2,890 matches
-
Levi a semnalat o siluetă în față, care stătea în drum. Când ne-am apropiat, Rahela a strigat: „Inna!”. A alergat înspre ea, să-și salute prietena și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și coșuri de-o parte și de alta. Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar fi putut nici măcar adăpa. Totuși, Inna s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă și el. Moașa și-a pledat cazul cu vorbe meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca și cum ar fi parte din zestrea ta. Nu mai e nimic altceva de adăugat. Rahela a sărutat mâna lui Iacob și preț de o clipă a dus-o la pieptul ei, în dreptul inimii. Apoi a dus-o pe Inna cu măgar cu tot în grupul nostru, lângă animalele de povară, acolo unde femeile puteau vorbi în voia lor. - Soră a mea, a zis Rahela, ce e cu tine aici? Inna a început să-i povestească cu voce scăzută despre o naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clătina învins de sforțările de a mâna animalele înspăimântate de curentul puternic care le trăgea la fund. Dar fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben și Iuda s-au luptat cu taurul înnebunit de groază, care se zbătea ca un animal dus la tăiere. Le-a luat foarte mult timp să aducă vitele de partea cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l întâmpine, a mers spre el, din ce în ce mai repede, până când a ajuns să alerge practic înspre tatăl său. Isaac n-a răspuns nici la salutul soției sale, nici la entuziasmului fiului. A mers mai departe, imperturbabil, așezat confortabil pe spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost un singur cap, un singur corp și am înțeles atunci de ce Tabea voia să li se alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și mi-a luat și prietena, legată pe spinarea unui măgar, ca pe un sacrificiu încă nesacrificat, cu o cârpă în gură, să nu i se audă țipetele. În cele câteva zile care mai rămăseseră până la plecarea noastră, am evitat-o pe Bunica și m-am ținut pe lângă mamele mele. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în noapte, departe de lumina lămpilor și de urechile celorlalți frați. A doua oară, Hamor a venit la corturile lui Iacob însoțit de Shalem. Hotărât să nu se întoarcă în oraș fără binecuvântarea tatălui meu, a mai adăugat încă doi măgari încărcați cu daruri. Iubitul meu era plin de încredere când a plecat, dar când au ajuns la cortul tatălui meu, grupul regelui a fost primit iar cu brațele încrucișate și nu li s-a oferit nici măcar o cană cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi apărut Bilha, cu apă și vin. Au urmat femeile cu pâine și ulei, iar Iacob le-a făcut semn să servească. Au luat câteva înghițituri în tăcere. Termenii au fost stabiliți în acea seară. Iacob a acceptat patru măgari încărcați ca preț pentru mireasă. Shalem și Hamor aveau să fie sub cuțit în trei zile și așa aveau să fie toți bărbații din Salem, nobili și sclavi laolaltă. Toți bărbații sănătoși care se aflau între zidurile orașului în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sânge după mine, urlând în întunericul nopții. Era Simon cel care mă luase, iar Levi mi-a închis gura și amândoi m-au luat de mâini și de picioare ca pe un țap ispășitor, m-au urcat pe spatele unui măgar și m-au trimis la corturile tatălui meu înainte ca eu să pot alerta vreun suflet încă viu din acel oraș blestemat. Cuțitele fraților mei au lucrat până când zorii au arătat ticăloșia făcută de fiii lui Iacob. Au omorât fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ani, de când le oferise adăpost împotriva foametei din Canaan. Călătoria cu Zafenat Paneh-ah nu semăna deloc cu cea făcută în copilăria mea. Fratele meu era purtat într-o lectică de către militarii din garda lui, iar fiii lui erau călare pe măgari. Eu și Benia, care mergeam pe jos, eram înconjurați de servitori care ne ofereau bere și fructe proaspete fie și numai dacă ne ridicam mâna la frunte să ne ferim de soare. Noaptea, ne odihneam pe saltele groase în corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
singur, cu sprâncenele încruntate, cu falangele albe pe brațele scaunului. Nici mie nu-mi era ușor, pentru că era imposibil să vorbesc cu Benia fără să fim auziți. Doar fiii lui Iosif erau în largul lor. Menashe și Efraim își potriveau măgarii la pas, Huppim și Muppim, și inventau povești despre ei. Aruncau o minge de la unul la altul și râdeau și se plângeau că au fundurile albastre și negre de la atâta călărit. Dacă n-ar fi fost ei, aș fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pământul se fărâmița, mă gândeam la vărsatul de vânt, dar n-am vrut să-mi imaginez bășicile, și atunci, deodată, s-a auzit un sunet de talangă, am ridicat privirea și am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru, și măgarii s-au oprit, și bărbatul a sărit de pe capră, îi vedeam doar spatele, dar felul în care se mișca aducea cu-al tatei, la fel și ținuta capului, și în timpul ăsta mă priveau cu toții, și muncitorii, și ceilalți, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până atunci trebuie să știu să cânt bine de tot. Am clătinat din cap, imposibil, i-am zis, o lună-i egal cu zero, și oricum, nici eu nu mai știu mare lucru, chiar și pe-atunci știam doar Marșul Măgarilor, și nici pe ăla cum se cade, spunând asta, am început să chicotesc, Prodan cel Mare avea niște lopeți de mâini, numai julituri de-atâta muncă și multe cafturi, ca să nu izbucnesc în râs, am încercat să-mi sug burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima. Eu credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată, model Slim Barrett 1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de măgar, singura piesă de costumație pe care și-o pusese, și aștepta ca MM să dea semnul de început. —Bine, Helen, cheamă zânele, se auzi vocea prozaică a lui MM, rupând vraja. Arată bine, nu? întrebă ea întorcându-se către Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stinse complet numai câteva secunde, dar ea trebui să stea așa o vreme, ghemuită în spatele mobilului, pentru a nu se vedea, în timp ce țăranii își făcură apariția, iar Puck bătu din palme și-l blagoslovi pe Bottom cu un cap de măgar. Prietenii acestuia fugiră îngroziți la vederea lui; Titania se trezi și se uită lung la Bottom, deja prinsă, și, în încercarea de a-l ține lângă ea, îi promise că le poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta, Sierralta? — Fascinant. Mor de curiozitate să-l văd pe băiatul ăla. Ar putea fi reportajul vieții mele. — Pe dracu’...! Dumneavoastră nu vă gândiți decât la știri, Tomás. Sunteți deformat de profesie. Dacă vă spun că tocmai am văzut un măgar zburând, singurul lucru care vă trece prin cap este să ieșiți să-i faceți o fotografie. — Nu e prima dată când aud vorbindu-se despre huayahuasca. Mulți autori au scris despre ea și oameni foarte serioși cum sunt Misionarii Ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca un mic marinar, Peppino În albul strălucitor al primei sale Împărtășanii, Peppino stând În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Tudor Arghezi Cine vine mândru și călare Și nici cal măcar nu are? M Urechile au crescut Pe măgarul nevăzut V Ce borțos și ce fudul Și niciodată sătul! B O să-ți fac o întrebare: Cine-i gol, rotund și mare? O Ca să-i rămâie peltică I-a rămas limba mai mică. F Mi-a venit de la părinți Un
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
stabilite la două sute de lire pentru prima abatere, trei sute pentru a doua și cinci sute pentru a treia, la care puteau fi adăugate, progresiv, găurirea limbii și exil pentru șase până la douăsprezece luni, purtarea silită prin oraș pe spinarea unui măgar și doi ani la galere 100. La nord de Alpi, în secolele XVI-XVII, blasfemia era pedepsită gradual de la pedepse pecuniare până la cele corporale, dar legile luau în considerare circumstanțe atenuante, cum ar fi alcoolul și furia 101. Însă nu lipseau
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
alla nostră Nunziata. *** + Iisus. Maria. 1501 Registru. Cum într-a unsprezecea zi a lui iulie, 1501, pe când Antonio Rinaldeschi trecea prin mică piața Santa Maria Alberighi, a adunat de pe jos o mână de bălegar de cal, sau mai degrabă de măgar, și când a părăsit acea mică piața și a ajuns la mică alee ce dă în Via di Porta Sân Piero, s-a întors către figură Stăpânei Noastre la Buna Vestire, care este pictată deasupra ușii laterale a numitei biserici
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]