2,048 matches
-
Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
din 22 iunie 1633, scris la Constantinopol, fostul domnitor al Moldovei menționa că Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași nu era terminată de construit. El a dat dispoziții executorilor săi testamentari (postelnicul Iancu Costin, tatăl cronicarului Miron Costin, și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din Polonia și cu banii obținuți să finalizeze construcția Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Iași, a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași și a bisericilor din Toporăuți și Liov. Fostul domnitor a cerut
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
măcar că era grec, omǔ strein, dar era om bun; să punè tare pentru peminteni la domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi sunt menționați și Maria Cantacuzino (+1676?), soția marelui vistiernic Gheorghe Ursache, și Anica Bogdan (1773-1852), soția marelui logofăt Iordache Rosetti-Roznovanu. În anul 1998, în biserică s-au efectuat o serie de săpături arheologice sub conducerea arheologului ieșean Nicolae Pușcașu, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, în care se afla un sicriu din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Crâng" datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Țării Românești a folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii "Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră . Biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire" a fost construită
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
circa 300 m². Sub clădire era o pivniță. Tot ansamblul de clădiri era o incintă fortificată, având ziduri înalte de peste 2 metri. În anul 1628, satul Ceplenița (cu conacul), împreună cu moșia alăturată, Buhalnița, sunt moștenite de către cronicarul Grigore Ureche, mare logofăt al Moldovei și fiu al vornicului Nestor Ureche. Acestea trec ulterior (în 1647) în proprietatea fiului său, Vasile Ureche, care la rândul său a vândut această proprietate lui Pascu Lupașcu-Buhuș, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Începând de atunci
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Vasile Ureche, care la rândul său a vândut această proprietate lui Pascu Lupașcu-Buhuș, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Începând de atunci, moșia și conacul au devenit proprietatea boierilor cantacuzini. Printre proprietari amintim pe paharnicul C. Cantacuzino (pe la 1758), logofătul Iordache Cantacuzino (în perioada 1793-1816), vistiernicul Iordache Cantacuzino și apoi Mihalache Cantacuzino. În jurul anului 1835, Iordache III Cantacuzino-Pașcanu a construit un frumos palat pe ruinele curții boierești pe care o ridicase aici, pe la începutul secolului al XVII-lea, marele vornic
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Obedeanca (soția dumnealui), cocoana Păuna cia (soția) dumnealui, Constantin Oțetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Smaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Sevastița, fiii dumnealor, popa Ion Tândălescu, călugărul, preoteasa Hreșova, soția lui, Pătru, Stancu, Maria, Ancuța, Dumitru, feciorii lor, acum întracești ani 7316. Logofătul Alisandru Tândălescu pitrop Septembrie 15”. Viața monahală nu a avut continuitate în acest schit. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica a mai fost reparată. Între 1830-1840, servea ca biserică de mir cu hramul „Sfinții Voievozi”, în loc de „Sfinții Împărați Constantin și
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
sau sare." 2. Primirea de către alaiul domnului Moldovei, Ștefan Lăcustă, la Hârlău "am fost primit cu mare cinste și prietenie, fiindu-mi trimis întru întâmpinare domnul Vartic la al doilea popas înainte de acel loc, iar la ultimul popas domnul Cosma logofătul." 3. Relația dintre Țările Române și Imperiul Otoman "Despre domnul Petru mi s-a scris că el trebuie să fie în curând predat de rege sultanului și că se vor trimite mari daruri pentru ca, în felul acesta, să redobândească milostivirea
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
este numele unei vechi familii nobiliare, de origine armeană, din Moldova. Un anume Alsan din Spărieți, Putna, este ridicat boier în jurul anului 1740 de căpitanul Gheorghe , fiul Catrinei Aslănoaie, strănepoata logofătului Dimitrașcu Ciauru. În anul 1822 este pomenit de documente căminarul Constantin Aslan ce numește ca vornic de aprozi pe fiul său, Alecu, hatman de Prut și pe cel de-al doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
vornic de aprozi pe fiul său, Alecu, hatman de Prut și pe cel de-al doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în volumul său „Arhondologia Moldovei”, Iași 1892) În documente mai este menționat și Dumitrașco Ștefan, mare logofăt (mort la 1694), urmașul unei familii ce dăduse, timp de cinci generații, șase mari logofeți și un voievod - Gheorghe Ștefan (1653-1658) - care a avut trei băieți (morți fără urmași), și patru fete, din care Anița a fost soția unui Aslan
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în volumul său „Arhondologia Moldovei”, Iași 1892) În documente mai este menționat și Dumitrașco Ștefan, mare logofăt (mort la 1694), urmașul unei familii ce dăduse, timp de cinci generații, șase mari logofeți și un voievod - Gheorghe Ștefan (1653-1658) - care a avut trei băieți (morți fără urmași), și patru fete, din care Anița a fost soția unui Aslan spătar. (cf. N. Stoicescu - „Dicționar“) În zilele noastre din această veche familie nobiliară au provenit
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
a fost încă atestat arheologic. Un document de arhivă din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil a locașului "„Preacuvioasei Maicii noastre Paraschivei și a mănăstirii care o au început Jupan Harvat marele logofăt a o face și după putință a o rădica la locul ce se chiamă Gura Motrului"". La acea vreme primea, după cum amintește același document, moșii în Șușița și Groșieri pentru întreținerea sa și hrana călugărilor. Trebuie subliniat că Logofătul Harvat
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
marele logofăt a o face și după putință a o rădica la locul ce se chiamă Gura Motrului"". La acea vreme primea, după cum amintește același document, moșii în Șușița și Groșieri pentru întreținerea sa și hrana călugărilor. Trebuie subliniat că Logofătul Harvat este ctitorul primului așezământ atestat documentar ridicat la Gura Motrului. Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-43 de către domnitorul țării Matei Basarab. Participarea lui vodă Matei Basarab nu este surprinsă de vreo pisanie însă este indicată
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
era în acel moment Constantin Cantemir. Cele două recensăminte efectuate la un interval de numai doi ani (1772 și 1774), oferă, de asemenea, informații prețioase privind dezvoltarea Albeștilor la acea vreme. Dacă recensământul din 1772 menționează doar numele proprietarului satului (Logofătul Balș), fără a se înregistra numărul gospodăriilor și nici numele locuitorilor birnici sau a celor scutiți de obligații, cel din 1774 este mai cuprinzător din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme cumplite în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării (case), dintre acestea 29 fiind scutite de bir (20 de scutelnici ai logofătului Balș, 5 femei sărace, un preot, o slugă, un țigan și un ruptaș), iar 14 rămânând birnice. În anul 1830 în sat erau înregistrate 130 de curți. În partea nordică a actualului sat Albești, unde în anul 1955 arheologul Nicolae
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
descoperiți pe teritoriul satului dovedesc vechimea așezării. La început a fost un singur sat cu numele Râu Alb, sat de moșneni amintit în documente în secolul XVII. La 26 martie 1662, jumătate din moșia satului, fostă a lui Pârvu Rudeanu, logofătul, se afla în stăpânirea lui Badea Vel Clucer, ginerele lui Pârvu. Satul și-a luat numele de la pârâul ce-l străbate ale cărui ape apar albe din pricina rocilor pe care le spală în scurgerea lor. La 7 decembrie 1733 și
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind să facă un târg nou pe drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Nicolae Racoviță, care a făcut unele danii bisericii, a fost considerat ctitor și, prin urmare, șase dintre membrii familiei sale au fost înmormântați în pronaos, lângă mormântul Doamnei Nastasia. Cei șase membri ai familiei Racoviță înmormântați în biserică sunt: marele logofăt Eftodie Cehan Racoviță (d. 15 decembrie 1664) cu soția sa Teofana, fiul lor, marele logofăt Nicolae Racoviță (d. 8 martie 1685) și copiii acestuia, Andrei ( d. 21 iulie 1685), Ecaterina (d. 1674) și Ion. Pietrele familiei Racoviță sunt din marmură
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
șase dintre membrii familiei sale au fost înmormântați în pronaos, lângă mormântul Doamnei Nastasia. Cei șase membri ai familiei Racoviță înmormântați în biserică sunt: marele logofăt Eftodie Cehan Racoviță (d. 15 decembrie 1664) cu soția sa Teofana, fiul lor, marele logofăt Nicolae Racoviță (d. 8 martie 1685) și copiii acestuia, Andrei ( d. 21 iulie 1685), Ecaterina (d. 1674) și Ion. Pietrele familiei Racoviță sunt din marmură albă, sculptate îngrijit și decorate cu motive florale, contrastând cu piatra de pe mormântul Doamnei Nastasia
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,28%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Albeștii de pe Ialomița sunt atestați prima dată la 23 iunie 1608, într-un hrisov prin care voievodul Radu Șerban întărea lui Dragul logofăt și soției lui Calea ocina la Buești, cu mai multe părți, între care și 64 de stânjeni cumpăratț „de la Manea din Albești și de la femeia lui Zoica și de la fiica ei, anume Neaga”, precum și alți 12 stânjeni cumpărați „de la Burlea
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
o biserică de lemn de rit ortodox, construită între anii 1792-1795 de către spătăreasa Safta Bogdan, este monument istoric () și aparține de episcopia Huși. Este situată în satul Căpușneni comuna Lipovăț județul Vaslui În anul, 1792, spătăreasa Safta Bogdan, fiica marelui Logofăt Ioan Bogdan, căsătorită cu spătarul Constantin Costache, înființează schitul „Orgoieștii Noi”, pe moșia sa „Negomirești” la obîrșia pârâului Horăieții . Această moșie Negomirești are o suprafață totală de 391 fălci și 88 prăjini ( 588 ha ) și se întinde, spre nord, până la
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
construit în Iași o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El a participat în 1615 la un complot împotriva domnitorului, împreună cu logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în trei rânduri (1834-1835, 1838-1839, 1843-1853). Din cauza faptului că risca să se dărâme, lăcașul de cult a fost demolat și s-a construit în perioada 1841-1844 o biserică nouă, cu ajutorul marelui logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), verișor cu tatăl domnitorului Mihail Sturdza, și a soției sale Elena (1771-1843), fiica vornicului Teodor Balș. Dimitrie Sturdza era proprietarul moșiei Miclăușeni, unde ridicase între anii 1821-1823 o biserică de curte în stil neoclasic. Banii pentru construcția
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
caractere chirilice pe o placă de marmură. Aceasta conține următorul text: ""Acestu sfăntu lacaș a Bărboiului unde să prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri i cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Gricupoleos și a boerilor Sturzăști ctitor aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul"". Deasupra acestei pisanii, se află o icoană sculptată în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]