2,625 matches
-
răspicat, încă de la început: "Nemic mai social că limba, nodul cel mai puternic, daca nu chiar temelia societății" (Hașdeu, 1881/1984, p. 8). 14 Cu privire la concepția largă a lui Hașdeu despre etimologie, vezi, totuși, opiniile (de mai tarziu) ale unor lingviști precum Th. Hristea (1987, pp. 123-125) și St. Dumistrăcel (2001, p. 20) care, cel puțin pentru domeniul frazeologiei (vorbind, așadar, de o etimologie frazeologica), acceptă această viziune extinsă. 15 În "România literară", nr. 2 din 9. I. 1969, p. 1
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
câri cel de'ntâiu, condensându-se în parte că son articulat, nu încetează niciodată cu desăvârșire de a figură în graiul uman." (ibid.). Însă, întrucat evoluția fonetica a limbajului omenesc din momentul desprinderii de țipetele animalelor nu fusese satisfăcător studiată, lingvistului român i se pare riscantă constituirea unei alte doctrine (în afara fonologiei) care să aibă în vedere "teoria sonului nearticulat". Oricum, este remarcabil "izomorfismul" constatat de lingvistul român la fiecare dintre nivelurile luate în considerație. 21 Prima bifurcare a gloticii, în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fonetica a limbajului omenesc din momentul desprinderii de țipetele animalelor nu fusese satisfăcător studiată, lingvistului român i se pare riscantă constituirea unei alte doctrine (în afara fonologiei) care să aibă în vedere "teoria sonului nearticulat". Oricum, este remarcabil "izomorfismul" constatat de lingvistul român la fiecare dintre nivelurile luate în considerație. 21 Prima bifurcare a gloticii, în fisio-glotică și psico-glotică, este explicată de Grigore Brâncuș prin faptul că Hașdeu ar fi fost influențat de "psihologismul lingvistic promovat de școală de la Cazan, întemeiata de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
menționează (tot "la a doua mâna", după Șăineanu) clasificarea disciplinelor lingvistice făcută de Hașdeu, apreciind că Șăineanu ar fi putut renunța la respectiva taxonomie (care, după părerea lui Windisch, ar fi trebuit corectata). Interesant mi se pare faptul că și lingvistul german remarcă referirea lui Șăineanu pe linia lui Hașdeu la "ideile latențe" teoretizate de Bréal, insă consideră acest amănunt drept ceva minor (mai degrabă "un caz particular lingvistico-psihologic"), considerând că Șăineanu ar fi trebuit să aibă în vedere "miezul primelor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
termenilor pe care ii eliminase din dicționarul de lingvistică pe care l-a coordonat (vezi Mounin et alii 1974, p. XXVII). 43 În a sa Istorie a lingvisticii, George Mounin include și o scurtă secțiune intitulată Scrierea că analiza lingvistică. Lingvistul francez pornește de la două afirmații ale lui A. Meillet (prima din 1913, iar a doua din 1919), după care: (1) "oamenii care au inventat și perfecționat scrierea au fost mari lingviști și ei sunt aceia care au creat lingvistică"; (2
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și o scurtă secțiune intitulată Scrierea că analiza lingvistică. Lingvistul francez pornește de la două afirmații ale lui A. Meillet (prima din 1913, iar a doua din 1919), după care: (1) "oamenii care au inventat și perfecționat scrierea au fost mari lingviști și ei sunt aceia care au creat lingvistică"; (2) "structura limbii este aceea care a condiționat fiecare invenție hotărâtoare în dezvoltarea scrierii" (apud Mounin, 1999, p. 27). După cum se vede, nici Hașdeu nu era prea departe de Meillet în modul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cu articole la Junimea literară, Școala. 53. Constantin Morariu (1854-1927), preot, poet, publicist, traducător. Colaborează cu studii la revistele din țară și este autor al lucrărilor Versuri originale și traduceri, 1924, Procesul Arboroasei. Pagini inedite. 54. Leca Morariu (1888-1963), filolog, lingvist, istoric, critic literar, predă la liceul din Gura Humorului și apoi la Universitatea din Cernăuți, director al Teatrului Național din Cernăuți. Fondează, printre altele, revista suceveană Făt-Frumos, susținător al culturii românești în Bucovina, publică nenumărate articole în presa vremii și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
publicare de Academia Română, în 1930. 59. Vasile Olinci (1891-1971), învățător la Câmpulung Moldovenesc, publică în revistele vremii. Editează, în 1919, publicația Tribuna și contribuie, în 1923, la apariția revistei Voința. Redactează și conduce ziarul Dreptatea 1920-1922. 60. Teodor Onciulescu (1907-1981), lingvist, cu studii la Cernăuți și Roma, profesor la Liceul din Câmpulung Moldovenesc, publică studii de filologie română și romanică, geografie folclorică și etnografică, opere al unor filologi români și străini. 61. Ștefan Pavelescu (1898-1985), publicist, profesor și director al Liceului
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
II, nr. 1, 1922. 120 Al. Valeriu, " Geneza și rolul cultural al liceului din Pomârla", în Revista generală a învățământului, XXVI, nr. 1-2, 1938, p. 18. 121 N. Cernescu, "Soarta vitregă...". 122 Dimitrie Călugăreanu, profesor, rector al Universității din Cluj; lingvistul Vasile Bogrea, profesor la Universitatea din Cluj; Gheorghe Udrisky, profesor la Universitatea din București, întemeietor al școlii românești de chirurgie veterinară. 123 Asociația foștilor elevi și profesori ai Liceului Anastasie Bașotă din Pomârla - Dorohoi, Dare de seamă 1921-1923, Tip. C.
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Palestina va dăinui pînă în secolul Vl, fiind amintiți de mai mul-te ori cu numele de besi, adică geții din sudul Bessarabiei și Dobrogei, avînt pro-priile biserici și mănăstiri. Dintre manuscrisele descoperite la Qumran, 70% aparțin lor după părerea lingvistului E. Bordeaux Szekely, care le-a citit și tradus, unei culturi ,,necunoscute”, iar un număr însemnat de documente ale Frăției Celui Ales au fost adunate de Ieronim pe la sfîrșitul secolului lV, find trimise Vaticanului spre tainică păstrare. Frăția Noului Legămînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Asociației pentru Emanciparea Politică și Civilă a Femeilor din România. 10. Elena Densușianu-Pușcariu (3 martie 1875, Făgăraș, jud. Brașov - d. 1966) Medic, prima femeie-profesor universitar in domeniul medical din Romania, prima femeieprofesor la o clinica de oftalmologie din lume. Fiica lingvistului Aron Densușianu și a scriitoarei Elena Circa, sora lui Ovid Densușianu, a urmat cursurile liceale și universitare în Iași. S-a specializat la Paris. Întoarsă în țară, ocupă diverse funcții, pentru că, în 1920, să devină șef al Clinicii de Oftalmologie
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
și a le analiza compoziția solului, era un botanist fără pereche dar și un horticultor fără miros." Ironia este transparentă. Ea devine explicită, criticul nostru vorbind la un moment dat despre o veritabilă "horă savantă" a editorilor, criticilor, profesorilor și lingviștilor în jurul versului ultim al strofei finale, de fapt în jurul cuvântului cu care începe. Totuși este trist în lume" sau " Totul este trist în lume"? Criticul conchide că e vorba de tulburătorul totuși, căci logicul deși nu lipsește, fiind filigranat în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pericol care pândește predarea francezei ca limbă străină în afara Franței, este tocmai predarea prea livrescă, norma prea normativă. Ideea că predarea limbii franceze trebuie să utilizeze toate resursele limbii pentru a dezvolta competențele lingvistice ale elevilor preocupă în aceeași măsură lingviștii și didacticienii. Ajungem la concluzia că dovada stăpânirii unei limbi este dată de capacitatea de a utiliza toate posibilitățile, de plăcerea de a înțelege și utiliza varietățile, de ușurința cu care alegem registrul adecvat situației de comunicare. Este adevărat că
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
Așa cum observă André Martinet, una dintre dificultățile predării limbilor este că avem norme diferite și că ajungem în situația în care oameni care au învățat foarte bine franceza să fie derutați în momentul sosirii lor în Franța. De aceea, același lingvist recunoaște necesitatea predării argoului la ora de limbă franceză fără să se exagereze, desigur. Deschizând predarea limbilor spre varietatea utilizărilor limbii franceze punem mai mult accentul pe competența de comunicare. Interesul este direcționat astăzi spre dezvoltarea exprimării spontane, bazate pe
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
și departe de a putea fi exhaustiv. Un punct de plecare al unei astfel de analize îl constituie prezentarea relației care se stabilește între normă și societate, aspectul social al limbii, esența sa socială ceea ce constituie domeniul de cercetare al lingviștilor. Între aceștia, William Labov este unul dintre primii lingviști care a insistat pe ideea că trebuie să căutăm explicația iregularității schimbărilor lingvistice în fluctuațiile compoziției sociale a comunității lingvistice. și pentru a descrie aceste modificări care au loc în cadrul limbii
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
de plecare al unei astfel de analize îl constituie prezentarea relației care se stabilește între normă și societate, aspectul social al limbii, esența sa socială ceea ce constituie domeniul de cercetare al lingviștilor. Între aceștia, William Labov este unul dintre primii lingviști care a insistat pe ideea că trebuie să căutăm explicația iregularității schimbărilor lingvistice în fluctuațiile compoziției sociale a comunității lingvistice. și pentru a descrie aceste modificări care au loc în cadrul limbii, trebuie să studiem variația lingvistică în cadrul comunității. Această variație
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
latin al limbii moldovenești, aportul mairedus al limbii slave, necesitatea studierii limbii române, strâns înrudite cu cea moldovenească, însă și independența indiscutabilă a celei din urmă. Cu câteva săptămâni în urmă, A. Lazarev critica violent, la o adunare orășenească a lingviștilor, scriitorilor și învățătorilor, „lucrători științifici care în părerile lor s-au rostogolit până la negarea completă a sinestatorniciei limbii moldovenești, afirmând că nu-i nici o deosebire între limba moldovenească și cea română”. După părerea sa, cauzele acestor tendințe trebuiau căutate în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
jumătate), și doar 8,4% ucraineni, 5,9% ruși, 4,4% găgăuzi, 2,2% români, 1,9% bulgari (încât proporția populației care folosește limba rusă ca mijloc de comunicare cotidiană, inclusiv ucraineni și găgăuzi rusofoni, ar fi de aproximativ 10-15%). Lingviștii serioși au fost unanimi de altfel în a susține unitatea limbii române, dincolo de fireasca sa diversitate sub forma graiurilor. Cele 3 (după alte păreri 5) graiuri ale dialectului dacoromân (muntenesc, moldovenesc, bănățean, crișean și maramureșean), nu coincid, de altfel, granițelor
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
chiar în 1955, Balșaia Sovetscaia Enciklopediia arăta că „limba moldovenească este extraordinar de apropiată de dialectul moldovenesc al limbii române, care se vorbește în Moldova (R.P.R.) dintre Prut și Carpați”. Însă, misiunea consemnării acestor realități evidente a revenit unor istorici, lingviști și etnografi străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
moldovenească este extraordinar de apropiată de dialectul moldovenesc al limbii române, care se vorbește în Moldova (R.P.R.) dintre Prut și Carpați”. Însă, misiunea consemnării acestor realități evidente a revenit unor istorici, lingviști și etnografi străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de chirilica slavei eclesiastice folosite de Țările Române
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
limba, în particular cu limba română, se punea în termenii pe care-i statuase filosofia antică, îndeosebi Platon și Aristotel, la care se poate adăuga și modernul Wittgenstein, după cum, în înțelegerea mecanismului istoric al limbii, Noica acorda credit științific unor lingviști importanți (între aceștia, Max Müller, Wilhelm von Humboldt, mai puțin Saussure sau chiar E. Benveniste ori Hjelmslev). Și totuși, citindu-l și interpretîndu-l pe Platon, Noica descoperea, cel puțin în Cratylos, puncte de sprijin pentru ceea ce numim azi dimensiunea acțională
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și se întoarce mereu la Biblie, face lectura, cum singur mărturisește, a zecilor de fișe inedite ale lui Sextil Pușcariu, dar și a altor fișe inedite proiectate pentru edițiile Dicționarului Academiei, după cum (re)citește și comentează pe istoricii limbii, pe lingviștii români (Densușianu, Sextil Pușcariu), pe lingviștii europeni și nu numai de prim rang, pe filosofii care au dat măsura performanțelor în metafizica limbajului (Wittgenstein, Heidegger; nu eludăm, desigur, alți mari autori la care trimite Noica prin nenumărate din interstițiile comentariilor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
face lectura, cum singur mărturisește, a zecilor de fișe inedite ale lui Sextil Pușcariu, dar și a altor fișe inedite proiectate pentru edițiile Dicționarului Academiei, după cum (re)citește și comentează pe istoricii limbii, pe lingviștii români (Densușianu, Sextil Pușcariu), pe lingviștii europeni și nu numai de prim rang, pe filosofii care au dat măsura performanțelor în metafizica limbajului (Wittgenstein, Heidegger; nu eludăm, desigur, alți mari autori la care trimite Noica prin nenumărate din interstițiile comentariilor sale: Goethe, Nietzsche, Frobenius și Spengler
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ar fi relativ recente, ele fiind întreținute de discursul similar din mediile occidentale, un sincronism, e drept, fragil, cu valoare de instant, un fel de à la mode. Tema corpului avea să fie frecventată, în începuturile ei, mai întîi de lingviști (v. Atlasul Lingvistic Român, I și II, din perioada interbelică), parcimonios tratată apoi sub regimul totalitar, pentru ca, în interstițiul de pînă acum al postcomunismului, să se încerce o grilă de lectură vernaculară. Într-un astfel de context, cu atît mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în acest sens, B. Russel la care trimite Coșeriu, afirma că într-un exemplu ca "aici este Juan", vrem să spunem nu "aici se află un membru al clasei de persoane numite Juan", ci acest nume corespunde exclusiv acelei persoane). Lingvistul reia o veche distincție, între "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", care pornește de la vechii greci și ajunge la cercetătorii logicii simbolice, și delimitează "limbajul" de "metalimbaj". Lămurind o veche confuzie, Coșeriu afirmă că numele nu sunt multivoce în calitate de cuvinte (adică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]