10,420 matches
-
care purta straie de călugăr, soioase și peticite. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea un așa aer de sfințenie, căci dacă stăruiai cu privirea, observai că, de fapt, binecuvântarea pe care o strângeau degetele sale era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl duse la buze, trăgând
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
despărțire. Numai că puiul de câine de pripas de care avea grijă, aducându-i de mâncare (substitutul de care pomeneam), nu înțelege prin ce trece puiul de om, și după ce se satură cu laptele adus de Irina, vrea să fie mângâiat, drept care va fi mustrat de Irina, devenită după abandon „sălbatică și arțăgoasă”: „Hei, tu, chiar nu înțelegi? Dacă te mângâi, te vei lipi de mine ca o prăjitură cu miere și atunci când am să plec ți se va rupe sufletul
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
nu înțelege prin ce trece puiul de om, și după ce se satură cu laptele adus de Irina, vrea să fie mângâiat, drept care va fi mustrat de Irina, devenită după abandon „sălbatică și arțăgoasă”: „Hei, tu, chiar nu înțelegi? Dacă te mângâi, te vei lipi de mine ca o prăjitură cu miere și atunci când am să plec ți se va rupe sufletul în două”. Irina, dar mai ales Lisa din povestirea O lume perfectă (în care recunoaștem identitatea autoarei și dulcele stil
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
râurile astea și mai ales Din orașele astea Toate Pe care le pomenesc în fiecare zi Și mă tot plâng Când sunt Într-unul Că vreau să fiu într-altul... Până atunci mă joc Cu durerea Ce mă macină Mă mângâie Mă-năbușă Mă răsfață Și mă motivează Să-mi continui dansul Alături de restul stolului În care augurul citește conștiincios viitorul. Mâine Te aștept ca pe o amforă Plină cu apă când sunt însetată Mă gândesc la tine cu jind Și-
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
agreement. PDL nu a făcut nimic în Opoziție. M-a impresionat negativ, e inadmisibil să te trezești după mai multe zile, cum au făcut ei. Cumva pare că nici nu vor să facă ceva. Ei cred în continuare că sunt mângâiați pe cap de către europeni, dar nu mai este cazul”, a declarat pentru profesorul Alfred Bulai.
PDL joacă în scenariul pentru Bruxelles ”Ponta blochează MCV-ul”. Blaga nu s-a rupt de Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36393_a_37718]
-
doi preoți cucernici. Ioan a cercetat registrele iconomului și, găsind că unele cheltuieli nu se făceau în folosul Bisericii, a cerut ca acestea să fie sistate.22 Celor bogați le adresează exortații la mărinimie, dărnicie și modestie, în același timp mângâind și îmbărbătând pe săraci. Intrând la un moment dat într-un conflict cu Gainas, un general tiran, de neam scit de care se temea și împăratul 23 și care, arian fiind, ceruse un locaș de închinăciune, Sfântul Ioan Gură de
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
deportării, dar e mereu preocupat de scumpa sa Biserică și de răspândirea Evangheliei. Scrisorile Sfântului Ioan sunt circa 240 la număr, foarte scurte, aproape toate scrise în exil și pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, care îl întristau foarte mult, mai mult decât propriile lui suferințe. Unele scrisori de o anumită întindere se caracterizează prin tendința Sfântului Ioan Hrisostom să-și ia subiectul de departe, să-l extindă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
către prietenii Sfântului, și în referințele, pe tot parcursul corpusului, la greutățile, boala și angoasele exilului singuratic 3. Scrisorile au caracter istoric, consolator, de recomandare și familiar 4. Scrise pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, tulburări care îl 2 P. R. Coleman Norton, The correspondance of S. John Chrysostom (with special reference to his epistles to Pope S. Innocent I, în rev. Classical Philology, Vol. 24, No. 3
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
trimise. Totodată îi înștiințează despre viața din exil și le insuflă tuturor curaj și nădejde. Deci, scrisorile sunt relatări ale situației și sentimentelor sale în lungul și anevoiosul drum al exilului. Marele arhiepiscop caută mai ales să consoleze și să mângâie decât să fie consolat; se simte foarte slăbit și nu neagă că are multe de suferit din pricina tratamentului prost, datorat celor cu care vine în contact, a lipsei de liniște, a frigului, a lipsei medicamentelor și a altor privațiuni; dar
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
datorat celor cu care vine în contact, a lipsei de liniște, a frigului, a lipsei medicamentelor și a altor privațiuni; dar încearcă să-și liniștească totuși prietenii, spunând că acum îi merge iarăși bine. În primul rând vrea să-i mângâie și să-i încurajeze pe ei; căci și din depărtare rămâne părintele spiritual care are grijă de sufletele lor6. Prietenii au grijă să nu-i lipsească banii - cu care el încearcă iarăși să-i ajute în special pe alții -, îi
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
acestei vieți tulburate de nenumărate vânturi care vor să abată cârma corăbiei mântuirii, însă aceasta din urmă este nelipsită de ancora nădejdii în Hristos, iar călătorii ei credincioși primesc arvuna bucuriei veșnice, încă din lumea aceasta. Și această arvună îi mângâie și le insuflă curaj. 54 Ibidem, scrisoarea X, 7e, 8b, p. 193. 55 Ibidem, scrisoarea I, 1a, p. 135. 56 Ibidem, scrisoarea XVI, p. 245. 57Ibidem, scrisoarea X, 10b, p. 197. 58 Diac. Ioan I. Ică jr., art. cit., p.
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
am vrut s-o fac, și nu mi-o iert. Tot miercuri voi ruga pe d[omnu]l Sadoveanu să vadă ce s-a făcut cu manuscrisul 1 matale. (Căi lăturalnice, nu? Ori mai era și altul?). Nu, nu te mângâia cu gândul că n-am ce face cu el. Îl țin din răutate. Toți cei pentru care el a avut prietenie sau dragoste, trebuie să plătim. În special eu. Înainte de a pleca la Viena, chiar în dimineața plecării, el a
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
de culoarea abanosului, o siluetă scundă și grațioasă. Pe scaunul de lângă ea, era o jachetă trei sferturi din piele de focă, așa cum purtau cele mai elegante femei americane. Fata se uita la ea cu admirație și din când în când mângâia blana moale cu degete care știu să mângâie. Pau Sang, strigă ea. O perdea se dădu la o parte și în ușă se arătă o chinezoaică grasă, cu fața lată, îmbrăcată într-o bluză și niște pantaloni de saten negru
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
Pe scaunul de lângă ea, era o jachetă trei sferturi din piele de focă, așa cum purtau cele mai elegante femei americane. Fata se uita la ea cu admirație și din când în când mângâia blana moale cu degete care știu să mângâie. Pau Sang, strigă ea. O perdea se dădu la o parte și în ușă se arătă o chinezoaică grasă, cu fața lată, îmbrăcată într-o bluză și niște pantaloni de saten negru. Ia te uită, spuse tânăra cea frumoasă. Am
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
noi, în chip de provizii, dar știu sigur că aveam multe cărți de povești. Iar ca să le mai treacă timpul și groaza, căci groază simțeam cu toții - nu frică, nu spaimă, ci groază în stare pură - le citeam; citeam continuu: citeam mângâindu-i, citeam încurajându- i, citeam adormindu-i. Ce citeam? Mai ales povești: Fetița cu chibrituri, Crăiasa Zăpezii, dar și Povestea a doi pui de tigru, numiți Nigruna și Aligru sau Osul de pește fermecat sau Contesa de Ségur sau Carte
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
care să susțină acest lucru pentru că altfel nu candidez ca să mă aflu în treabă. Mă voi duce, dacă va fi cazul. Eu nu stau să mă joc cu românii. Nu mă duc să fiu iepurașul cuiva și nici să mă mângâie cineva pe cap. Nu este nehotărâre. Dacă va fi cazul, DA, MĂ DUC! Dacă nu va fi cazul, îmi văd în continuare de treabă așa cum am promis", a spus Sorin Oprescu. Premierul Victor Ponta declara că lista scurtă la PSD
Sorin Oprescu, despre prezindențiale: DA, MĂ DUC! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28843_a_30168]
-
să-i fie plină de lumină, după cum luminos, blând și bun a fost și sufletul lui. Alăturăm lacrimile noastre celor ale familiei, asigurând-o de întreaga noastră compasiune. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar pe cei rămași să-i mângâie", a transmis PSD Botoșani, scrie Botoșăneanul.ro. Constantin Manolache a fost inspector școlar general în 2000-2004, apoi vicepreședinte al Consiliului Județean Botoșani în mandatul 2008-2012 pentru câteva luni. În 2010, a suferit o serie de atacuri cerebrale, iar starea de
PSD, OMAGIU după moartea unui fost coleg de partid by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29738_a_31063]
-
se ținea seama de ceea ce scriai, cât de documentat, clar și la țintă. Trăgeam cu toții, din toate pozițiile, cu gloanțe oarbe, În dictatura comunistă. Nouă ne era ușor, baricada noastră era În afara lagărului comunist, dar brațul lung al Securități ne mângâia. Pe mine mai puțin, eram mic, Începător și pierdut În zăpezile mari ale nordului canadian. Păstrez cât trăiesc numere din CURENTUL lui șeicaru de la München pe care, din când În când, le răsfoiesc și-mi amintesc de Constantin Mareș, comentatorul
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu-i pasă de nimic în mijlocul străzii se oprește pe roșu parcă vrînd să se sinucidă și-i mîngîi încet reverele pînă cînd își revine din criză o, scurtă albastră cu ce mă aleg purtîndu-te pot oare învinge cruzimea și indiferența lumii prin bezna mînecilor în ce direcție s-apuc doar o zi dacă mai întîrzii buzunarele tale mucegăiesc
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
orologiu. Ajuns la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită-n fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
Emil Brumaru Erai vioriu de subțire Și-aveai ochii repezi de mari Încît mă temeam să te mîngîi Puteai să dispari să dispari Și-apoi nu știam nici o vorbă Uitasem să scriu să citesc Alături de trupul tău tulbur Treceau îngeri calzi nefiresc De laici și leneși în gesturi Cu-aripile te-mbrățișau Dorind să te ieie la dînșii-n
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15130_a_16455]
-
vreme, ochii minții mi-l redau pe Bob aidoma cum a fost, și îl revăd tolănit pe verandă, sau fugind prin curte și lătrând bucuros la mine, îmbiindu-mă la joacă și rostogolindu-se cu burta în sus ca să-l mângâi, sub soarele dătător de viață al amiezii la munte, fiindcă întotdeauna amintirile copilăriei și ale primei tinereți sunt învăluite în soare. Adio, brav Bobiță, dar fii sigur că vei dispărea cu adevărat de pe lume doar odată cu ultima-mi suflare... Dar
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
grabă cu talpa pantofilor săi noi-nouți. Scoate apoi o pereche de mănuși chirurgicale. Desface încet punguța de plastic, le scutură bine și și le pune - întâi una, apoi pe cealaltă. Se uită apoi discret în stânga și în dreapta și începe să mângâie bolidul impecabil. Trece palmele abia la un centimetru de caroserie, de frică să nu-i stârnească alarma. - Setea se măsoară în litri. Foamea se măsoară în kilograme. Somnul se măsoară în ore. Distanța se măsoară în kilometri. Viteza se măsoară
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
din Star Trek, este ceva incredibil. - Frumoasa mea... Ți-au dat tot ce era mai bun... Piele, silicon, bord electronic... cu calculator de bord... ahh!!... ai și ecran... Vrei să mă conduci tu? Frumoaso, nu se poate, știi bine... Abrașa mângâie volanul, bordul, portierele, pielea de pe scaune... - ...Și nu suni tu? Să nu suni tu? Păi, bine, măi, frumoaso, îmi faci tu mie chestia asta? Ai tu... Se apleacă sub bord și meșterește ceva, în liniște și fără grabă, cu dexteritatea
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
mașină, în timp ce Abrașa coboară, își aprinde o țigară și abia apoi îi întinde cheile lui Faianță. - Ia, moșule! Ai grijă de ea. E fierbinte și sălbatică. Face o pauză înainte să continue. - Vezi... vreau s-o duc înapoi dimineața... - o mângâie - ...e o bijuterie. - Bine, sandilăule...
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]