1,956 matches
-
slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am întărit dreptcredincioasa lui vislujenie, cinci sate pe Racova, anume: Pungești - unde este casa lui, alt sat mai sus Gârcinești, al treilea sat Lucești, al patrulea sat, unde este Cursec, al cincilea sat, unde a fost văraticul lor vechi, din veac. Toate acestea să-i fie lui uric, cu tot venitul, lui și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților și întregului neam, neclintiți
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Mitropoliei de Roman” o ocină și o moșie de sat din Pungești, pe Racova, pentru 320 de zloți, bani cu care se cumpără veșminte preoților mitropoliei. Și vânzările erau doar la începutul începuturilor, nu numai la Pungești, ci și la Lucești, Coșești, Toporăști, Stângaci... - Am trecut peste unele evenimente foarte importante, pe care nu le-am putut marca începuturile lor pe meleagurile Văii Racovei și implicit în Pungești. Ele au avut loc la nivel mult mai înalt, dar ulterior, ca efect
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
întreaga atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de un strălucitor mister: Văzduhul scânteiază, câmpia are un luciu văl, iar lumea stă îmbrăcată în promoroacă 80. Crucile sunt unse cu var și pare că vin din alte vremuri, din pustii, lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar, iar țintirimul singur (s.n.) cu strâmbe cruci veghiază 81. Interiorul îi declanșează poetului meditații existențiale; pornind de la realitatea concretă Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ [...] Abia conture triste și umbre-au mai rămas 82
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iee,/ Iară florile să ploaie/ Peste dânsa 136. Asemănări izbitoare apar între cei doi. Ca și codrul, poetul răspunde la rândul său: "Pădure dragă,/ Ea nu vine, nu mai vine!/ Singuri voi, stejari, rămâneți/ De visați la ochii vineți,/ Ce luciră pentru mine/ Vara-ntreagă137". Codrul devine în felul acesta un foarte bun partener de dialog, pentru a împărtăși toate ale lumii, iar cuvintele poetului redau din nou posibila zicere a codrului: Numai omu-i schimbător,/ Pe pământ rătăcitor,/ Iar noi locului ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
printr-o noapte de nouri, prin o zi întreagă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de lumină, și în loc de mere luceau prin crengile lor mii de stele de foc. Cărările grădinei acoperite cu nisip de argint duceau toate în mijlocul ei, unde era o masă întinsă, albă, cu lumânări de ceară ce luceau ca aurul, și de jur împrejur sânți în haine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de nestimate, cu flori de lumină, și în loc de mere luceau prin crengile lor mii de stele de foc. Cărările grădinei acoperite cu nisip de argint duceau toate în mijlocul ei, unde era o masă întinsă, albă, cu lumânări de ceară ce luceau ca aurul, și de jur împrejur sânți în haine albe ca și mama și împregiurul capului lor strălucea de raze. Ei povesteau, cântau cântece de prin vremile de pe când nu era încă lume, neci oameni, și eu îi ascultam uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ceasuri, zile, săptămâni,/ Și mereu a mea-ndreptare/ O amân de azi pe mâni168. Conștient că va trece împreună cu Eros puntea humii, în melodica șoptire a râului, ce geme169, Eminescu îl proiectează pe zeu și peste Styx: Și totuși va luci în veci/ Aprins de zeul Amor/ Și ale sale raze reci/ Pe frunte lumina-m-or.// Căci stăpânește tot ce-a fost/ Și tot ce o să vie/ Și câte nu avură rost/ Și nu au fost să fie170. Imaginea iubitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile poemelor sale: Prin mii de stele ce lucesc/ De vei privi într-una/ În sânu-adâncului ceresc/ Descoperi încă una180. În armoniile create de Eminescu, buciumul și cornul dețin un loc aparte în economia întregului. Întocmai ca-n poezia mallarméană, ele sugerează, nu numesc. De altfel, trimiterile directe nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
printr-o noapte de nouri, prin o zi întregă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de lumină, și în loc de mere luceau prin crengile lor mii de stele de foc. Cărările grădinei acoperite cu nisip de argint duceau toate în mijlocul ei [...], și de jur împrejur sânți în haine albe ca și mama și împregiurul capului lor strălucea de raze. Ei povesteau, cântau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aveți draiverele?" Cu umilință, recunosc: n-am (ce-or fi alea?) Începe căutarea pe internet. Le găsește prin China. Vin de la Shangai cât ai zice pește. După vreo trei ceasuri, pe podea e-o piramidă de drăcovenii și carcase ce lucesc straniu în ritmul dictat de schimbarea imaginilor ce dansează pe ecranul monitoarelor mai ceva ca fluturii din Harry Potter. Într-un târziu, primesc discul cu cartea cadou: s-a salvat un viitor Nobel! Pup DVD-ul. Reasamblat, computerul meu își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
iubesc Prea devreme-i acum Vorbe mari eu nu pot să-ți spun Dar de când te cunosc Sper că ai înțeles Viața mea are un alt sens. Tu ești zbor spre înălțime, Eu copac urcând spre tine; Tu ești stea lucind în depărtări Eu vreau să fiu leagănul tău În albastre zări. Nu-ți spun, te iubesc Poate ai un alt drum Vorbe mari eu nu pot să-ți spun Tu ești visul frumos Ce mi-a dat liniștea Și nicicând
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Nici nu mi-am dat bine seama când avionul s-a ridicat la o înălțime de peste unsprezece mii de metri deasupra plafonului de nori. Priveam dedesubt și vedeam norii ca niște troiene uriașe de vată. Jos, printre spărturile de nori luceau în soare oglinzile unor lacuri sau luciul subțire al unor râuri, ca niște curelușe de oțel, azvârlite între dealuri și așezări, ale căror acoperișuri de tablă sau ceramică punctau multicolor fundalul gri-cenușiu al pământului. După vreo oră și ceva, furați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
roșcovană, cu fălci puternice, ca de haiduc. Ochii mari și albaștri, cu priviri sfredelitoare și agere, ca de vultur, păreau să cerceteze și să vegheze, în taină, pe fiecare din credincioșii ce înaintau spre altar. Deasupra sprâncenelor groase și zburlite, lucea o frunte lată, ușor încrețită și bombată, care avea o tăietură pronunțată, ce cobora vertical, în direcția nasului. Un nas mare, dur, armonios, echilibrat. Pletele-i, rare în creștet, dar încă dese deasupra urechilor, îi erau brumate de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Uite-l ajuns departe și cu o grămadă de bani În buzunar, după ce s-a bătut cu toată lumea, din cale-afară de curajos și cu folos, și-a Învins. Toți trei am Învins În definitiv, și nu mai spun cum Îi luceau ochii lu’ văru’ Laur În așteptarea bucatelor. — E bine, Laure? face Andrei, la care văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu dalta... Doar ochii, care clipeau în răstimpuri, le erau vii. Toți tac și privesc cerul... „Rușii au rupt frontul la Iași!.. le revine mereu în suflet, ca un refren... Liniile de apărare, n-au mai rezistat..!”. Și greierii tac... Lucește o stea... și alta lucește... Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clipeau în răstimpuri, le erau vii. Toți tac și privesc cerul... „Rușii au rupt frontul la Iași!.. le revine mereu în suflet, ca un refren... Liniile de apărare, n-au mai rezistat..!”. Și greierii tac... Lucește o stea... și alta lucește... Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
minunăția de corali, În forme ciudate și culori fantastice, de galben, roșu, verde, violet etc. Și Într-un mod sau altul, ocazia este unică de a observa viața marină, cu păduri vaste de corali rămuroși, evantai ale căror vârfuri purpurii lucesc precum beculețele În bradul de Crăciun, dar și grămezi extraordinare de corali albaștri formați din ciuperci, corali roz, corali bulboși verzui. Splendoarea priveliștii este mărită de mulțimea de viețuitoare care mai de care mai colorate, care Își aleg recifele 342
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Târgu Mureș, județul Mureș, România, fiul lui Tomulescu Ioan și Florența, cu domiciliul actual în Suedia, Malmo 21750, Ostra-Ryttmastaregatan 15A. 107. Feyersinger Nicolae Horia, născut la 13 octombrie 1955 în Brașov, județul Brașov, România, fiul lui Mihăilescu Mihai și Elena Lucea Clotilda Alexandra, cu domiciliul actual în Austria, 6370 Kitzbuhel, Hausstadttfeld 32. 108. Wohlfarth Ancuța Victoria, născută la 10 septembrie 1966 în localitatea Bucșani, județul Giurgiu, România, fiica lui Marin Alexandru și Emilia, cu domiciliul actual în Germania, Salzwedel, Grosse Pagenberg
HOTĂRÂRE nr. 115 din 23 februarie 1996 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114653_a_115982]
-
vechi zid domnesc de incintă într-un veritabil „zid al plângerii”, un altar ad-hoc acoperit de candele, lumânări, icoane de plastic. Pietrele poartă urmele grase ale sutelor de lumânări și candele ce au plâns aici cu lacrimi de stearină. Uleiul lucește stins, epuizat de soarele puternic. Olanele de pământ ars pentru scurgerea apei subterane din dealul de argilă pe care acest zid îl ține închegat ca pe o hernie sunt pline de gunoaie acum. Scormonesc însă de curiozitate într-unul dintre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fier, oamenii închiși acolo privesc alaiul excitați și resemnați totodată. Clopotele Catedralei bat intens, tot mai intens, fundalul sonor este copleșitor. Echipele de televi ziune, cu camerele ridicate deasupra capetelor, încearcă să surprindă momentul în direct, alergând haotic pe lângă racla lucind în mii de ape metalice, protejată de un dublu cordon, de preoți și jandarmi. Curând, lumina torțelor este anihilată de cea a lămpilor camerelor de filmat. Încă o dată, resimt acut faptul că mă găsesc singur pe teren : ar fi trebuit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vine să strig de bucurie. Abia acum cred că am înțeles ce este pelerinajul, îmi vine să scriu și eu pe o bucată de carton murdar, cu scrisul chinuit al celor de pe bordură : „Sunt pelerin”. Fata a plecat. În zare lucesc în mii de ape reclamele luminoase de pe magazinul Unirea, devenit el însuși un imens cearșaf publicitar. Se mai văd ici și colo becurile economice ale tarabelor care vând suveniruri religioase, masate lângă fântânile arteziene. Marele oraș începe să se liniștească
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore". Iată aurora, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Giganticele valuri la pol înmărmuresc Sub nopțile lugubre în munți cristalizate; Deasupra și departe doar stelele lucesc Reci ca și suveniruri antice șu sacrate. Dar nordica-Auroră când cerurile arde Cristalele de gheață țâșnesc scântei în ger De aur și briliante, reflecte miliarde Dintr-ale incandescentei iluzii de pe cer931. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sus în lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei Coardele sfinte. Fără soartă ca pruncul În somn răsuflă zeii; Blând ocrotit În mugur molcom Etern înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa din stâncă În stâncă zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
văruit și am șters cu gaz dușumelele, ușile și ferestrele. Am primit pături vechi, roase și împuțite, apoi ne-am despăducheat, conform indicației primului, tot restul zilei, căci păduchii depuseseră atâtea ouă (lindini) încât toate cusăturile interioare ale hainelor noastre luceau. Noaptea ne-am putut totuși odihni. Dimineața ne-am aliniat și am dat raportul, conform instrucțiunilor. Apoi ni s-a servit terciul. Sfătuindu-ne între noi, am hotărât să fixăm un program de rugăciuni, până în ziua procesului. Când eram pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]