12,849 matches
-
și acoperișul unei clădiri mari pe care o mai văzuse cândva, În treacăt. Aveți amabilitatea de a aștepta aici până veți fi chemat. Tocmai intraseră Într-o cămăruță goală, fără mobile, În care lumânările unui candelabru pus direct pe jos luminau niște picturi vechi pe pereți. Într-un colț al Încăperii se afla un bărbat Înfășurat Într-o capă neagră și cu capul acoperit de o pălărie de aceeași culoare, cu boruri largi. Înfofolitul nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi lumina de jos În sus, studiindu-se ca să Înțeleagă dacă aveau de-a face cu un camarad sau un adversar; deși În meseria lui Diego Alatriste, un om putea fi totodată și una, și alta. — Nu vreau morți, zise mascatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o pereche de ochi Încununați de niște sprâncene groase străluceau febril. Purta rasa neagră cu alb a dominicanilor și nu era mascat, ci cu fața descoperită: o față slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iad, sau unde dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de remușcări, decât În două cazuri: unul, amorezul unei anumite doamne pe al cărei soț nu-l țineau curelele să-și reteze singur coarnele, băuse prea mult În noaptea când Diego Alatriste Îi ieșise În Întâmpinare pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla, când, după ce-și scosese nesigura lui spadă din teacă, nenorocitul se trezise cu o palmă de oțel În piept. Celălalt fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri ai englezului, chipul fin, palid, crispat de o groază care, asta sărea În ochi, nu era aceea de a-și pierde viața. Mâini albe, catifelate. Trăsături aristocratice. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care părea să ducă un con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fel iscoditor și intim de a privi suprafețe limitate îl învățasem de la bunicul. Cândva, la începutul drumului lui de necititor și nescriitor, tata îi cumpărase un instrument ajutător, o lupă fixată pe un stativ și prevăzută cu o lampă care lumina suprafața ce urma să fie cercetată. Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să ceară o săptămână de lectură. Lupa făcea să dispară distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceea ce e utilizabil, ceea ce poate fi scris. începuse să ningă des și un pic viscolit. Drumul nu era curățat, dar cineva trecuse înaintea noastră, iar Manfred urma atent amprentele încă vizibile ale roților. Amândoi am crezut că puteam vedea ferestrele luminate din Ulriksdal. Chiar dacă ar fi să vorbim doar despre numele ei, continuă Manfred. Trebuie să recunoști că este neobișnuit. Da, am recunoscut eu. Până acum n-am auzit niciodată numele ăsta. Cel puțin numele de familie. Am o carte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un termos cu cafea și sandvișuri, Eu am mâncat pentru ultima oară budinca de macaroane cu unt topit a Casei. Așa m-am mutat în această casă - a tatei și a mea -, accidental, dar totodată definitiv. Soarele sfârșitului de zi lumina panta din față. Muntele Ava atinge apogeul frumuseții și al măreției înainte de apus. Lângă piatra de la intrare sta să înflorească parpianul. Mi-am așezat lucrurile acolo unde le era locul, m-am întins o clipă pe pat, ca să-l încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea care nu va cădea niciodată peste aceste rânduri, este flogiston și nimic altceva. Când copacii și lăstărișul ard în pădure, când metalele sunt transformate în oxizi, când sunt create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul este materia paternă fundamentală din lume, creînd și distrugând născând și nimicind, unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deasupra blocurilor dinspre apus. Mi-am lăsat privirea să rătăcească peste muntele de cărți. Abia se vedea că am muncit ceva. Colecția lui Viktor-Carte era cu adevărat nemăsurată. Atunci am descoperit-o. în vârful unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe cotor și de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
PARTEA ÎNTÂI CÂT RAI POATE FI ADUS PE PĂMÂNT Regele unei țări ploioase Ploua fără încetare. Prin geamurile aburite ale locuinței lumina zilei pătrundea cu multă sfială, deși se luminase de mult. Ceasul cu pendulă arăta ora nouă fără un sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea dinăuntru s-ar fi interpus un filtru de pâslă. Și ieri plouase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un fior adânc, îți mulțumesc din suflet pentru darul pe care l-ai făcut astăzi umilului tău rob Adam, plămădind-o din coasta lui pe Eva!... Rugăciunea ...Venise primăvara. Soarele lumina din plin balconul frumos ornamentat cu ghivece de flori. Terminând cu exercițiile din acea zi, Arm îl lăsă puțin pe Bart și se duse la bucătărie, de unde reveni cu cafeaua. Bart protestă că el s-ar fi cuvenit să facă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu știu dacă el era în acea perioadă ateu sau doar puțin credincios, așa cum sunt și unii dintre bărbații contemporani mie îl înțepă în trecere Arm pe Bart. Știu doar că Dumnezeu nu putea să lase o minte atât de luminată în întunericul necredinței sau în cenușiul unei credințe plăpânde. Descartes avea o nepoată la care ținea foarte mult, care a fost rănită la un ochi, rana a început să supureze și fata avea dureri îngrozitoare. Nepoata a decis să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Situația se arăta favorabilă. Tirajul ziarului era în creștere, articolele sale erau citite, citate și comentate în mass media scrisă și audiovizuală, iar Doru Ionescu satisfăcut că lucrurile mergeau bine. Ca un adevărat prieten și ca un om de presă, luminat la minte, el nu îl cenzura și nici măcar nu îi dădea sugestii despre ce și cum ar fi trebuit să scrie, lăsându-l să-și facă meseria așa cum credea că este mai bine. Se mai întâmplau și minuni, uneori, în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pur, fiind ușor de exclus spectatorii ce nu vor să plătească. În consecință, indiferent ce firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La fel, majoritatea marilor servicii publice (apărare, poliție, justiție, infrastructură rutieră etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu credea asta -, dar vestise de bine; ostilitatea târgoveților era înlocuită de recunoștință. Uitând toate relele, lumea și-a amintit și de ploaie. Să trăiești, Ceasornicarule! A mai bătut orologiul, într-o noapte, la vreo două săptămâni. Când s-a luminat, oamenii au aflat că fusese jefuită Banca! Filiala unei case de credit din T.; un birou, de fapt, căruia localnicii îi spuneau Bancă. Mulți dintre ei aveau depuși aici bani și cambii; valori mici, mai toți erau săraci. Uneori obțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Salvarea la poarta teatrului. E aproape dimineață. Nu am închis ochii. Nu pot să plîng. Toată noaptea am recitit interviurile pe care i le-a dat Ludmilei Patlanjoglu pentru cartea "Regele scamator" de la Nemira. Priveghiul meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pămîntul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]