7,613 matches
-
de un calm rece, cu toate că sângele îi fierbea în vine, ochii parcă îi ieșiseră din orbite. Acumulase în el toată ura din lume uitându-se, pe rând, la țigan și la ea, bibeloul lui, comoara lui cea mai prețioasă, adorată, mândria lui. Se apropie de ea,. O mică ezitare, citind în ochii ei disperarea, părându-i-se pentru o clipă că lacrimile care-i brăzdau fața frumoasă ca de porțelan exprimau regretul faptei ei necugetate. Totul însă nu a durat decât
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
minte, în ani - că la începutul lumii a fost Cuvântul. Și Cuvântul era cu Dumnezeu, iar Dumnezeu era Cuvântul! Mai târziu am aflat că acest mesaj sfânt se află în primele rânduri ale Epistolei Iubirii a Apostolului Ioan, căruia cu mândrie îi port numele (ca prenume!). Dar ce se află Dincolo de cuvânt? Dincolo de cuvinte?... Cineva spunea: simți doar cu ochii sufletului. În cartea Valentinei Becart, tot cu ochii sufletului am citit despre dragostea de netăgăduit a autoarei (coordonatoarea unei opere ce
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
copilași, cum se spune; ea numai ne găsește încă adevărați copii” [Goethe] „Aduți aminte, când ești tănâr, că vei fi și tu odată bătrân!” [Menander] Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el. La una din obișnuitele aniversări ale zilei
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
copilași, cum se spune;ea numai ne găsește încă adevărați copii” [Goethe]„Aduți aminte, când ești tănâr, că vei fi și tu odată bătrân!” [Menander]Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el.La una din obișnuitele aniversări ale zilei
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
sunteți tineri, rebeli. Mulți dintre voi sunt „duși cu pluta” Scuzați vocabularu'! E-al vostru adevăr macabru Dar vouă va este totuna! Nu vă pasă de prostie Dar o dovediți! Și de „belele” nu va feriți Și rușinea parcă-i mândrie! Și altora le-o fi rușine Când vine vorba de români; Ca fură că țiganii, parcă-s păgâni! Unde-ai ajuns române, Românie! Cu plaiurile-ți minunate Și majestuasele-ti clădiri Vor scrie-n istorie alte povestiri Dar mandria-ți va
TINERI REBELI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361216_a_362545]
-
de simțul limbii ... ” (citat din Ștefan Dumitrescu) Tot la capitolul cronică de carte, criticul Ștefan Dumitrescu face o prezentare amănunțită a culegerii de proză contemporană „Scripta Manent“, apărută la editura Anamarol din București, un volum pe care-l descrie cu mândrie „ca pe o pâine românească“. Altă operă care atrage atenția noastră, noi toți fiind oarecum atinși de „patima scrisului“ este „Dincolo de Cuvânt“ (confesiunea poetului, prozatorului, coord. Valentina Becart). Fiorul scrisului este foarte bine surprins de către autoarea articolului, Doamna Elena Trifan
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
a ne apropria și a ne duce pe umeri destinul național din care acest accident istoric benefic, această anomalie pozitivă numită Nicolae Iorga - venit pe lume tot în târgul Botoșanilor - care face parte integrantă și demnă de toată slava și mândria, pe care trebuie să reînvățăm a le trăi ca stări faste ale „vieții sufletești” și să nu ne lăsăm mereu copleșiți doar de stările negative și vibrațiile joase cu care ne inundă azi realitatea din jur.“ Portretul altei personalități din
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
că în familie au o "artista". Bunica (așa era pe atunci) își dorea ca în clipa despărțirii de viața vremelnică pe care o trăim pe acest pământ binecuvântat, să fie îmormântată în costumul popular, costum pe care-l purta cu mândrie ori de câte ori ieșea la horă în sat sau se ducea la biserică; dar văzând că nepoțica ei a fost ca o steluță strălucitoare în acest strai minunat, cusut de mînuțele ei "moi" în nopți târzii de iarnă; parcă o văd cum
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Majestății Sale. L-a pus regele pe Iosif să lucreze la războiul nemțesc și tare s-a mirat rămânând surprins de iscusința bărbatului. De câteva ori ne-a vizitat casa. Îi plăcea clinchetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie. Era o mândrie pentru noi să fim vizitați de rege care făcuse o obișnuință. Oferea copiilor bani și ciocolată nemțească. Noi ne îmbrăcam în cele mai frumoase costume naționale, iar fetele de asemenea. Prăvălia era pusă la punct, marfa așezată pe rafturi iar
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
la o adică. Mulți nu se poziționau. Că nu știau cum pică vremurile, și nici „când” și „dacă”, Ciuruitul. Însă „rândul” era sacrosant. „Instituția” cozii, copilul nostru vitreg, încă funcționa. N-ajunsese, e drept, la perfecțiunea de astăzi. Ramificată. Era „mândria” noastră, proba noastră de rezistență în fața inepției, nedreptății și fărădelegii totalitare. Proba de respect și plecăciune în fața evidenței oneste afișate. La mulți organic asumate, la alții, de sanchi. Unii treceau peste, altora li-l țineau alții. Era ca la chioșcul
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
Și-am plâns cu el Dureri și bucurii, Am învelit Cuvinte de ocara. L-am pus peste durerea De copii, Ne-am ajutat de el Să nu ne doară. Dar am crescut Și plânsul l-am lăsat. Din fala, din mândrie Sau rușine. Și-atâtea clipe trec... Neîncetat, Când trebuie să plângi, Când simți c-așa îți vine. Eu mi-am ascuns durerea În cuvânt. În el ascund Și stropi de bucurie. E plânsul meu, Și pot să-l plâng Fără ca
E PLÂNSUL MEU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360864_a_362193]
-
coșului zilnic” mărunțișul din poala ne(fericitei) femei. O, tempora! • Se fac demersuri pentru botezarea liceului din Rucăr. Nașul râvnit? VICTOR SLĂVESCU, fiu al locului, eminența cenușie a științei finanțiste românești din perioada interbelică. Poate de la botez să ne vină mândria de-a fi rucăreni. Că n-am fost oricine și nici preș în spiritualitatea și știința românească. Judecând lucrurile post-factum, gestul, diligențele au rămas încremenite în proiect. Adică pe hârtie, sau nici măcar!?... ( informații preluate, adăugite, culese, re(consemnate) și în
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
de la Nămăiești. Sărbătoarea de la Lerești este un semn de recunoștință a localnicilor față de sacrificiul Mântuitorului, față de înaintașii care le-au dat viață și i-au învățat meșteșugul coacerii pâinii, al împodobirii straielor și locuințelor, al cântecului și dansului popular, al mândriei valorilor autohtone, al dorinței de a trăi momente de liniște și bucurie, de a prelua, continua și îmbogăți tradiții străvechi în forme noi, de a înscrie noi pagini în marea carte a sufletului românesc. Elena Trifan Referință Bibliografică: FESTIVALUL COVRIGILOR
FESTIVALUL COVRIGILOR CU OU, LEREŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360964_a_362293]
-
și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul ce zburdă agale pe case, Prin vie, prin prun sau prin dud, Ce-mi spune că vorbe atât de frumoase În drumul lui nicicand nu se-aud. Ești Patria mea, și cu mândrie cuvântu-ți rostesc! Povești si doine, toate mă fac mai bogat, Chiar dacă departe de tine trăiesc, Cu tine-nlăuntru orice zi o străbat... Referință Bibliografică: Limba Română / Ana Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11 februarie 2014
LIMBA ROMÂNĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364111_a_365440]
-
-n cazul castelelor vehiculăm o expresie-automatism care simplifică imaginea, dar strâmtează panorama, tulburând tabloul general pe care ni-l oferă Spania modernă, complexă și superbă. Rostit în urechea unui catalan, cuvântul „castellers” provoacă însă cu totul altă asociație, trezind emoție, mândrie și entuziasm. Un castell catalan nu are nimic în comun cu vremelnicia construcțiilor din pleava plajelor Mediteranei, căci prin orașele Cataloniei „castelele” sunt piramide din corpuri umane, înălțate de sărbători prin piețele centrale, sfidând legitățile naturii, adevărate turnuri vii, uimitoare
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
secunde unul din brațe și sprijinind cealaltă mână lejer în șold, într-un gest înrudit cu îmbrățișarea cerului prin aripile unei păsări imaginare. Interpretat ca simbol al lucrului celui mai prețios, pe care comunitatea îl susține și-l arată cu mândrie, „supraviețuitorul” sublimează speranța și promisiunea în viitor. La fel de anevoioasă ca înălțarea este și desfacerea piramidei, când o fracțiune de secundă de neatenție poate provoca un accident cu efecte devastatoare. Există și variante inversate de înălțare, când se începe cu vârful
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
lângă orice oraș din vest. Curat, cu multe clădiri în fericitul stil baroc ori secession pline de culoare și personalitate, animat la acea oră matinală de sute de tineri care stăteau la terasele din jurul pieții. Am avut un sentiment de mândrie! Iată că se poate! Mai ales că în urmă cu vreo zece ani când mai trecusem prin Oradea totul părea ruinat și cenușiu. Legenda păsării Fenix este precum vedem mult mai mult decât o legendă! Devine o realitate atunci când oamenii
MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364141_a_365470]
-
casei, am descoperit o adevărată oază a frumuseții florale. În dreapta era o peluză cu gazonul tuns ca pe un stadion bine îngrijit de o mână de gospodar, iar în stânga, după ce săreai un pârleaz, straturile cu flori ale lui domnul Zaharia, mândria sa, un adevărat spectacol de frumusețe. Narcisele se înșiruiau dea lungul grădinii pe trei rânduri late cam de șaizeci de centimetri, în vreo trei - patru sortimente ca formă, albe sau galbene, bătute, simple sau cu petalele crețe, iar printre straturile
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
a dispărut sub șpaclu și straturi de var. Au lucrat și lucrează, cu sârg, aceiași nenociți care, cu mână românească uneori, se străduiesc din răsputeri să ne ucidă memoria, să ne mancurtizeze, să ne pierdem și bruma de demnitate și mândrie a identității naționale. Și totuși, unde s-a zidit Casa Domnului, nimic nu se năruie pentru veșnicie. „Cunoscută cândva și cu numele de «Aluniș», Mănăstirea Plăviceni (n.n. - județul Teleorman) s-a așezat în istorie pe fundamentul unei legende care spune
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
să te lupți și să nu stai să aștepți ca cineva să-ți doneze ceva. Nu trebuie să aștepți mila cuiva ci trebuie să muncești din greu pentru a te bucura mai târziu de o viață bună. Trebuie să păstrezi mândria de om și de român însă trebuie să arăți că ești harnic și punctual. Trebuie să-ți câștigi respectul și recunoștința celor din jur prin munca depusă și prin conștiinciozitatea de care trebuie să dai dovadă. Am avut ocazia să
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
timp ținem permanent seama de aspirația cursanților spre un viitor profesional mai bun și luptăm împreună cu ei la realizarea țelurilor pe care le au din punct de vedere personal. GP: Domnule Stany Meskens, pentru noi românii de pretutindeni, este o mândrie să aflăm că limba noastră se va vorbi pe pâmânturile flamande. Știu că nu a fost simplu de a se ajunge aici. V-ați implicat și ați dus la bun sfârșit acest proiect pe care Ioana noastră la sădit în
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
de trandafiri cu flori bogate în petale grena, roze, sau albe. Mai avea o tufă de azalee, primită cadou din partea tatălui unui elev, horticultor în cadrul serelor ce aparțineau Administrației Capitalei, care aflase de pasiunea lui pentru grădinărit și matematică. Era mândria sa când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]