3,597 matches
-
LUMINIȘURI, publicație apărută la Craiova, lunar, din ianuarie până în mai 1932. Cuvântul înainte, semnat de Mircea Lepădatu, vorbește de nevoia de „unitate în șirul generațiilor noi”, cu idei mergând în direcția tradiționalismului și denunțând faptul că „etnicul se înăbușă”. Semnează poezii Lucian Costin, Leonard Divarius, V. Oprescu- Spineni. Proza e reprezentată de I. P. Țuculescu, V. Măceșeanu și
LUMINISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287916_a_289245]
-
grupuri de câte 5-6 membri, trebuie să dezbată o alegere în „dublă constrângere” pe baza următorului scenariu propus de A. Cardon (2002): „Enervat de niște manageri care părăseau tot timpul sala în timpul ședinței, un director le-a cerut să se lepede imediat de acest prost obicei. Unul dintre ei i-a replicat: «O.K., dar nu pot suporta fumul din sală. Dacă se fumează, după un timp trebuie să ies, altfel am o criză de astm. Nu este vina mea dacă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa se întâmplă și cu tătăroaica Azale din nuvela Prizonierul de la Heracleea (1974), care își leapădă credința și tradițiile pentru a-și urma iubitul, căpitanul Petru de la Maldăr. Îndemânarea evocatoare se confirmă și în două culegeri de legende: Prin țara marelui Ștefan (1976) și Drumuri și legende (1979). SCRIERI: Povestea celor cinci pitici, București, 1944; Povestiri
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor Ascida (cf. p. 000). Născut la Constantinopol prin 480-490, Leonțiu povestește într-o scriere a sa împotriva nestorienilor și a eutihienilor că și el a fost nestorian, dar s-a lepădat de acea rătăcire datorită anumitor „bărbați divini”. Probabil în urma acestei „convertiri” a fost primit la Noua Lavră, lîngă Ierusalim. în 514, Leonțiu făcea parte din grupul de călugări origeniști izgoniți de egumenul Agapet din Noua Lavră; ei aveau să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mă așez la masa de lucru. Primesc un telefon, apoi încă unul. Apoi o invitație la prînz în ultimul moment. Nu pot să refuz... Toate aceste atentate sînt comise prin telefon, acest instrument diabolic, de care nu izbutesc să mă lepăd." Se simțea, din cauza nelucrării, în jenă continuă și dizolvantă: "Sila, mărturisea amar, ce mă îneacă de fiecare dată cînd sînt întrebat dacă scriu și despre ce etc. Dacă ceilalți ar ști! Rușine, remușcări, exasperare - ce nu intră în drama scriitorului
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Mă apăr singur, câtă vreme-s viu, Iar libertatea mi-o plătesc în rate, Ce fericit mă simt în tot ce scriu Și gândurile toate-mi sunt curate! Mă apăr singur, sinea mea o știe Din clipa când m-am lepădat de ea! Cu tine ard aici și-n veșnicie Și nu mi-e teamă, Poezia mea! Mă apăr singur? Bunul Dumnezeu Mi-a fost întotdeauna drept Părinte, Iar până-atunci, când voi pleca și eu, Îmi văd de treaba mea
MĂ APĂR SINGUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381319_a_382648]
-
sugerează eventuale modificări în starea de fapt existentă. Personajele sunt mulțumite cu statutul lor și se rezumă la a comenta veninos întâmplările altora, fără a-i invidia prea mult, dar și fără a-i accepta. Din când în când își leapădă crusta incomodă de civilizație și se dezlănțuie în schimburi violente de invective și adevăruri crude, după care se regăsesc în vechea lor armonie pânditoare. Comicul verbal, de excelentă calitate, este în descendența lui I. L. Caragiale. K. nu caută însă efecte
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
că toți cei ce refuză să participe la sacrificiile păgâne cerute de autorități lucrează împotriva voinței apostolului? „Fără îndoială că nu!” răspunde Hipolit, căci, atunci când acesta își îndeamnă frații să se supună puterii stăpânitoare, „el nu ne cere să ne lepădăm credința noastră și nici de poruncile noastre pentru a asculta poruncile oamenilor, ci dimpotrivă, [ne îndeamnă] ca, din respect față de putere, să nu săvârșim nici o nelegiuire, ca să nu fim pedepsiți ca răufăcători. Iată de ce, adaugă el: călăul e slujitorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi găsite multe nume care să se potrivească acestui număr -, că semnul înscris ar putea fi ARNOYME, căci de acum înainte, Dușmanul cel fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ARNOYME, căci de acum înainte, Dușmanul cel fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Grigore I Ghica, care le-a uimit pe „jupâneasa” cu hainele ei apusene („Doamna era îmbrăcată în haine frâncești foarte frumoase”) când s-a întors acasă, dar care, odată întoarsă în București, a reintrat în „codul” locului: „deci au lepădat hainele acelea și au luat rumânești”. Altfel, ținte ale unor proiecte matrimoniale, adesea ambițioase („Bogdan vodă den Moldova cerând de multe ori de la craiul leșesc să-i dea pe Elisafta soru-sa, să-i fie doamnă și nevrând muma featei și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stampă contemporană lucrată de Cornelius Meyssens, apare cu părul pieptănat cu cărare pe mijloc și îmbrăcat în armură; inscripția: „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia. Anno 1663” - redobândise tronul la „leat 7180”, iertat de turci), mai sus pomenita Doamnă a „lepădat hainele acelea [care erau «foarte frumoaseț - nu se peste abține cronicarul să constate] și au luat românești”327. A reintrat, adică, sub presiunea circumstanțelor, în normele codului și ale cutumei. Și totuși, elementele apusene pătrundeau chiar în rigidul costum de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu era ciuma, ci direaptă lungoare cării boli îi dzic doftorii maligna”. 96. în Călători străini..., vol. III, p. 391. 97. N. Vătămanu, op. cit., pp. 66-78. 98. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 184. 99. Informațiile furnizate de Alex. Lepădatu, (Știri privitoare la istoria țărilor române în Cronologia lui Siglerino) sunt utilizate de Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 245. 100. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 253. 101. La Grigore Ureche: „Ci mai apoi, dacă au oblicit [regele Poloniei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la 2 ianuarie 1529 și fiica lui Neagoe Basarab (îi făcuse lui Radu de la Afumați un fiu, pe Radu Ilie) a rămas văduvă. Se va recăsători (Biserica închidea uneori ochii la asemenea acte, iar o coroană domnească nu era de lepădat), în 1541 cu un alt Voievod Radu, Radu Paisie (1535-1545), cel care fusese călugăr și egumen al Mănăstirii Argeșului. Ruxandra era din nou Doamnă și reușește s-o convingă pe Despina Milița să se întoarcă temporar în țară. I-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al Buzăului], culcându-l la pământ, făcându-i câteva răni în cap, călcându-l în picioare; în sfârșit, i-a scos patru dinți și l-a lăsat așa, ca mort, în șiroaie de sânge), pe marii boieri, care „și-au lepădat dregătoriile” și l-au reclamat (lucrurile se petreceau prin anul 1611, când pe tronul Moldovei se afla Constantin, fiul lui Ieremia Movilă) Doamnei Elisabeta: „Ca să vezi și tu, Doamnă, ce face fratele tău, lucru ce mai înainte nici cei mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anca, fiica marelui ban Gheorghe Băleanu] și de bunicul lor și au fost nevoite, ca să scape de presiunea creditorilor, să vândă ocina cu care „moșul” lor, Gheorghe Băleanu, își înzestrase fata). Alteori precaritatea succesiunii îi făcea pe urmași să se lepede de moștenire. Fiii marelui vistier Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case, vii, țigani, rumâni), ar fi trebuit să achite două părți din datorie; ca urmare le-au cedat lui Vasile Spătarul („dându-le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și văduva vistierului Ghinea țucala („erou” - în Letopisețul Cantacuzinesc - al „Poveștii celor doi boieri răi”): „[...] văzând și ea atâta seamă de bani ce au mâncat bărbatul ei Ghinea vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce naintea a tot divanul lepădatu-s-au de toate datoriile Ghinii vistierul și de toate moșiile lui, ca să nu plătească această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am primit de se-au jurat cu mîinile pe Sfânta Evanghelie cum nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vădzu mâncându-i vermii neadormiți”. Etc. Văduvele nu lipsesc din Iad. Dar nu constituie o prezență semnificativă. Le putem bănui între cele ce au mâncat „carne de om”, adică „fetele și muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu ce va fi prilej peste an să fie pentru hrana lui, fiind bătrân și credincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de ar pârî ce ar pârî, că Domnia Mea mă odihnesc în credința lui. Iar, de mă voiu lepăda și voiu călca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede și să mă calce, într-această-lume și în lumea ce va să fie. Și pentru încredințare am întărit iscălitura și cu pecetea mea. Anul 1660. Io
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
credincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de ar pârî ce ar pârî, că Domnia Mea mă odihnesc în credința lui. Iar, de mă voiu lepăda și voiu călca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede și să mă calce, într-această-lume și în lumea ce va să fie. Și pentru încredințare am întărit iscălitura și cu pecetea mea. Anul 1660. Io[an] Grigorie Ghica Voevod” (ed. cit., pp. 84-85) 278. Vezi Teodora Voinescu, Pârvu Mutu Zugravu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este deplină numai când constată binele pe care l-a făcut semenilor. Scriitor realist, S. relaționează personajele cu epoca și cu problemele ei dominante. Realismul psihologic se vădește în subtila analiză a comportamentului sufletesc, în portrete memorabile: Lică Sămădăul, Ghiță, Lepădat Budulea, Mitrea Boarul ș.a. Către roman S. e atras încă din epoca studenției, când încearcă să scrie Osânda răului. Abia în 1894 el dă la lumină romanul Mara, publicat parțial și reluat în volum în 1906. Venit după Ciocoii vechi
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
mergeau pe jos afară din cetate, traversau pret-ul (locul de instrucție a soldaților) și se Îndreptau spre grădina unde Jewahir Singh fusese ars Împreună cu cei doi tovarăși ai săi și cu cinci femei vii; ajunse aici, Își revărsau lacrimile lepădând durerea din inimile lor. Morbul holerei la Lahore, În 1845tc "Morbul holerei la Lahore, În 1845" În anul 1845 holera ajunse În Lahore, după ce mai Înainte trecuse prin Turkestan și Kabul 230. În vremea aceea, Ghulab Singh a fost adus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
80. Un episod remarcabil se desfășoară într-un sanatoriu de boli psihice - „Munții Nevrozei” -, unde inginerul Moțiu confecționează „pești mecanici”, scopul vizând „devierea unor energii care creează tensiuni”, ceea ce ar reprezenta „salvarea personală” a celor internați la Colțești. Cu Virgil Lepădatu, personajul central, S. împlinește tipologia „intermediarului”, anunțată încă de Mihai Vancu în romanul de debut. Virgil Lepădatu își descoperă de timpuriu vocația și își orientează demersurile în această direcție. El încurcă și descurcă treburile altora, trăiește în imaginație, divaghează mult
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
confecționează „pești mecanici”, scopul vizând „devierea unor energii care creează tensiuni”, ceea ce ar reprezenta „salvarea personală” a celor internați la Colțești. Cu Virgil Lepădatu, personajul central, S. împlinește tipologia „intermediarului”, anunțată încă de Mihai Vancu în romanul de debut. Virgil Lepădatu își descoperă de timpuriu vocația și își orientează demersurile în această direcție. El încurcă și descurcă treburile altora, trăiește în imaginație, divaghează mult și, s-ar spune, superior vârstei și pregătirii sale intelectuale. Tânărul care îmbrățișează cauza altora își caută
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]