3,802 matches
-
și li se adresă comandanților din jurul lui: — Luați-o înainte și traversați râul. Vă urmez și eu imediat. Avangarda străbătuse deja vadul râului Kamo, până pe malul opus. Pe când restul comandanților plecau de lângă Mitsuhide, caii lor stârneau spume albe în mijlocul apei limpezi. Unul câte unul, trecură râul. Mitsutada profită de ocazie ca să întrebe: — Unde luăm masa? N-ar fi mai bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopții. Soldații începură dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți între voi fără rost! Apa limpede a râului scânteia, iar în briza din vale cele nouă stindarde cu campanulele lor albastre se unduiau, ca niște prăjini lungi, îndoite în chip de arc. Amano Genemon, care comanda capătul aripii drepte a armatei, fu chemat de Mitsuhide. Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără îndoială, fiecare ofițer și soldat, trecând râul, era adâncit în propriile lui gânduri. Fiecare cugeta la cuvintele grăite de Toshimitsu și comandanții de unități, înainte de a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
naționale, semnalând o revenire. Hikoemon se dusese la Kiyosu pentru a-l convinge pe Nobuo că manevrele secrete ale fratelui său Nobutaka erau tot mai amenințătoare și că pregătirile militare ale lui Katsuie deveniseră de-acum cât se poate de limpezi. Nobutaka nu-l mutase pe Seniorul Samboshi la Azuchi, încălcând tratatul semnat după consfătuirea din Kiyosu, ci îl internase în propriul său castel din Gifu. Acest lucru echivala cu răpirea moștenitorului legitim al clanului Oda. În continuare, petiția lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să șovăie, sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stabilit în Belgia, are trei strănepoți, pe care i-a văzut atunci când a fost în vizită. Alexandru Mânăstireanu se simte împăcat cu viața și trăiește fiecare clipă la intensitate maximă, bucurându-se că Dumnezeu îl ține în viață cu mintea limpede și spiritul tânăr. *** Romancier la 90 de ani Sâmbătă, 12 august, Academia Bârlădeană a programat o ședință specială, în care va lansa un volum autobiografic scris de un reputat profesor bârlădean de limba și literatura română, Alexandru Mânăstireanu, aflat acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus. Vor discuta literatură si politică, Lotti va scrie, vor juca tenis, vor călări la cumpăna nopții, sub clar de lună și se vor scălda în apele atât de limpezi ale lacului ce se ivea neașteptat în inima pădurilor seculare. Oh, i se făcuse tare dor de toate acestea...Câți ani trecuseră? Doi ani deja? ...O veșnicie pentru el, care mergea odinioară în fiecare week-end. Relația dintre ei înflorise. El
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
început să vorbească: --Să nu fii surprins de faptul că am adus vorba de cei șase copii ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în tîrgu în Iași, pe Ulița Hagioaie...Pe urmă socotindu-mă eu că nu-s de treaba mea, nedîndu-mi mîna ca să ședzu într-acela loc, m-am tocmit cu Ștefan Gane pîrcălab și i le-am vîndut”. Ei, acum îi limpede? Au ba? Limpede ca lumina zilei, părinte. Ne continuăm drumul. După o scurtă cale, ne iese în drum o cârciumă care pare mai de Doamne ajută. Nu știu de ce, dar pe loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă am întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privea stăruitor, cu gândul parcă să-mi transmită și mie acea scânteie de fericire... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns pe malul iazului. Acum fă bine, fiule, și scoate la iveală cărțile acelea minunate. Apoi, cu gânduri limpezi, să încercăm calea mănăstirii Golia, aflată „în dricul Târgului”. Așa pentru încălzire ascultă ce spunea Paul de Alep despre turnul Goliei, pe la 1653, când a vizitat Moldova: „Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție. Dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îți vine să mai trăiești...Cum văd, ai făcut ochi, așa că așază-te colea pe iarbă și așteaptă-mă... Am stat o vreme și m-am delectat cu acea priveliște. Apoi cu chipul înviorat de răcoarea apei și cu gânduri limpezi, mă îndreptam spre colțul cu iarbă al grădinii, dar... minune! Ori mi s-a părut la prima vedere ori ceea ce vedeam era realitatea pură! Nu! Nu era nici o vedenie, ci pe lăicerul de pe iarbă ședea cineva... Cine poate fi? Călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
limpezească gândurile. Îl cunoșteam destul de bine și de aceea mă așteptam ca din clipă în clipă să-și revină... De această dată însă, încă nu dădea semne că a venit cu picioarele pe pământ. La o vreme, privirea lui obișnuită - limpede și caldă - s-a abătut asupra mea. Unde am rămas aseară cu poveștile? Apoi am ales și am spus bob cu bob cele ce s-au scris în documente despre mănăstirea și „spitalia” Sfântul Spiridon. Atunci să coborâm mai afund
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și pe cel mai liniștit dintre soți, dar de unde până unde obsesia lui cu crima? De unde nevoia asta de a-și dovedi bărbăția prin violență? De unde i se trăgea? în mijlocul parcării, Henry Wilt, trezit brusc din beție și cu mintea limpede, își dădu seama de efectul extraordinar pe care îl avuseseră asupra lui cei zece ani de Studii Liberale. Timp de zece ani nesfârșiți, anul II Tencuitori și anul I Carne fuseseră expuși la cultură sub forma lui Wilt și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
știu de ce zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici, primește scrisorile de acreditare și rechemare, stabilește nomenclatorul secretelor de stat și al denumirilor orașelor, cartierelor și străzilor, reglementează regulile de comportare ale cetățenilor și sistemul de rații și retribuire, încheie tratatele internaționale.“ Informațiile curg limpezi și decise, nu se aude nici un alt zgomot, doar vocea fermă a crainicului. „Natalitatea stimulată, 18,6%. Majoritatea populației în câmpie. Republică socialistă, partid unic, președintele țării este și secretarul general al partidului unic,cu 20% din totalul populației. Contactele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești bune, foarte bune. Înainte de a-și relua locul pe taburet, rotofeiul își scoate iarăși ochelarii, îi șterge de pulpana halatului. Acum i se văd ochii mari, limpezi, cel adevărat, albastru, cel de sticlă, albastru, nici n-ai ști să-i deosebești. Și iarăși nu se mai văd, și-a pus la loc ochelarii fumurii. — O să rămâi la masă, Tolea. Mai stăm și noi de vorbă. Dacă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu care se avea bine Teodosiu Ortansa, sora șefă la spitalul special. Codul funcționa. Într-adevăr, au stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și un umăr alb alb. Chibritul sestinsese, dar era deja în prag. Mâna îl atinse, degetele se înlănțuiră de ale sale. Tras înăuntru. „E curent pe scară. Chibriturile se sting.“ Da, era curent pe scară, imposibil de menținut flacăra. Vocea limpede, adâncă, degete subțiri, osoase, puternice, părul scurt, aspru, roșu, arzând. Dădu să aprindă alt chibrit. „Nu, nu aici. Caut o lumânare“, și îl trase după ea, prin vestibulul îngust, spre cameră. Trecuse în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio. Stanley are șaizeci și șapte de ani, dar se ține bine pentru vârsta lui, cu un păr des și ochi albaștri și limpezi. Pe la un metru șaptezeci și cinci, îndesat, cu o strângere de mână fermă. Coboară dealul cu mașina, să ne ia. După ce se salută cu Al junior și Al senior, ni se prezintă și contribuie la transferul bagajelor din mașina mea în spatele autoturismulului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inocentei. Cânt opere clasice. O operă de la cap la coadă. E pentru gardieni. Deasupra Muntelui Omei e toamnă și luna plină pe jumătate Lumina pală și-o revarsă, lăsând-o să curgă pe apa râului Pingchang Noaptea, las în urmă limpedele curs al lui Chingchi ca s-o iau Pe cele trei canioane Și alunec pe lângă Yuchow, gândindu-mă la tine, Cel pe care nu te pot vedea. Gardienilor le este milă de mine. Încep să răspundă. Unul dintre ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dumnezeiascè pentru a ne face sè-i înțelegem mesajul, De unde știm noi, întreb eu, de unde știm dacè nu cumva și rèul, cèutând sè ne piardè nu-și camufleazè intențiile, propovèduind false taine dumnezeiești? el își ridicè spre mine ochii lui albaștri, limpezi, Nu știm! mèrturisește cu sinceritate, dar, dacè avem credințè, Dumnezeu e alèturi de noi, întèrindu-ne în cugetul nostru, De pildè, acești tineri de la Medjugorje, forța viziunii lor e atat de puternicè încât se spune cè cei care ajung în preajma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]