2,168 matches
-
mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia. Degetele lor micuțe și muncite, aveau un tremur aparte...sfială, nerăbdare, teamă de a nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă de mămăligă! Oricum, de furculițe nu putea fi vorba... - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Copiii, erau ei sfioși, orfani, flămânzi, dar îi ducea mintea să vadă un lucru rușinos făcut cu larghețe de mătușa lor. Brânza a fost
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
muncit! Copiii, erau ei sfioși, orfani, flămânzi, dar îi ducea mintea să vadă un lucru rușinos făcut cu larghețe de mătușa lor. Brânza a fost atât de tare presată în acea strachină de mătușa Ftenia, încât copiii au terminat toată mămăliga, dar stratul de brânză a rămas același. Doar gestul de a întinge în brânză s-a rărit și, ușorușor, nu s-a mai repetat! Copiii au înțeles! Au înțeles că atât a știut mătușa Ftenia să le ofere la acea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
pe degeaba. Vă dau de mâncare, iar voi nici brânză nu ați vrut să mâncați. Ei, poate mâine o veți dori! Și pune strachina cu brânza din ea neatinsă, cu grijă, într-un coș de nuiele, alături de câteva firimituri de mămăligă. - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, mergeți acasă, la bunica voastră, că doar ați mâncat! Mura aștepta somnul, care spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într- o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
frica deveniseră emblemele unei stări psihice dar și personaje exponențiale. Cum era și firesc, viața mergea mai departe. În una din pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
aminte că într-o zi, să fi fost prin 1930, ne-am pomenit într-o dimineață în casă cu o muiere care ne-a anunțat: "Nea Tudore, țață Joițo, ați auzit?" "Ce?" "Peste trei zile se răstoarnă pămîntul! Pusei de mămăligă, zice, și venii să vă spun." "Ce vorbești, zice tata, vreți să muriți sătui?!" Era o viziune apocaliptică pură, apărută ca expresie a unei terori fără nume. S-a răspândit în tot satul, a ținut trei zile, și cum a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acel timp, când l-am avut, de n-am descoperit până acum unde se află cutare stea? Nimic n-am făcut. Am fost obsedat. Atât. CIUDATELE OBICEIURI ALE BUCUREȘTENILOR Până acum câteva zile am crezut că obiceiul de a mânca mămăligă la masă îl au doar țăranii și nu mi-ași fi putut închipui că bucureștenii ar putea să stea într-o zi în șiruri lungi, la cozi, să obțină mălai. Ei bine, am văzut fenomenul cu ochii mei: bucureștenii au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astfel: ― Stați jos, mămăligarilor. Adică el era un mâncător de pâine, după cum se șl cuvenea, fiindcă taică-său era foarte bogat și nu trebuia să-și vândă grâul până la ultimul bob, în timp ce nouă ne rămânea doar porumbul și mâncam numai mămăligă. Pe primăvară, așa, începea însă și porumbul să se cam împuțineze tîn podul casei. Atunci omul începea să bată pe la porțile altora și, până găsea, se mai întîmpla să și rabde, fiindcă în astfel de împrejurări el nu mai avea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totul pe față, ca un prost, ieșind fuga din curte și apropiindu-se de colegul nostru cu o expresie radioasă că-i poate da o veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o zi înainte, când venise frati-său de la școală, tot așa ca acuma, ei, cei mici, de acasă, mâncaseră toată mămăliga și nu mai rămăsese și pentru el. Acuma mai era! Colegul nostru s-a făcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o zi înainte, când venise frati-său de la școală, tot așa ca acuma, ei, cei mici, de acasă, mâncaseră toată mămăliga și nu mai rămăsese și pentru el. Acuma mai era! Colegul nostru s-a făcut roșu, l-a apucat pe puști de mână, i-a tras un picior în spate și l-a gonit înfuriat: ― Du-te, bă, de-aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon de la persoana căreia i se dăduse o altă casă în locul celei în care urma să mă mut. Voia să-și exprime recunoștința că, în sfârșit, avea să locuiască singură
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în orice caz, un specialist în această materie. N-am ajuns! În ceea ce privește literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel căruia fratele său i-a ieșit într-o zi înainte să-l anunțe cu o extremă încîntare că acasă "mai e mămăligă", a scris tot sub temă dată, cea mai bună "povestire neobișnuită" din toată clasa. După ce a citit-o, mi-aduc aminte că au intrat la noi și ceilalți învățători, chemați de domnul Georgescu, să asculte și ei. Râdeau toți afară de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
străduiește să-i uimească și să-i amuze pe eventualii spectatori, dar, lipsit de o coerență a imaginației și de umor, nu reușește decât să-i plictisească. Ce interes poate să prezinte, de exemplu, o discuție între un primar, o mămăligă și o doamnă care îl iubește pe un marțian cu numele Telemah? Sau o discuție dintre o femeie și un bărbat despre lungimea în centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de migdale, vin de ouă rece (pentru fiecare sfert de vin alb, un ou proaspăt și 50 gr. zahăr), bowle de ananas pentru o societate mai numeroasă, vizitandine, imambaialdi (pătlăgele vinete împănate), becațe fripte. De fapt, vroiam să ajung la mămăliga boierească (deja încercată la noi în bucătărie), atât de delicioasă: „cu lapte în loc de apă. Spre final, se adaugă 2-3 linguri de brânză și 2 linguri de unt proaspăt, se răstoarnă și se servește“. Ideea a fost să pun în Ențiclopedie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și ce dacă? Nu mai avem ce mânca. — Și ce dacă? Murim de foame. Hai, terminați! îi avertiza Paulina. Nu v-ați plictisit de-atâta pălăvrăgeală. — Ce-i aia? Au! Vai de capul meu. Alte șiruri de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
folosit. Când se întorceau la cort veneau cu bani și cu produse alimentare. Atunci era sărbătoare la ei. Se adunau în jurul focului afară unde se pregătea și mâncarea și începeau planurile pentru zilele următoare, cântecele și jocurile. În ceaun fierbea mămăliga și în oale ciorbele. Făcea Rusalda niște ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o omletă din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți pune direct pe jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei cu mâna, până când cele trei degete cu care țineam mămăliga se albeau de la atâta băgat în gură. Restul mâinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineață în care căutasem râme și coropișnițe pentru pescuit, că lăcustele care-i plăceau cleanului ieșeau mai târziu, dar și de la pământul din care smulgeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd din dulceață. Cum să vă spun eu?... După ce se pîrpîlesc pe o parte, îi întorci pe cealaltă, apoi îi iei frumos de pe piatră și-i pui lîngă mămăligă. Pe urmă... G-g-gata, dragă! strigă Nuțu înnebunit de poftă. Hai să mai vorbim și d-d-despre altceva, că eu... Eu cu tata și cu frate-meu, continuă Bărzăunul fără să ia în seamă chinul lui Nuțu, am făcut așa de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imediat și alungă furnica cu degetul în altă parte. Ce-i cu tine? auzi el deodată glasul puțin ironic al Ilincăi. Ori nu cumva vrei să zici că ai și tu scrise poezii?... Zi, mă, ce stai așa, ca o mămăligă? "Mămăligă", gîndi Bărzăunul lovit în amorul propriu. Nu putea găsi oare alt cuvînt?... Clătină de cîteva ori capul cu un fel de disperare mută și nici măcar nu întoarse ochii spre Ilinca. Haide, mă, ce-i cu tine? îl luă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și alungă furnica cu degetul în altă parte. Ce-i cu tine? auzi el deodată glasul puțin ironic al Ilincăi. Ori nu cumva vrei să zici că ai și tu scrise poezii?... Zi, mă, ce stai așa, ca o mămăligă? "Mămăligă", gîndi Bărzăunul lovit în amorul propriu. Nu putea găsi oare alt cuvînt?... Clătină de cîteva ori capul cu un fel de disperare mută și nici măcar nu întoarse ochii spre Ilinca. Haide, mă, ce-i cu tine? îl luă iar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nevasta dumitale trebe să-i crească de una singură și să se descurce cu toată gospodăria. Noroc că-i fată vrednică de răzeși și știe să muncească! O mai ajută și neamurile, așa că iarna copiii nu duc lipsă de mămăligă, cărniță, lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu' le scot din cloaca asta și le duc la gazdă în târgul Siretelui unde vor avea niște condiții pentru învățătură cu adevărat mazilești. Că doar cu un codru de mămăligă, un borș limpede și cu o bucată de slănină cu ceapă zdrobită nu faci carte, Mărioară! Întreabă-mă pe mine care am făcut cinci clase de liceu nemțesc la Cernăuți, nu ca tine, cinci clase prăpădite în sat la Ropcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]