1,841 matches
-
europeană, evitau să participe la comemorări și să publice în volumele omagiale oficiale sau să pomenească de Ceaușescu și de ideile lui istorice în ceea ce scriau 20. Katherine Verdery are dreptate să descifreze aceste confruntări din interiorul comunităților profesionale istorici, literați, cineaști ca expresii ale unei lupte pentru putere 21: ca de multe alte ori însă, aceste competiții aveau și mize care depășeau ambițiile personale ale participanților, și pe care nu cred că trebuie să le ignorăm. Ele comportau o confruntare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
colaboratorii pleacă, cvasipublicistic, de la actualitate. Se miza pe posibilitățile naturalismului, orientare înțeleasă inexact, considerată o garanție de sinceritate, de autenticitate. Așa-numita „felie de viață”, „documentele omenești”, prin care pot intra în atenție zone umane ignorate, disprețuite până atunci de literați, reprezintă o țintă și un tipar preluat de scriitorii de la C. Începând din 1885, articolele și intervențiile polemice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea limpezesc, într-un fel, lucrurile și definesc, mereu în confruntare cu estetica și critica lui T. Maiorescu, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
urmându-l pe M. Hroch (1985, p. 23), în trei reprize succesive: a) Faza A, a interesului scolastic, în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a instituționalizării naționalismului ca mișcare de masă. Ancorarea pe verticală a comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât - eronat - indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național - acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să surprindă, inițial, geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în avangarda reflecției istoriografice, paradigma latinistă în cadrele căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă difuzată în sistemul educațional. Bibliografie* Avangarda reflecției social politice și istorice românești *** (1881). Proclamațiunea Rescularei Nationale de la 1848 în Capulŭ căreia s-a aflatŭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în domeniul istoriei literare deschise, adică mai largi decât cercurile strâmte ale sesiunilor științifice ori revistele de specialitate, adică acea istorie literară care creează eveniment de presă și, în domeniul istoriei propriu zise, creează și întreține imaginea literaturii și a literaților, mai ales a clasicilor. Dânsul nu este, însă, istoric și, mai ales, nu consultă cu scop bibliografiile. Cât despre d-na Ileana Ene, a fost impresionată, desigur, de textul ca text și n-a așteptat să-i cadă la mână
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Chiar aduce asemenea lămuriri în câteva zone pe care le voi aminti la momentul potrivit. Până la eventualele elogii, însă, trebuie să parcurg nisipul fierbinte al unor interpretări care nu-mi dau liniște. Prea mult foc, prea subțiri încălțările noastre de literați, scriitori, pentru dinții resentimentari ai caniculei ce cade torențial din sferele înalte ale Instituțiilor lui Justinian, vizitate de către autor, pe domeniul istoriei literare. Mă refer, așadar, la zone mai umede, unde omenescul pare, totuși, îngăduit. Găsesc, în fine aici, și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sunt 44 ani de atunci. Casa de sănătate a Profesorului Dr. Șuțu din strada Plantelor, de când se prinse de veste că marele maestru Eminescu e adăpostit și îngrijit acolo, ajunsese un loc de pelerinaj, mai cu seamă pentru ziariști și literați. L-am văzut, cu vreo 3-4 zile înainte de a muri. L-am găsit în curtea Institutului, între mai mulți bolnavi. Ședea pe o bancă de grădină, la umbră, într-un colț retras, fără să se amestece în forfoteala sgomotoasă a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
orele 4 după amiaza, din cauza marei și sufocantei arșițe, ce se lăsase asupra orașului. Cheltuielile le-a suportat ministerul instrucțiunii publice, după stăruința fostului secretar general Profesorul Ștefan C. Mihăilescu, bun prieten și mare admirator al defunctului. Lume multă intelectuală: literați, ziariști, advocați, medici, artiști dramatici, pictori, sculptori și studenți. Venise și Lascăr Catargiu, care, ca barbat politic, se simțea obligat, să-i aducă, prin prezența sa, un pios omagiu, aceluia, care, cu un osebit talent, a susținut, ca prim redactor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. - Din fr. apocryphe, lat. apocryphus. Termenul apocrif este perceput și utilizat în primul rând din perspectiva teologică și abia secundar din perspectiva literară, mai ales din cauza prea puținului interes arătat de lingviști și literați pentru scrierile ale căror autenticitate este trecută sub semnul întrebării. Literatura este o știință, prin urmare are nevoie în argumentările sale, de probe clare, ce nu pot fi contestate sau catalogate drept neveritabile. Cu toate acestea nu trebuie să pierdem
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de tipare de analiză pentru a diferenția memoriile apocrife - le numim noi - de tip„martor ocular autentic“ de cele„cosmetizate“ și lipsite de obiectivitate. În egală măsură, fiindcă lucrarea noastră urmărește scoaterea la lumină a unor documente considerate de unii literați drept fanteziste și neautentice, dorim să reamintim că nu ne am propus detronarea literaturii științifice și declanșarea unei polemici privind autenticitatea literaturii oficiale, ci vrem să subliniem că, pentru obținerea viziunii de ansamblu, trebuie să privim subiectul ales din toate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
canoanele acelor timpuri, de multe ori se trece cu vederea peste realizările deosebite ale acestei „Minerve a Nordului“, care, prin deciziile luate, a influențat hotărâtor evoluția imperiului Suedez și a societății europene a secolului al XVII-lea. Mulți istorici și literați au preferat să descrie cu lux de amănunte comportamentul excentric al reginei, lăsând pe planul doi meritele sale. Sub patronajul său a fost înființat primul ziar suedez, în anul 1645. Tot ea a avut un rol major în încheierea Războiului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sa, a circulat o glumă „Rex fuit Elizabeth: nunc est regina Jacobus “. (Elisabeta a fost rege; acuma Iacob este regină, n.n) într-adevăr, această parte întunecată a vieții regelui Iacob a stârnit multe controverse în rândurile istoricilor, biografilor și literaților. La vârsta de treisprezece ani, tânărul rege l-a cunoscut pe vărul său de gradul doi, Esme Stuart d' Aubigny. Chiar dacă nobilul francez avea treizeci și șapte de ani, era căsătorit și era tatăl a cinci copii, un scriitor anonim
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ochi cu ceai din boabe de ienupăr pisate, amestecate după răcire cu miere de albine. Suc de ceapă, 2-3 picături În ochi, de mai multe ori pe zi. Aceste tratament era aplicat și de romani, după cum menționează istoricul, filologul și literatul Pliniu cel Bătrân: " Pentru Îmbunătățirea vederii, este bine să miroși ceapă, să te freci cu zeama ei la ochi și să picuri În ochi". URCIOR Furunculul mic ce se face la rădăcina unui fir de păr de la gene, cauzat de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971, nu se arată că acesta a colaborat intens între anii 1949 - 1958 cu versuri și proză la ziarul Steagul Roșu Bârlad, deși preze nța lui a fost mult mai evidentă decât a altor literați. Oare exist ă vreo cauză? Articole ca cele citate și altele - vorba lui I. Delamisa (Ion Manta - Roșie, magistratul) care la 15 aprilie 1955 semna articolul „Scriitori bârlădeni și „Comanda soci ală” a ceasului de față” - au fost număr de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
martie - 1 aprilie 1909), o revistă a grupului G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu și a mai tinerilor C. Moldoveanu și A. Mândru colaboratori harnici de la „Paloda” la care o contribuție materială și de suflet a adăugat‐o tipograful și literatul G. Cațafany. În revistă au mai semnat: M. Sadoveanu, N. Iorga, E. Lovinescu, G. Vâlsan, A. Gorovei, D. Anghel, El . Farago, Ilarie Chendi ș.a. ...” La Făt‐ Frumos au scris - spune G. Tutoveanu în Discuții literare cu V.D. Damaschin în numărul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
colaboratorilor săi: Ireghina Tudore, Mihail Cruceanu, poet, profesor și avocat; Petre Constantinescu - Iași, profesor; Ion Mehedințeanu, publicist; Carol Drimer, publicist; C. Pajură, învățător și ziarist, Eugen Relgis, publicist; I. Klein, profesor și ziarist; Cabs, redactor la Arta Grafică; Gogu Cristescu, literat; Camil Baltazar, publicist; Mialy Crill, Gh. Dinu, literat; I.D. Cușman, P. Mușoi, publicist; Mary Aizicov; M.S. Negură; I.M. Har, Remus Cerbu - Murgeni, publicist. Revista oferă publicistică și versuri de esență socială, cronică literară și revista presei; „Cuvânt către cititori”, ”De
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și avocat; Petre Constantinescu - Iași, profesor; Ion Mehedințeanu, publicist; Carol Drimer, publicist; C. Pajură, învățător și ziarist, Eugen Relgis, publicist; I. Klein, profesor și ziarist; Cabs, redactor la Arta Grafică; Gogu Cristescu, literat; Camil Baltazar, publicist; Mialy Crill, Gh. Dinu, literat; I.D. Cușman, P. Mușoi, publicist; Mary Aizicov; M.S. Negură; I.M. Har, Remus Cerbu - Murgeni, publicist. Revista oferă publicistică și versuri de esență socială, cronică literară și revista presei; „Cuvânt către cititori”, ”De prin ziare, cărți și reviste”. * Idealul,revistă lunară
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Frumos și urât” de dr. V. Lotneanu, „Cenotaful din cer” de dr. Lucian Merișca, „Francofoni și circofili” de dr.Viorel Pătrașcu, Pitești, „Badea Gheorghe” de dr.Virgil Răzescu, explică faptul că medicii sunt nu numai buni specialiști în profesia lor, literați pricepuți, dar și buni gazetari. Că am sau nu dreptate, citească oricine „NATO, pe înțelesul babelor” de dr. Viorel Pătrașcu - Pitești din nr.106 107, pag.26 și o să înțeleagă totul. Dar, iată tableta în cauză: „Era în ziua următoare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dând sentințe dure și nedrepte, în urma cărora au fost încarcerați și chiar executați cei considerați dușmani ai regimului comunist. Istoria îi reține numele îndeosebi în legătură cu rolul avut în 1946 în instrumentarea procesului intentat lui Ion Antonescu și colaboratorilor acestuia. Ca literat, debutează în 1933 la „Adevărul literar și artistic” cu versificarea intitulată Matematica, iar editorial în 1934 cu placheta Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-tradiționalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
morfologice, sintactice sau stilistice. Se poate întîmpla de multe ori ca prin creație să nu se producă o abatere de la normă, ci numai să se realizeze ceea ce nu a mai fost realizat sau ceea ce a fost uitat. Sub acest aspect, literatul tinde spre un oarecare nonconformism, în vreme ce omul de știință se străduiește să respecte cît mai mult norma, dar și într-un caz și în celălalt este vorba de o deliberare volitivă, de o opțiune. Primul procedează astfel fiindcă noutatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]