2,345 matches
-
nu mi se uscaseră hainele de cum am sărit în apă la trei sute de metri de țărmul italian, fac târgul cu frații ei, îmi vor da o sumă oarecare, îmi vor clarifica situația socială, prin căsătoria cu o italiancă totul se limpezea pentru mine, batem palma, așa că mi-am luat soția și am venit în Nord, ne-am instalat la Firenze, tocmai mi-a născut un băiat, va purta numele meu, sunt tată! Felicitați-mă, băieți! Da, Dumnezeu îmi dă ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era un pahar mic de sticlă și băutura mirosea puternic a prune, fratele Rafael a cumpărat din sat un litru, să avem pentru meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar care i-au fost luate după patruzeci și șase, trecând la ocolul silvic, așa că m-am pus pe treabă și am demarat procedurile de retrocedare și abia acum, traversând toate ițele birocrației, pot spune că lucrurile încep să se limpezească, îți spun toate astea, oare de ce, mă întreb eu cu gura plină ca un necredincios ce sunt? ca să înțelegi mai bine câte chestiuni străine de datoria noastră monahală se ivesc totuși în vremurile de astăzi chiar și într-o mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adune curajul pentru a o invita în oraș. Putea observa frământarea din ochii lui, iar corpul îi era atât de tensionat, de parcă urma să se arunce într-un vârtej. Haide odată, se rugă ea în tăcere. Apoi ochii lui se limpeziră și toată tensiunea păru să se împrăștie. — Hai să te duc la hotel acum, spuse el. Lisa înțelese. Simțea că e atras de ea, dar îi simțea și reținerea. Nu numai că lucrau împreună, dar era deja implicat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Blanchard în colțul neutru. Am dat să mă ridic, sprijinindu-mă într-un genunchi, dar mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe burtă. Blanchard ajunsese în colțul neutru și, cum eram întins pe jos, vederea mi s-a limpezit. Am tras de câteva ori adânc aer în piept, ceea ce a făcut să-mi treacă și năuceala. Arbitrul a revenit lângă mine și a început să mă numere, iar atunci când a ajuns la șase, am încercat să mă ridic. Genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu. — A fost și Johnnie cu tine în L.A.? — Da, în buzunar. Discuția cu un bețiv nebun mă dărâma. Îl preferam pe Fritzie, cu abordarea lui directă. — Ești bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn că acum trebuia să-mi țin gura. Dulange își trosni degetele de la mâna stângă unul câte unul. Russ aruncă un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în distanță. Asta vom mai vedea..., am zis eu privind în zare. În jurul meu, în mod evident, s-a schimbat din nou peisajul, șoseaua s-a limpezit, gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite cu iarbă până spre orizont și culorile ca o mare întinsă, imensă, de liniște și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
istorie sau ce sistem spiritual ni se potrivește ca frecvență a luminii, important este să ne păstrăm pozitivi și bine intenționați, să nu aducem nimic negativ prin ceea ce credem, ce spunem sau ce gândim, ci să ajutăm viața să se limpezească în lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a întors la Roma“, un tribunus îl smulse din mijlocul mulțimii și-i spuse: — Acesta este orașul pe care Tiberius i l-a furat tatălui tău. Băiatul privi, cu ochii lui limpezi larg deschiși. O clipă mai târziu era îmbrățișat de cei doi frați ai săi, mult mai mari decât el, care în toți anii aceia rămăseseră la Roma, „ca să primească o educație potrivită“, după cum spunea Zaleucos. Nu putu nici măcar să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea pe fund o statuie enormă a lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de căsătorie al surorii sale moarte, Drusilla, cu patricianul acela leneș pe care ea îl iubise: Aemilius Lepidus. Gândurile i se blocară. Închise ochii și răsuflă adânc. Încet-încet, mintea i se limpezi după respirația aceea prea lungă. Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus plănuia să se căsătorească cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un proces, li se păru multora un omagiu plin de cruzime adus moartei. Adună în grabă un grup de senatori, care, imediat ce mințile smulse din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine, ca și dorința de a mă implica în mai multe proiecte. Pe mine maternitatea m-a împlinit în toate sensurile posibile, mi-a oferit privilegiul de a vedea lucrurile într-o altă lumină, mai clară, poate, și mai solară, limpezind incertitudini și neliniști mai vechi, ajutându-mă să descopăr răspunsuri la întrebări dintre cele mai diverse, actualizând latențe și posibilități de care n-aș fi aflat niciodată. Și, mai ales, mi-a revelat uriașa forță pe care o are iubirea
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent, pe care copiii și adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stăpânești cu o putere Îngrozitor de mare, văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul visurilor mele ești doar tu? Odată, demult, am renunțat, așa ziceam eu, la tine. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câtă destrăbălare, egoism, răutate (E vorba despre Mircea!). Adu-mi, te rog, când ai timp și poți, Durrenmatt! Eu tot supărată, tot singură sunt... Azi nu-mi cere să stau de vorbă cu tine, că nu pot, nu s-au limpezit Încă lucrurile ca să trag o concluzie, cu toate că știu de pe acum care-i finalul. Să știi că am Încredere nebună În tine; dacă spui cuiva, indiferent cine, de acest bilet, niciodată nu-ți mai zic nimic. Eleonora P.S. Totuși, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întunecată. A doua zi, toată lumea zăcea pe podeaua camionului, Basie din cauza plămînilor, iar doctorul Ransome pentru că nu putea să vadă cu ochiul lui infectat. Jim simțea că are febră, dar urmărea avioanele japoneze care zburau pe deasupra. Sunetul motoarelor lor Îi limpezea mintea. De cîte ori se Întrista sau i se făcea milă de el Însuși, se gîndea la avionul argintiu pe care-l văzuse la centrul de detenție. Camionul traversa podul de pontoane, pus În mișcare de către o echipă de pionieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nagata la biroul comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact cîți deținuți aveau. Jim Închise ochii ca să-și limpezească gîndurile, dar santinela lătră la el, suspectîndu-l că era gata să joace vreun joc anume pe care sergentul Nagata nu l-ar aproba. Amintirea raidului aerian Îl tulbura pe Jim. Avioanele Mustang Încă mai traversau lagărul În drumul lor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar fi dorit să-l aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci pentru că doar vederea durerii lui Jim ar fi limpezit toată agonia pe care el Însuși o Îndurase. — Se poate să fi fost whiskey, spuse el cu tact. Erau o mulțime de baruri. — Baruri?... Price păși peste cartușele de Chesterfield, gata să-l plesnească pe Jim. Îți dau eu baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
înceapă prin a face cunoștință, nu-i așa? — Într-adevăr, doamnă - zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
le încarcă din nou și iar le scoate și e epuizat. Dar acest fel de a vorbi nu era cel pe care credeam că îl cunosc, o ceață ce se așază tulbure peste experiențe, crea dimpotrivă o claritate care îmi limpezea propriile mele sentimente. Puteam să citesc piesa de teatru Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller și era povestea lui Willy, reprezentantul comercial, care le povestește tuturor ce vânzător grozav e el, și a lui Biff și Happy, fiii care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că risc să mi se taseze partea de jos a coloanei“. Am așteptat-o pe Maria să mă ajungă din urmă. —Ești OK? am întrebat-o. — Nu. Puțin mă interesează că vrei să te contopești cu natura ca să-ți poți limpezi gândurile, dar eu am nevoie să stau jos și să fumez o țigară. S-a ținut de brațul meu și am reușit să ajungem până la cafenea. Am stat afară pentru că Maria era decisă să fumeze. Am intrat și-am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
singura persoană în care pot avea încredere, singura prietenă care nu mi-ar ascunde nimic. —Maria? O, minunat. O să fie încântată. Credeam că stă în Clapham. Nu ai de gând să iei metroul? — Nu, merg pe jos. Trebuie să-mi limpezesc capul. De ce nu fugi înapoi acasă la soțul tău imbecil să vă mai certați un pic dacă să faceți copii sau nu? Aș putea să-ți dau și câteva replici bune dacă ai rămas în pană. Distrug garantat o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răceală, spusei eu. Mi-am luat o grămadă de medicamente cu mine, deci o să-mi treacă! Dacă chiar nu te simți bine, putem amâna, putem merge în alt weekend. —Vreau să merg azi, am insistat. Aerul de mare o să-mi limpezească mintea. Te rog, Ed, hai să nu amânăm. El fu de acord deși nu era convins și, până la prânz, ajunsesem deja în Selsey. Când am intrat în parcarea hotelului, m-am trezit brusc. — Sunt o companie așa de plictisitoare? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]