2,090 matches
-
tribunalului Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, acuzată de împușcarea soțului, Pierre, în noaptea de 24 august 1968. „Am luat pușca de vânătoare cumpărată cu câteva zile înainte. Fiindcă mă amenințase. Am închis ochii, nu știu să mânuiesc arme. Am apăsat de două ori pe trăgaci...” Curtea din Aix-en-Provence o achită. Jacqueline Onassis primește în dar - cu ocazia împlinirii a 40 de ani - o pereche de cercei din aur reprezentând cabina spațială Apollo. John Fairfax - plecat din Insulele Canare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea insului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența spirituală e rodul nemijlocit al omeniei, calității și adevărului de neînvins.“ („Omul adevărului“, Familia, nr. 1, ianuarie 1978) EVERAC Paul „Mânuim armele mortale ale unei mai bune așezări în istorie și în civilizație a acestui popor, răspundem în parte de această dialectică. Teatrul se joacă, e adevărat, dar a-l scrie nu e nicidecum o joacă. Nu suntem numai ai noștri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tuturor. Lectura acestor pagini, meditarea asupra lor, constituie temelia certitudinii morale, care deosebește în mod fundamental întâlnirea noastră de azi, de cea de acum câteva săptămâni.“ (Teatrul, august 1971) „Nicolae Ceaușescu, care iubește laboratoarele, care înțelege calculele, care mângâie și mânuiește mașinăriile; Nicolae Ceaușescu, care citește, studiază, cunoaște toate marile probleme ale cugetării și care cugetă îndrăzneț, fiind filozof cu substrat adânc și cu reflecție spontană; Nicolae Ceaușescu, care admiră și comentează opera de artă, care e un iubitor de literatură
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
glorios al țării noastre, de viitorul care ne aparține și cu care în mod firesc ne identificăm, atât ca vârstă, cât și ca îndatoriri.“ („Vocația politică a culturii noastre“, Amfiteatru, octombrie 1987) PANTAZI Radu „Doar instrumentul fin al analizei dialectice mânuit cu pricepere de istoricul marxist al filozofiei și culturii poate, prin cercetări continue, să stabilească locul și rolul curentelor și gânditorilor. Cercetări la care partidul ne îndeamnă stăruitor, așa cum a subliniat din nou și cu tărie secretarul general al partidului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la fel de grase. Dacă ar fi existat situații conflictuale și ar fi trebuit să-și pună viața în primejdie, ar fi fost o cu totul altă situație. Dar n-a fost cazul. Cei care în timpul serviciului într-adevăr își riscă viața mânuind tehnica de luptă (cum ar fi piloții de vânătoare), au dreptul real la o salarizare mai bună. Dar ceilalți ?! Iar pentru ce s-ar fi putut întâmpla ,,în caz de ...”, nimeni din celelalte domenii de activitate nu primește ajutor medical
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de la Dosoftei, iar în aceste condiții se pune întrebarea ce rost mai avea acest ,,supliment”? Explicația probabilă este la fel de simplă; pe mâna unui amator ca Dosoftei nu puteau lăsa o aparatură cu raze periculoase, letale chiar pentru cel care le mânuiește, iar atunci au vrut să-mi administreze o doză letală, care era doar de domeniul ,,profesioniștilor”. După ce m-am mutat la mama, această hărțuire a continuat permanent. Într-o zi urc pe strada Peneș Curcanu spre stația de tramvai, (aveam
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în ceva care s-ar putea numi funcțiunea ei morală. Căci eu consider forma care împodobește gândirea, ca un semn de cuviință și de omenie. De aceea nu apreciez violența, nu gust vulgaritatea și, pe cât pot, cultiv moderațiunea și toleranța. Mânuind de atâta vreme cuvântul ca pe un instrument de comunicație spirituală și ca element esențial al creațiunei intelectuale, am ajuns să știu nu numai ce-i face puterea, prestigiul și farmecul dar și în ce stă slăbiciunea lui, care sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându- ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un bun simț cromatic și de subiect îl ferește de capcana kitschului. O notă aparte care se cuvine menționată este suprarealismul prezent în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
n-are ce căuta aici, dar tehnicianul fire moale cum e el a zis să-l primim la seră, că e ruda unuia de la administrativ, că și el, tehnicianul, are nevoie de locuință... "Îl primim, am zis eu, dar la mînuit gunoiul, nu la îngrijit florile", că eu îl știam pe Tomiță, de pe unde a mai lucrat, cîte parale face. Mă așez pe bancă și mă uit lung, cu tristețe, la magnolie: de soarta ei acum sînt vinovat și eu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-am rupt un braț de flori. Cînd m-am dus cu florile la mama, am găsit-o dormind cu obrazul pe pieptul tatii. Tata o strîngea cu brațul stîng, în timp ce brațul drept îi stătea pe lîngă corp, obosit de mînuit coasa. Cînd să plecăm, tata mi-a spus să merg înainte. El a reținut-o pe mama și a îmbrățișat-o lung, așa de lung că eu m-am întrebat mulți ani ce înseamnă asta. Mama i-a rîs cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În cultura populară românească. Chiar dacă răspunsurile informato rilor populari nu au fost Înregistrate (sau nu s-au găsit), Întrebările pregătite pentru această cercetare spun ele Înseși multe despre subiect : „Cum sunt priviți străinii ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Au ei puterea să mânuiască unele puteri ascunse ?”, „Se obișnuiesc treceri de la o religie la alta ? Se fac aceste treceri În mulțime sau În parte ?”, „Au luat oare diavolii forme omenești ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Ar trebui [evreii și alți necreștini] să fie botezați cu forța
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trebui totuși să se considere că românul, sceptic cum e, dă foarte puțină Însemnă tate faptului că otrava de care moare e jidovească sau curat româ nească”. De altfel, În proza lui C. Hogaș apare adesea și cârciumarul român, care „mânuiește un popor Întreg de pahare și de gărăfi”, fiind dotat „c-o Îndemânare vrednică de cel mai desăvârșit Avrum” <endnote id="(439, p. 97)"/>. Într-un roman al lui Vasile Voiculescu, Zahei Orbul, protagonistul orbește „din pricina băuturii otrăvite” servite de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Maramureș la toate altitudinile, adaptați, intercalați printre oameni [...] Am dat peste el [= evreul maramureșean] mai sus, la 500 de metri [deasupra mării], pe capra cotiugii cu doi cai, cărând butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 266)"/>, I.C. Chițimia În 1971 <endnote id="(170, p. 295) "/>ș.a. După părerea mea, este Într-adevăr vorba despre un voievod, dar nu despre Mihai Viteazul, ci despre „mai marele voievod al oștilor Îngerești”, adică de Arhanghelul Mihail, care mânuiește „sabia morții”, „cu care ia sufletele oamenilor” <endnote id="(36, p. 151)"/>. S-ar putea să existe o legătură Între descântecele prezentate mai sus și credința populară conform căreia, dacă nu plouă de „sărbătorile jidovești”, câte un evreu din fiecare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte mulți români din dreapta Prutului aveau neamuri În stânga lui, realitatea nu trebuia oficializată iar sentimentul național trebuia reprimat cu sălbăticie. Neținând cont de lipsa totală de patriotism a trepădușilor roșii ce-și ziceau „proletari internaționaliști” dar care, În realitate, nu mânuiseră nicio șaibă, cheie de paișpe-șaișpe sau vreo sapă, profesorul Ioan Caproșu intenționa să publice În numărul 505/4 octombrie 1969 al numitei publicații județene vasluiene, articolul „BÎrlad - file de istorie”. Dar, cum de la intenție la faptă era un drum lung
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și se citește ca un jurnal de război. François trebuie să le inculce elevilor săi valorile fundamentale ale culturii franceze, respectînd totodată identitatea culturală a fiecăruia. Trebuie să încurajeze gîndirea independentă, dialogul democratic, și totodată să mențină ordinea. Trebuie să mînuiască argumentul, ironia, eventual înjurătura și doar în ultimă instanță pedeapsa. Zilnic pierde și cîștigă nenumărate bătălii. în ochii oricărui cititor de bună-credință, François iese din carte ca un profesor bun, iar sistemul de învățămînt pe care-l slujește iese cel
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de un stat de om, printre liane și tufișuri, arbori și crengi căzute la pământ, acoperite de mușchi. Prin unele locuri terenul era mlăștinos și mustea de apă. Drumul ni-l deschideau doi tineri înarmați cu "macete" pe care le mânuiau în dreapta și-n stânga. Înaintam cu greu și noroc de faptul că vremea ținea cu noi. N-am rezistat prea mult la acest traseu făcut pentru Tarzan și Jane și ne-am oprit într-un loc "mai ferit", lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la noi, ca și cum am fi fost niște extratereștri. Și nu eram! Discuțiile s-au purtat în franceză, pe care noi toți o vorbeam mai bine decât ei, eram mai bine îmbrăcați decât ei și, fără lipsă de modestie o spun, mânuiam problemele mai bine decât ei. Cred că le-am făcut o bună impresie, fiindcă am obținut tot ce ne propusesem și am încheiat un Program de aplicare a Acordului, cu valabilitate de doi ani, foarte generos pentru oamenii de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
voi Încerca două decenii mai târziu de a nu mai reuși niciodată să aduc proza mea În engleză cât decât la nivelul celei În rusă. Stăteam treaz până noaptea târziu, Înconjurat de o grămadă aproape donquijotescă de volume greu de mânuit și cream poezii În rusă, bine cizelate și cam sterile, nu atât din celulele vii ale vreunei emoții puternice, ci mai mult În jurul unui cuvânt plastic sau al unei imagini verbale pe care voiam să le folosesc de dragul de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei, încât, într-o zi, un șofer a cărui mașină trebuia s-o încărcăm cu nisip sau pietriș și care se uita la noi plictisit, cu mâinile în buzunare, și-a exprimat zgomotos consternarea observând că nu prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adormeam, iar mămica lucra. Dimineața niciodată nu ne trezeam când se trezea mămica și se apuca de treabă. Cred că în toată viața ei, mămica n-a dormit mai mult de patru ore, din 24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în minte întrebarea: „Pentru cine și pentru ce se mai face instrucție de luptă dacă nu mai avem țară, dacă nu mai stăm pe picioarele noastre? Toată disciplina care se cerea în cazarmă, toată dotarea pe care învățam să o mânuim, nu mai aveau nici-un rost, în mintea mea. Ofițerii care ne cereau totuși disciplină mi se păreau niște naivi. Exercițiile de luptă la care ne antrenau, mi se părau niște jocuri perfide. Singura justificare a muncii ofițerilor noștri, după 23
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am fost de multe ori la Muzeul său, de lângă casa în care locuiesc, împrietenindu-mă cu amabila doamnă lucrând acolo ca intendent. Ea mi-a pus la dispoziție celestografiile realizate de Strindberg. Este știut că era pasionat de arta fotografiei, mânuind camera de luat vederi altfel decât contemporanii săi, fiind interesat mai ales de a capta spiritul din natură, din substanțe, de pe propriul său chip și cel al familiei sale. Celebrul fotograf francez Nadar s-a entuziasmat de fotografiile (și experiențele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]