie. Cum de a avut nevoie de atâta timp ca să-și dea seama? Claudia nu purta un stomac fals. Era un fel de cingătoare pentru gravide, identică cu cea la care se uita acum. În anii șaizeci și saptezeci, majoritatea femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
burtica de sarcină ar fi fost vizibilă. Ăsta a fost momentul care a declanșat o discuție generală, În care toată lumea a Început să se plângă În legătură cu cât de mult s-au Îngrășat În timpul sarcinii. Dacă nu ies din spital În lenjeria cu talie joasă de la Chloe, mor, zise cineva. Ruby aștepta râsetele ironice, Însă nu s-a auzit nici unul. În schimb, restul grupului a dat aprobator din cap. Acum mănânc doar fructe și brânzică de casă, zise Plum. Îmi permit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
decât un contur roz nedefinit. Se Îmbrăcă, Încă nesigură dacă vaginul ei era clasa Întâi. În afară de cele o sută de lire cheltuite la salonul de frumusețe, mai fusese și la Selfridges și se răsfățase cu un set extrem de scump de lenjerie intimă de la La Perla. Sutienul crem Închis din dantelă avea un decolteu adânc, care, chiar și ea recunoștea, Îi făcea sânii să arate chiar superb. Știa ce avea să poarte pe deasupra. Rochița diafană de țigancă de un verde de mentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă Sylvia, care-i problema? Aceasta Își trase nasul și cotrobăi nițel prin geantă: —Ăștia, ăștia sunt problema. Ținea În mână o pereche de chiloți de femeie. —I-am găsit În sertarul cu lenjerie a lui Nigel. Dar ce căutai tu În sertarul lui cu lenjerie? — Păi, e plecat pentru câteva săptămâni cu afaceri, și eu Îi udam florile. Și te-ai gândit: „Ce-ar fi să caut eu niște dovezi cum că Nigel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Aceasta Își trase nasul și cotrobăi nițel prin geantă: —Ăștia, ăștia sunt problema. Ținea În mână o pereche de chiloți de femeie. —I-am găsit În sertarul cu lenjerie a lui Nigel. Dar ce căutai tu În sertarul lui cu lenjerie? — Păi, e plecat pentru câteva săptămâni cu afaceri, și eu Îi udam florile. Și te-ai gândit: „Ce-ar fi să caut eu niște dovezi cum că Nigel are o aventură“, nu? Mătușa Sylvia dădu din cap afirmativ și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din cap afirmativ și se șterse la ochi. Și uite c-am găsit! Și mai multe suspine sonore. Ruby Își trecu mâna pe după șoldul mătușii ei. —Eh, oricine o fi gagica asta, În mod clar nu prea le are cu lenjeria sexi, spuse Ruby luându-i cu delicatețe din mână perechea de chiloți uriași de culoarea pielii, stil Bridget Jones. Și nu e chiar schiloadă. Ia uite eticheta. Măsura XXXL. —Știu. E chiar mai grasă decât mine. Cum de e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și scoată fusta. Oare ce purta pe dedesubt? Se chinuia din răsputeri să-și aducă aminte ce-și pusese pe ea de dimineață. Era În urmă cu spălatul rufelor și nu prea a avut ce să aleagă din sertarul cu lenjerie. Se ruga să nu fi fost chiloții de culoarea pielii stil Bridget Jones sau chiloții tanga primiți de la Chanel de Crăciun, pe care scria „Hey, Santa Baby“. Nu, În mod clar nu erau cei tanga. Și-ar fi adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se uita la doi pensionari foarte În vârstă care Încercau să facă alpinism. Nigel se dusese la masa de Crăciun la părinții lui foarte În vârstă și ajunse pe la ora ceaiului. Phil, care știa tot despre preferințele lui Nigel pentru lenjeria de damă, dădea din colț În colț. Băuse votcă de la Ivan Înainte de masa de prânz, ca să nu mai vorbim și de cele câteva pahare de vin de la masă. Ce să-ți aduc Nigel? Un pahar de șampanie său o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lângă caloriferul din biroul meu. M-am obișnuit cu aceste intruziuni umede fără să mă revolt. Am rămas în fotoliul meu fără să pot întinde prea mult picioarele, mi-am așezat cartea pe genunchi și am început să vă privesc lenjeria. Am găsit în hainele acelea ude o companie care o întrecea poate pe aceea a ființelor voastre, pentru că din țesăturile subțiri și albe captam parfumul fratern al dorului, dorul de voi, desigur, dar mai ales de mine însumi, de absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea dormea, în timp ce eu..., mă calma. Ca într-un vis. Mestecam pâinea, soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme de apă pe trepte, am căutat ochelarii de soare și am ieșit sub pergolă. Prin lentilele întunecate marea se vedea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă vrea să v-aștepte... Da’ puteai să-i faci tu socoteala ca-n alte dăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scăpă bietei broaște. XXVII Pentru Augusto începu atunci o nouă viață. Ziua și-o petrecea aproape toată acasă la logodnica sa, dar studiind nu psihologia, ci estetica. Și Rosario? Nu mai reveni pe la el. Data următoare când i se livră lenjeria călcată, i-o aduse altcineva, o femeie oarecare. Și nu prea îndrăzni să întrebe de ce nu mai venea Rosario. De ce, dacă tot putea ghici? Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și care, când sunt singur, departe de familia mea, nu are contragreutate - depind de rolul pe care-l joc. Când soția mea a venit să mă vadă, împreună cu cele trei fete ale mele, în februarie 1925, s-a ocupat de lenjeria mea, mi-a schimbat hainele, m-a înzestrat cu șosete noi. Acum sunt toate găurite, destrămate, pesemne ca să mi se poată spune ce și-a spus Don Quijote, Don Quijote al meu, când a văzut că ochiurile ciorapilor îi scăpaseră, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
englezești favorite. Este mult mai accentuat decât „casă“ și mult mai de preferat decât „adăpost“, care este oricum doar o iluzie. Singurul adăpost în care am încredere e cel pe care l-am construit cu mâinile mele în spatele dulapului cu lenjerie atunci când ne-am mutat în casă. „Acasă“ este totuși o structură sau un cuvânt de altă natură. Am traversat sufrageria. Țarcul din mijloc ocupa destul de mult loc, dar mai era suficient spațiu în jurul lui. Camera era mai mare decât celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și țipau la oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă, dovada incontestabilă a identității mele. Stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecu pe lângă noi. Bujii, cereale și anvelope. — Fără el, nu ai mai fi tu. Ce prostie, voiam să strig. Nu te mai sprijini de ușă, i-am spus. Am așteptat până când Madeleine a adormit. Știa de seiful din spatele dulapului cu lenjerie. Mă văzuse montându-l singur imediat după ce ne-am mutat în casă. Nu i-am dat niciodată cifrul, nu pentru că nu aveam încredere în ea, ci doar pentru că tot uitam să i-l scriu. Dar nimic din seif nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după mine. Nu voiam să o deranjeze lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
veni soldații în America, jumătate din populație ar fi aleasă. În noaptea de dinaintea sosirii lui Madeleine și a bebelușului acasă din spital, am pus la păstrare încă șase sute de dolari în plicul de manila din seiful aflat în spatele dulapului de lenjerie. Avusesem deja grijă să adaug numele lui David în pașaport. Banii nu aveau nici o legătură cu faptul că îmi lăsasem fiul să fie circumcis. Puneam bani o dată la câteva luni. Acum eram cinci. Cheltuielile creșteau, deși, cu cât puneam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se poate rupe. Aproape că o puteam auzi rupându-se. Am întins pătura peste ea, m-am dat jos din pat și am ieșit din cameră. Am avut grijă să închid ușa înainte să aprind lumina de pe hol. Mirosul de lenjerie curată mă îmbătă. Numerele se așezară la locul lor cu un clic. Ușița se deschise. Am scos pașaportul și am verificat data expirării. O știam pe de rost, dar îmi plăcea să o văd negru pe alb. Nu ajunsesem unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]