2,054 matches
-
c-ar trebui să vadă, s-o vadă pe mama și pe bunica și pe mine, dar chipul i-a rămas fără expresie, de parcă nici nu și-ar fi dat seama unde se află, m-am uitat la ochii lui, luceau de parc-ar fi fost de sticlă, și atunci m-a străfulgerat gândul că ăsta nu e tata, ăsta, pe care-l văd, nu mai e tata, nu-și mai aduce aminte de mine, și nici de mama, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era în viață, gura îi era întredeschisă, pieptu-i era înțesat de decorații, m-am uitat în dreptul inimii și mi s-a părut că, printre decorații, stofa e îmbibată în sânge, dar știam că-i doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îi făcea semn în lumina galbenă. O alta e iraniană (cred), bate trotuarele împopoțonată cu o fustă despicată de un albastru deschis și o bluză subțire. Chiar că arată de douăzeci de lire. Are sâni elastici și picioare bronzate, care lucesc din cauza rasului, și pare mai puțin plictisită și speriată de faptul că e curvă decât colegele ei, care sunt agitate, lipsite de nerv, mereu neliniștite. O dată cu apariția curvelor în cartierul meu, au apărut și crimele îndreptate împotriva lor. Acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu denții facultății noastre erau în prac tică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom’ Podgo, gol pușcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de liceu trecea cu ușurință, cum ar trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar, și acelea, trecătoare, cum avea să zică, undeva, spre a se făli, ca un fum de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș când a scris versurile: „Lucește o stea, printre multele stele/ Lucește pe ceruri și pe drapele/ Capăt de osie, roșie stea/ Osia trece prin inima mea.” Eu sunt fiul unui chiabur, care a făcut multă pușcărie în perioada stalinistă și care a băut cu prietenii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș când a scris versurile: „Lucește o stea, printre multele stele/ Lucește pe ceruri și pe drapele/ Capăt de osie, roșie stea/ Osia trece prin inima mea.” Eu sunt fiul unui chiabur, care a făcut multă pușcărie în perioada stalinistă și care a băut cu prietenii o seară întreagă în martie 1953
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tot în jurul gurii tipului. Și poate că tipul e într-adevăr bolnav. Poate că s-a înecat cu o cireașă. Poate că nu am mai ucis încă o dată. Gagica se uită în sus, la Nash și la mine, cu fața lucindu-i de lacrimi, și zice: — Știe cineva să facă masaj cardiac? Nash își bagă din nou degetele în sosul de ceapă, iar eu pășesc peste cadavru, pe lângă gagică, îmi pun haina și mă îndrept spre ușă. Capitolul 13 În redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soare de mai Doar tu știi nemărginirea să-mi dai Azi drumul tău și-al meu s-au întâlnit Și visul imposibil s-a împlinit. Imensitate albă Ce zi frumoasă de iarnă Albastrul marin se-mpletește Cu albul imens ce lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la prima fereastră din cer mi-am spus: nu sunt sigură că pot face asta dumnezeu nu e prea prietenos cu hoții de ploaie atunci am vazut-o învelită în ziduri părea să n-o doară nimic deși moartea îi lucea în ochi avea mișcări lascive și o mască transparentă ce i se potrivea de minune când mă fixa printre turnuri supusă ca o fiară la gâtul dresorului aș fi putut să plec mai departe dar am lăsat-o să-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țină așa mult și bine, Mariana strigă la el să se potolească și, ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului, Ștefănel se repezi să-l ia din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a uitat. Privesc în neant și încet mă ridic Pe aripi de vânt. Dincolo de nori, pustiul mă așteaptă Îndemnând, parcă, să plec. Mă zbat între viață și moarte, Mă aprind și mă sting iarăși. Urc între stele, Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de aparențe Și câteodată ajungi să te sufoci În arzătoare clipe ce mai târziu suspină Lăsându-te golit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Floarea Să nu culegi, în pripă, Nicio floare. Nu vei ști, de-i rupi tulpina-n două Cât o doare. Când buchetu-alegi, Într-o clipă de uitare, Vei strivi fericirea veșnic nouă De-a fi floare. O stea Peste pădure lucește o stea - Sunt palide altele pe lângă ea. Luceafărul Venus e prea depărtat - În seara târzie pe ceru-nnoptat. Cum steaua lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o dorește ca sfetnic. Cel din vis Eu cred că azi n-aș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când buchetu-alegi, Într-o clipă de uitare, Vei strivi fericirea veșnic nouă De-a fi floare. O stea Peste pădure lucește o stea - Sunt palide altele pe lângă ea. Luceafărul Venus e prea depărtat - În seara târzie pe ceru-nnoptat. Cum steaua lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o dorește ca sfetnic. Cel din vis Eu cred că azi n-aș mai putea Să povestesc cum a-nceput. A fost un vis din cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am început să fac un tur al salonașului în care mă aflam. Atenția mi-a fost furată de oglinda din colțul încăperii, ce lucea minunat în bătaia luminii. M-am îndreptat către ea, nevăzând pisica ce-și spăla blana și m-am împiedicat, dărâmând oglinda. Speriată, m-am ridicat, ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stupid... Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
natură, în ciuda spațiilor verzi despre care se pretinde că sunt salvgardate în ea, nu este nici verde, nici albastră, nu este nici trandafirie la răsăritul soarelui, nici tristă la apropierea nopții. În ea, pâraiele nu curg pe pietre, care nu lucesc în lumină, cerul nu este niciodată amenințător, iar fluviul nu este niciodată liniștit, și asta deoarece în ea nu este loc nici pentru culori, nici pentru lumina care strălucește, nici pentru liniște, nici pentru amenințare pentru că ceea ce adăpostește în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai mult. — Care este natura răului care te mistuie? Îl Întrebă, ca și când ar fi Încercat să pătrundă, prin poarta ochilor, În suferința lui. — Bila neagră, revărsată În vene. Îmi arde fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parte atât de Însemnată a lumii create? V-o spune unul care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea sa Încețoșată luceau crâmpeie de amintiri, ce nu reușeau să prindă contur. Apoi, dintr-o dată, memoria i se limpezi, În timp ce ajungea la ultima cameră și se oprea În prag, din nou pradă amețelilor. Își aminti natura acelui sunet Încă Înainte să vadă. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise povestirile marinarilor din Pisa. Vorbeau despre corăbii cu năluci care lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite ca să Își omoare vremea În nopțile când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]