2,300 matches
-
Întregi de hamsteri. Și dacă problemele ei despre partea externă nu erau suficient de grave, acum Începuse să-și facă griji despre partea internă. Se Înfășură Într-un prosop și se duse În camera de zi. Telefonul era așezat pe măsuța de cafea. Îl ridică și sună la Fi. Fi, eu sunt. Cred că am o anxietate vaginală. —Ce? se hlizi Fi. Cum adică anxietate vaginală? —OK, deci Sam e ginecolog, da? — Da. —Și probabil că a mai văzut mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa Sylvia care era „doctorul“ casei, puse diagnosticul „entorsă gravă“ și Îi Înfășură glezna cu gheață. Restul zilei de Crăciun, Ruby și-o petrecu pe canapea lângă Ronnie cu piciorul pus pe măsuță. La un moment dat, Ruby și Ronnie au avut nevoie la baie În același timp. Phil spuse că, privindu-le cum Încercau să urce scările, era ca și când se uita la doi pensionari foarte În vârstă care Încercau să facă alpinism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta. Intră acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încet. În oglinda retrovizoare îți vedeam casca roșie. Îmi aduc aminte că am spus: — Nu putem trăi cu frică, trebuie s-o lăsăm să crească. Și mă temeam să gândesc: trebuie s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se duce la ea. Ceilalți râd, cu toții sunt puțin amețiți. Văd că Italia dă din cap, se scoală, face un pas înapoi, se lovește de măsuța cu dulciuri, apoi se îndepărtează. Manlio se așază din nou lângă mine, pune mâna pe bricheta de aur. — De departe era vulgară, de aproape însă e urâtă. Ea stă pe pat. Răsfoiește un pliant al hotelului. — Cine era bădăranul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o împing eu să ia hotărârea aceea. Am lăsat-o să aleagă singură, să fie vina ei, și i-am oferit în schimb un taxi. Mama ta s-a întors în oraș. Nu mai există urmă de bivuacul meu solitar, măsuța pe care îmi puneam picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
taxi. Mama ta s-a întors în oraș. Nu mai există urmă de bivuacul meu solitar, măsuța pe care îmi puneam picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și un castron cu prune învelite în șuncă afumată. Elsa i-a invitat pe prietenii noștri la cină. Operasem până târziu, cu multe probleme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și cuvântul pe care mi l-ai dat? — Nu știam ce spun. — Și Rosario aia... — Oh, pentru Dumnezeu, Eugenia, nu-mi mai aminti de asta, nu te mai gândi la Rosario! Eugenia își scoase atunci pălăria, o puse pe o măsuță, se așeză din nou și apoi, tacticos și solemn, zise: — Bine, Augusto, dacă tu, care ești la urma urmelor bărbat, nu te consideri obligat să te ții de cuvânt, nici eu, care nu sunt nimic mai mult decât o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-a răspunde la telefon, reprezentau Îndatoririle sale. În afară de-a pregăti cafea, o dată la câteva ore, pentru cei doi medici, asistentă și uneori pentru vreo pacientă care suportase un tratament dureros. În fața biroului de recepție se aflau o măsuță mică de salon, două fotolii, un covor, iar pe pereți o reproducere după Degas și una după Modigliani: zona de așteptare. Se Întâmpla uneori ca Fima să-i Îndulcească vreunei paciente așteptarea, uneori atât de dificilă, legând o discuție ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi opărit și s-ar fi stăpânit să nu țipe de durere. Lângă dilatatoare erau aranjate Într-o ordine perfectă foarfeci lungi, forcepsuri, diafragme În ambalaje de nailon sterile, Închise ermetic. În spatele biroului doctorului, În partea stângă, se afla o măsuță cu rotile pe care stătea pompa de absorbție cu care Fima știa că se fac Întreruperile de sarcină prin aspirație. Stomacul i se strânse din nou la gândul sinistru că asta era de fapt un fel de clismă inversă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unei hemoragii cerebrale. Baruch Nomberg, În stilul său impetuos și furios, nu a așteptat nici măcar o săptămână: În sâmbăta de după Înmormântare s-a repezit la dulap și a strâns În niște cutii mari toate lucrurile ei - rochiile, pantofii, cărțile ei, măsuța ei de toaletă cu oglindă rusească rotundă și așternuturile brodate cu inițialele ei - și s-a grăbit să doneze totul imediat leprozeriei din Talbiyeh. A șters orice amintire a existenței ei, de parcă moartea sa ar fi fost o trădare. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se fortifice, să nu-și imagineze ce Îi făceau acolo mâinile În mănuși de plastic transparent, pe scaunul ginecologic acoperit cu mușama albă, peste care era Întins cearșaful de unică folosință din hârtie albă, aspră, și lângă care se afla măsuța cu rotile pe care era un set de instrumente sterile, dilatatoare, foarfeci de diferite mărimi, lame, ață și ace pentru cusut carne omenească, pensete, măști de oxigen și pungi cu ser fiziologic. Și feminitatea expusă acolo În Întregime, neavând nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor spune o poveste, Îl vor săruta de noapte bună, se vor așeza unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rupsese apoi o foaie din caietul de aritmetică al fratelui meu ca să taie dreptunghiuri care corespundeau proporțiilor fiecărei mobile în parte, dulapuri, servante și bufete pentru sufragerie, în centrul căreia avea să se afle masa ovală în stil Biedermeier; sofaua, măsuța pentru fumat, fotoliile, dulapul de cărți și comoda din Cöln urmau să fie amplasate în camera de zi; apoi mai erau paturile și șifonierele. Mișca aceste hârtiuțe pe plan dintr-o parte în alta, căuta combinații noi, storcându-și creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tablourile - o natură statică și un peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un medalion de culoare roșu închis, care își punea amprenta pe întreaga încăpere. În spațiul acela curbat exista o măsuță pentru fumat, ferestrele dădeau înspre terasă și deschideau perspectiva asupra grădinii, lăsând impresia că te-ai afla chiar și acum, în toiul iernii, „afară“. Tante Berthe cerea ca aperitivul să ne fie servit acolo, înainte de a fi invitați în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de-a face cu dotarea acestei odăi de care erau mândri atât Felix, cât și mama lui. Ședeam în contre-jour și nu distingeam contururile; au apărut treptat două fotolii și o sofa, acoperite cu huse de pânză, așezate în jurul unei măsuțe pentru fumat; într-o parte se afla un bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu cele din România, fără ca amintirile mamei să fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se producă „bufnituri“ în lemnul vechi, își construise lumea ei, țara ei, pregătindu-se astfel pentru o lungă singurătate. Asta a început odată cu moartea tatei și a durat două decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
crispată decât de obicei. Cafeneaua era plină ca de obicei. Dacă voiai un ghiveci pentru palmier și o prăjitură de casă, acesta era singurul loc din Fulham unde le puteai găsi pe amândouă. Lynn ieși prin spate și aduse o măsuță și două scaune. Ai niște avantaje atunci când ești rudă cu proprietarul. Fără să mă întrebe ce vreau, s-a dus direct în față și a luat două bucăți de prăjitură cu curmale și un ceainic cu ceai. Le-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu plină de speranță. Acum, că Mark e plecat, ați putea vorbi liniștiți. Merită să încerci, nu? Se auzi soneria. Ed venise la timp. M-am uitat spre Lynn așteptând un răspuns. Era concentrată să șteargă o pată invizibilă de pe măsuța de cafea. —Of, draga mea, s-a mers prea departe ca să mai discutăm. Credeam că am fost clară aseară. M-am hotărât. Divorțez. —Ce bine îți stă părul! Ed îl atinse cu admirație. Ar fi trebuit să spui că par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu o acuratețe de ceasornic. Când ni se loveau mâinile, unul dintre noi mormăia un „scuză-mă“ și celălalt mormăia „cred și eu“. Nu m-a aruncat pe măsuța de cafea Ikea și nici nu a mâncat struguri de pe trupul meu gol ca să-mi demonstreze că dragostea lui pentru mine e la fel de vie și intensă ca pe vremea când aveam optsprezece ani. În schimb, m-a lăsat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de mult trecută. Și cu siguranță că liceanul cu numele meu era îndrăgostit lulea de Lilli Kröhnert. Dar nici o privire, nici o încercare de atingere. Derutantă într-un cu totul alt mod, s-a apropiat ea de mine. Pe una dintre măsuțele pentru fumat - profesoara mea pufăia fără încetare -așezase, poate fără nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu o bucătărie-sufragerie, În Oberaußen, un sat în care se așezaseră mulți mineri. Chiria era mică. Cu timpul, s-au adunat și mobile, una câte una. Când veneam eu în vizită, ceea ce se întâmpla neanunțat, spontan, raportul Academiei stătea pe măsuța de lângă canapea. Mama îl deschisese la pagina potrivită, ca și când ar fi bănuit venirea mea. Întotdeauna spera ceva de la fiul ei, ceva care acum se confirmase și chema noi speranțe. Și e de presupus că dovada concretă a talentului fiului, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]