2,406 matches
-
pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
gânduri de răzbunare, refuzând cu fermitate "consolările" perversei Mika-Le, sora Elenei. H.P.-Bengescu are extraordinara intuiție de a deplasa adevărata reprezentare a concertului de Bach, din saloanele mondene ale Elenei în îndoliata "biserica Amzei". Agrementat, așa cum fusese prevăzut, de ceremonialuri lumești - strategii de obținere a invitațiilor, toalete, bufet de gală etc. - serata de muzică sacră ar fi avut un inevitabil iz de sindrofie. Clanul Halippilor ar fi fost condamnat fără drept de apel la o imagine de searbădă, imorală exterioritate. Reverberația
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
după o masă mult prea îndestulată și simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri lumești și imaginezi nimfete masturbându-se în spatele camuflajelor pâlpâi printre lumânări și aproape te confunzi cu o lumânare mulțumit că ai norocul să te afli pe un tort aniversar și o doamnă dintr-un cartier rezidențial suflă și exclamă în ovații văzând
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
fix patru, cîte încăperi are și inima, bucata aia ciudată de carne, pompînd viața: sistolă, diastolă etc.), în proprietatea privată a... sufletului meu închis. Și, iată, bolovanul se-nmuiase în roua nostalgiei giugiulite de zefiri inventați, desigur, de zînoaice bulbucate lumesc în locurile divinizate-n cărțile cu poze ale copilăriei mele deșuchiate de-o imaginație hip-hop! Zgripțorii, la datorie, conștiincioși, căscau pliscuri ferestruite în șapte perechi de dinți, încercau să-mi sfîrtece bucățica de luciditate rămasă. Și-am scăpat, am scăpat
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
Mateescu Cu 140 de ani în urmă, în noaptea de 18 spre 19 martie 1865, s-a stins din viață Nicolae Filimon. Posteritatea extraliterară a scriitorului e regretabilă,.atât locul de naștere cât și acela în care își odihnește rămășițele lumești fiind șterse din memoria contemporaneității, deși și-a dus întreaga viață în Bucureștii secolului 19 și a lăsat urme indubitabile despre reperele ce-i jalonează existența. Frumoasa biserică a Ienii (pe strada cu același nume din centrul Capitalei), ctitorie a
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
nu slujește acțiunii, moralei sau plăcerii senzuale. Dar ce spune Kant e repudiat de Schopenhauer, pentru care emoția estetică e senzația de eliberare pe care artistul o trăiește cînd se rupe de lanțul suferințelor, un catharsis menit a îndepărta nevoințele lumești. De aceea, emoția estetică e trăire cognitivă și deopotrivă morală, într-o contopire de categorii în fața cărora I. Kant ar fi rămas siderat. Mai mult, singura calitate a artistului este intuiția (flerul esențelor divine), talentul fiind o însușire secundară, de
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
devine jertfa prin care omul reîntărit spiritual se reunește cu Dumnezeu și cu semenii săi prin iubire. Moartea suportată de Hristos creează în noi, dacă ne unim cu El, o stare de încetare a alipirii egoiste și pătimașe de cele lumești și de dăruire Tatălui și voinței Lui de a ne iubi unii pe alții. Aceasta ne dă tăria de a birui moartea (Filip., 3, 10)<footnote A. Lemmonger, L. Cerfaux, Théologie du Nouveau Testament, Paris, 1963, p. 34. footnote>. Când
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
filosofiei platonice. El credea că acum va reuși să devină un adevărat filosof și va ajunge la cunoașterea supranaturalului. Pentru a putea aprofunda toate secretele platonismului, s-a retras în singurătate pe malul mării și aici, depărtat de orice zgomot lumesc și trăind numai pentru sine și ideile sale, nutrea speranța că va reuși să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu, care era ultimul grad de perfecțiune la care putea să ajungă un aderent al platonismului. Această speranță îl făcea să se
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
glasul lor, și toate la un loc, venind din partea unor necăjiți și ofensați, ne fac să ne regândim propria viață și propria sărăcire. Puterea lor, poate resemnarea lor de a îndura, este ca de dincolo de firea omenească, de grija cea lumească. Transparența lor, ștergerea lor din lume, pe nesimțite, bolile și lentoarea lor într-o vlăguire atât de dură... Unul dintre aceștia, cucerit și credincios cu adevărat, mi-a spus cândva: -"Cu mărul acesta roșu în brațe și cu colacul acesta
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
a cîștigat prietenii temeinice - atîtea și atîtea motive operante ca pînă la urmă să nu se dea pe nimeni - și să se neurastenizeze!" Evident, nu! Deoarece nu e vorba decît de eforturi corective, de strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism sângeros, o mistică a puterii devoalată în toată ipocrizia ei, deghizată în mărturie creștină. Față în față se află Ivan Vasilievici, Țarul (Pyotr Mamonov) și Mitropolitul Filip (Oleg Yankovskyi), două puteri, una lumească și limitată prin nemărginită cruzime, alta cerească și nelimintată prin bunătate, două puteri care-și au sediul în doi oameni al căror destin se intersectează dramatic, întâlnire similară, dar pe alte coordonate, cu aceea dintre regele Henric al Il-lea
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
cu cât fervoarea sa religioasă este mai aprinsă cu atât teroarea se răspândește mai puternic. Acest fapt amintește de modul cvasireligios în care era tratat Stalin sau Mao sau Ceaușescu, prezentați ca ducând o viață extrem de austeră, departe de bucuriile lumești, o viață aproape monahală, hrănită cu cuminecătura devotamentului total. Dintre icoane se desprinde și chipul lui Ivan cel Groaznic, un chip cu contururi de tigvă, cu o gură știrbă în care află înfipt un dinte, o figură șireată de țăran
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
să fâlfâie. D: Sunt Punctul Unic în infinit. Suspinul meu e cutremur. Mie de mine însumi mi-e teamă prin oglinzi se întrevăd fragmentele timpului fost. înainte de-a fi n-am fost niciodată. Sunt prieten cu veșnicia. Neființa voastră lumească îmi aparține - ea reaprinde tot întunericul. Oh cât de dureros este să nu ai umbră niciodată! N: Ce noapte lungă mi-acoperă tâmpla? Singur în mine însumi lucrez precum norul își fabrică ninsoarea. D: Voi înmulți apele ca omenirea să
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
Lume și locul unde ți-au fost astrucate rămășițile. Prin osârdia lui Ion Mamina, despre mulți dintre cei care cândva s-au perindat pe scena politică de la noi, știm acum cât le-a fost viața și unde își odihnesc rămășițele lumești. A bătut nu de puține ori alei sau poteci de cimitire, căutând sub bălării sau covor de mușchi, pe stinghii sau pietre de cruci, stinghere scrijelituri de nume de demult... Evoc asemenea strădanie a sa, neînțeleasă de mulți, acum când
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
însuși până la urmă; Și mi-a lăsat semn în coapsa piciorului drept Și numele meu schimbat fu în: Trezvitul. De atunci șchiopătez dacă puteți înțelege De atunci am făcut pact între mine și înger: Interzis la cele de până atunci lumești; Nu te mai atingi, căci rugăciumea ta fu ascultată; Și de te vei întoarce îți va fi și mai rău; Vai și amar de tine și de suflețelul tău!
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
voastră tămîioasă și laxă scurt pe doi luna va vorbi impecabil în limba românească și în limba franțuzească și în limba brazilor trăsniți de trăsnete pustiitoare și în limba buruienelor de iască scurt pe doi carnea mea și luciferică și lumească se va face scrum pe buzele și îngerești și drăcești ale luminilor și-ale întunecimilor infinite surt pe doi îmi voi acoperi oricînd fără rușine spatele cu giulgiul străvechi păstrat pînă la noi al tînărului bărbat din nazaret an de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
de oameni fără să se mai mire de prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte Prin rai sau alături de noi, Cei blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
Vona și din spiritul de editor dovedit de Liviu Călin, în ciuda vitregiei vremurilor, s-a ivit o carte, Ferestrele zidite, romanul ce și-a făcut loc în lume, într-un fel năvalnic, strălucind, trăgându-l pe Vona în mijlocul a ceea ce lumescul numește glorie, mai întâi pe tânărul ce-l scrisese cândva dintr-o răsuflare, apoi pe bărbatul sceptic, cel ce nu-și mai făcea iluzii, care nu mai avea puterea să creadă că i se poate întâmpla una ca asta, că
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
lui este cu el și răsplata izbânzii merge înaintea lui" înger Numai ție îți dau Mărturie despre viața mea. Aici stau De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii al căror cîmp nu încape în matca cuvintelor. Rezultatul e o poezie excentrică, ce pare nefirească doar ochiului înrobit de preocupări estetice, în schimb o lectură în cheie teologică lămurește spontan
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu țin de inspirația lumească; 10) necuvintele sunt tensiuni semantice, de aceea ele nu pot fi povestite, cum nu pot fi nici rezumate sau comentate. Merită să te întrebi dacă interpretarea lui Sorin Dumitrescu convinge. Cei care îl contestă pe Nichita vor vedea în Tablou
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
iar să fiu, Acolo, înger nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculți cerșesc, Șanț robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc ,deși-s deșarte ; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Răcita inima pustie Mi-o rencălzi o rază vie, Si,ca un șarpe-nveninat, Tristeția-n rană-mi s-a mișcat. Ce
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
mi-au mers la inimă și m-am gândit la tine rugându-mă la Zagorsk, la Sf. Sergiu din Radonej - la Kiev la Sf. Sofia, pe numele mitropolitului Petru Movilă, la Suzdal și la Vladimir. Ortodoxia, cu toate slăbiciunile ei lumești, e de neînlocuit ca formulă religioasă care îl lasă pe om slobod și-l împinge totodată spre Duh. Am văzut un popor care n-a pierdut sămânța credinței. Multe babe - din acelea din lumea noastră orientală, babe eterne, nezdruncinate din
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]