2,766 matches
-
fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a uitat să vină la Sfat? Măria Ta, îndrăzni logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am răsplătit cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am răsplătit cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii misterioase în fundul mării... de unde venise? de ic naufragiase?... desenatorul plin de noroi, cu mânuși în mâini și cu capul îmbrobodit ca să se apere de țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să reproducă fizionomia unui idol ironic... Nu-mi amintesc exact dacă era vorba chiar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Cu credință am să te ispitesc! i-am vorbit tare, fără să mă întorc am simțit tresărire în spatele meu, Nu te arunca de pe această stâncă! îi spun când el se aștepta la altceva, doar jumătate de soare mai plutea deasupra mării încinse, Și crede! Crede că vei putea trăi numai cu cuvintele lui Dumnezeu în suflet! o nouă tresărire undeva foarte aproape de spatele meu, și marea mușca din ultimele bucăți de lumină, iar mâna lui grea se oprea pe umărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unei fete ce pare să dispună de bani din belșug, dar băieții o cam neglijează, am ajuns mai rău ca un jucător înrăit care nu se ridică ore întregi de la masa de joc, aș goni ore întregi cu viteză pe deasupra mării într-o astfel de jucărie scumpă zile întregi nu m-aș mai opri până la capătul zilelor mele. destul de repede învăț să mă plimb ca un profesionist pe deasupra mării, băieții responsabili cu scuterele se miră, mă împrietenesc cu ei și, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întregi de la masa de joc, aș goni ore întregi cu viteză pe deasupra mării într-o astfel de jucărie scumpă zile întregi nu m-aș mai opri până la capătul zilelor mele. destul de repede învăț să mă plimb ca un profesionist pe deasupra mării, băieții responsabili cu scuterele se miră, mă împrietenesc cu ei și, având încredere în mine, mă lasă pe mine în locul lor atunci când ei se duc să mănânce, i-am făcut fiecăruia portretul în creion și i-am câștigat definitiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se duc să mănânce, i-am făcut fiecăruia portretul în creion și i-am câștigat definitiv, cu Radu și ceilalți abia de mă mai văd, toată ziua stau la scutere și la sfârșitul zilei primesc recompensa, minutele de viteză pe deasupra mării, când demonul meu triumfă, strădaniile lui Radu de a mă reintegra în grup eșuează, nu mă mai interesează nici măcar discuțiile despre pictură, ei s-au hotărât să plece cu toții undeva lângă Vama Veche, un loc sălbatic, să picteze acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai pentru a da satisfacție urii lor“. Cu o cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui singur corp, Luna, mișcă prin maree tot adâncul mării, de aici până la Coloanele lui Hercule“. După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
etc. Regele Mihai era tânăr, stătea pe un ban de argint și sugea sângele poporului. Te-au mai vizitat, Zoia și Șura, Emil și detectivii, Vitea Maleev (la școală și acasă) cazacii, neamuri, colegi, negustori, târgoveți, prostimea, poporul (Așa e Măria ta!) etc. La spital nu te-a vizitat nimeni. Aștepți la fereastră. Nu vine nimeni. Noua locuință ar fi pe undeva pe lângă o fabrică de oglinzi. O să-ți faci rost de o oglindă. În care să te uiți. Deocamdată mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu pantofii noștri, cu puloverele noastre, de ce suntem atât de lipsiți de curaj? Cred că, în timpul vacanței aceleia, mama ta a simțit ceva, privindu-mă cum înaintam absent la câțiva pași de ea, pe cărările stâncilor ce cădeau pieziș deasupra mării. Dar nu spuse nimic. Seara ne regăseam împreună cu alte persoane la aceeași masă lungă într-un local de lemn și cărămidă roșie, să mâncăm pește și cartofi, în fața unei halbe de bere. Ea întindea mâna, o așeza pe a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de cal ca un sac cu făină, în timp ce soarele tremura o pată albastră pe casca lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă chemase. Începusem să înțeleg eroarea, când o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poate sălbatecul din tine să lase gîndul limpede să-l subjuge? E chiar un atac direct asupra propriei potențe și fertilități. Ești masochist?” V. tînăr sare din fotoliu gesticulînd. Și gesturile lui sperie și mai tare pescărușii ce plutesc deasupra mării. „-Ce gînd, cît de adînc, venit din miracol ar putea umple suferința organică? Tu cînd tratezi un canceros îi ceri să facă apel la logică și rațiune? Crezi că nu știu că nu sîntem impuri decît prin gîndire, că ea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși viața iar tremurul și zbuciumul meu sînt irizarea ultimă a acesteia, eternitatea sub care îmbogățit, pășesc deasupra mării. Doctore, la un moment dat ești inutil!” Doctorul înghite în sec. Se vede că aprecierea mea l-a jignit. „-Mulțumesc!”-îmi spune. Apoi mă întreabă: „Cît crezi că ai să poți rezista în nebunia asta?” Sună neliniștitor ce mă întreabă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nou căci nu sînt nici Judecătorul pe care-l simt încă în mine așa cum mă retrag prin grădini fosforescente. V. cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele două siluete se întrepătrund ca atingerea trupului cu reflexia sa, la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tăceri pe-o geană de seară. Venim cu luare aminte, Doamne, cei ce mai fac rău o să piară-n curând Căci sabia ta de sute de ani, nu mai doarme, Și lovește-n demonii sufocați în veșmânt. Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe lângă fabrica de aspiratoare când Începe mișcarea lentă. E cel mai trist lucru pe care l-am auzit vreodată. Pe la jumătate, intră flautul, care pur și simplu suflă o boare peste pian. Când Închid ochii, văd o pasăre planând deasupra mării. Birourile din New York ale Fundației Salinger 15.00, ora Coastei de Est: Ajung la biroul Abominabilului Abelhammer, care se află chiar după colț de Wall Street Center, groaznic de amețită. Însoțită de asistentul meu, Guy, care pare neafectat de decalajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a văzut pusă în situația de a citi, cu adevărat, o carte de la cap la coadă. Dar de-aceea am nevoie de tine, să ne spui ce să citim. Multă lume se dă-n vânt după o carte intitulată În mijlocul mării, de Nathaniel Philbrick. N-am putut s-o las jos din mână. Ah, o poveste de dragoste! E ca în filmul acela, Titanic? —Oarecum, dar cu balene, spuse Henry. Dacă v-a plăcut povestea din Titanic, o să vi se pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]