5,349 matches
-
gânditor și, întorcându-se spre ușă, îl chemă pe războinicul ce stătea de pază afară. După care, în vreme ce acela trecea pragul, spuse către Sebastianus. — Acum du-te. Din seara asta o să stai împreună cu ceilalți prizonieri. Mâine ridicăm tabăra și pe parcursul marșului va trebui să te leg de mâini, ca și pe ceilalți. înțelegi bine că nu pot face altfel. Oricum, în afară de asta, până ce-o să fii răscumpărat, o să te bucuri de o mai mare libertate; dar, firește, dacă încerci să fugi, o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în viață... în sfârșit, acela, de bucurie, s-a pus pe plâns ca un copil. Sebastianus abia schiță un zâmbet. Ceea ce-l interesa era să aibă, în sfârșit, vești de la Magister militum: — Mesajul?... Privirea Fredianei se înnegură. — Etius e în marș către Arelate. Poate că a și ajuns. Cât despre tine, presupunând că Vitalius va ajunge aici și te va găsi în viață, i-a spus să-ți transmită ordinul de a i te alătura acolo. După câte am înțeles, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un braț ca să o regăsească, să-i audă din nou vocea, să afle din nou adâncimea tulburătoare a ochilor săi. Frediana, în schimb, era acum intangibilă pentru el și, chiar dacă războiul mergea înainte cum nu se poate mai bine, odată cu marșul acela către miazănoapte, se stingea pentru el, încet, orice posibilitate de a o vedea. Venind din urmă în galop, Odolgan i se alătură. Mandzuk, aflat mai la distanță, intui că existau probabil noutăți, astfel că, ieșind din rândurile războinicilor, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt aproape încheiate. Ceva mai devreme am primit de la Fereolus ultimele asigurări: bogata Narbonense se va îngriji în modul cel mai eficient posibil, după posibilitățile ei, ca fluxul aprovizionării să meargă bine. Așadar, în două zile armata o să pornească în marș spre Lungdunum și de acolo se va duce la Aureliana. Cetatea trebuie, de aceea, să reziste atât cât e nevoie, încât să ne permită să ne unim forțele cu armata lui Teodoric și să-l atacăm pe Atila împreună. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
servi au fost uciși. Soțul său îl întrebă pe Cilonus: — Și armata? Ce se mai știe de armata lui Etius? Interlocutorul lui ridică din umerii săi largi: — E aproape. Se pare că acum au trecut de Lugdunum și înaintează în marș forțat. Mereu prea lent, după mine. Atingând ușor cu degetele un umăr al Hippolitei, Cilonus strânse din buze, într-o expresie de siguranță virilă: N-aveți de ce vă teme. Barbarii sunt în marș către Aureliana și nu văd de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au trecut de Lugdunum și înaintează în marș forțat. Mereu prea lent, după mine. Atingând ușor cu degetele un umăr al Hippolitei, Cilonus strânse din buze, într-o expresie de siguranță virilă: N-aveți de ce vă teme. Barbarii sunt în marș către Aureliana și nu văd de ce ar trebui să-și devieze traseul ca să vină până aici. în orice caz, miliția mea veghează asupra satului și, în situația unei incursiuni, ar ști să apere comunitatea. Credeți-mă, puteți dormi liniștiți. — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Magister militum, când pe Aulus Sebastianus, care, bucuros că mergea spre Aureliana, îi încredințase sarcina aceea înfiorătoare de a-i instrui pe voluntari. De ore întregi, în luminișul larg, nu departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armata lui Etius a sosit? Sebastianus, din nou în picioare în fața sa, îl liniști: — Nu încă, dar va fi aici curând, Excelentissime. Magister militum nu a uitat promisiunea pe care ți-a făcut-o la Arelate și se apropie în marș forțat cu armata sa, căreia, într-o localitate pe care eu nu o cunosc, urmează să i se alăture, dacă nu a și făcut-o deja, cea a vizigoților. Armata ar putea să sosească în trei zile ori poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă și se îndrepta în marș forțat către Sena. Toate căpeteniile repetau că Atila avea deja limpede în minte unde avea să se oprească pentru a da bătălia și că alte forțe, răspândite pe întreg teritoriul, se adunau către nucleul armatei, către locul ales dinainte aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
terenul când nu puteau învinge, pentru a se retrage și a contraataca apoi fulgerător. Toate aceste considerații nu aveau, însă, darul să-i ridice moralul lui Balamber. Nedespărțit, de Mandzuk, ca întotdeauna, înainta ținându-se la marginea coloanei aflate în marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
case încă în picioare. După ce-și îngrămădiseră lucrurile în baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum dormeau greu, obosiți de lungul marș al acelei zile. Regulat, monoton, îi ajungea la urechi sforăitul lui Mandzuk, întins și el la o oarecare depărtare. N-ar fi putut spune ce anume îl trezise: avusese doar la un moment dat senzația că pe față i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a apărea din nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul marșurilor lungi, nu o întreba nimic, dar se obișnuise să o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adăugase: „Toți sunt la fel! Toți sunt niște demoni!“ Cuprinsă de agitație, izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul prăfuit, Balamber nu putu să se abțină să râdă. Se dusese lângă ea scuturând din cap, și, apucând-o de rochie, o împinsese spre un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale față de Magister militum, care în primăvară nu-și ținuse promisiunea de a le veni în ajutor. Sebastianus nu așteptase prea mult până să-i pună întrebări despre Frediana, aflând astfel că și ea se afla în armată; în timpul lungilor marșuri ale zilelor trecute totuși, trebuise să rămână alături de Magister și nu avusese ocazia să o întâlnească. După câte îi povestise Chilperic, devenise de acum eroina neamului său, însuflețită de o ură de nestins față de huni și de o sete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lipsiți de orice instruire militară, ce se adunaseră cu generozitate sub însemnele Romei, pentru a duce ceea ce ar fi putut fi ultima ei bătălie. îngroșau rândurile armatei, dar erau o prezență stânjenitoare pentru Etius, chiar dacă, la drept vorbind, în timpul lungilor marșuri din ultimele zile, nu se făcuseră responsabili de acte deosebite de nesupunere ori abuzuri împotriva populației. Până în acel moment, oricum, Magister militum îi pusese să mărșăluiască în coadă, astfel încât capacitatea lor de a lupta nu fusese încă pusă la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa, însă un lucru era sigur: acolo urma să se hotărască totul, fiindcă Atila își oprise acolo retragerea armatei, pentru a da bătălia finală. Armata romano-vizigotă lăsase în urmă tabăra încă de la primele licăriri ale dimineții, iar acum, după un marș de câteva mile, se desfășura în câmpie, conform planului la care consimțiseră comandanții lor cu o seară înainte. Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale după-amiezii, Atila dădu, în sfârșit, semnalul asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva definitiv, iar de acum nu doar simțea că fusese ales de ea ca un al doilea tată, ci chiar - iar asta îl îngrijora cel mai tare - simțea crescând în sufletul său un tot mai mare atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou ochii; îl fixă îndelung, iar pleoapele i se zbătură. Apoi, cu toată seriozitatea, îi spuse doar atât: — Trebuie să-l omori pe catârul acela, Shudian-gun! Un cor de râsete încheie episodul, dar Balamber rămase adânc impresionat. Imediat ce se reluă marșul, se închise în sine și începu din nou să-și pună, și mai tulburat, întrebările ce adesea îi veneau în minte după ce la Campus Mauriacus Go-Bindan îi ieșise în întâmpinare la întoarcerea sa de la luptă, făcându-l să înțeleagă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ceea ce se întâmplase la râu îi arătase clar un lucru: nu ar fi consimțit niciodată ca Go-Bindan să ducă viața pe care o trăise el sau, cine știe, să ajungă o altă Frediana care să nu trăiască decât prin praful marșurilor și prin sângele bătăliilor. Locul unei copile de unsprezece ani nu era printre războinici, ci în yurtae, alături de femei, pentru a învăța, la rândul ei, să fie femeie, soție și mamă, așa cum stă scris în legile naturii. într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se perindau prin fața ochilor, venind dintr-un trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme, continuu, înăbușit și totuși apăsător; erau mii de glasuri și de zgomote diferite. Era, într-un cuvânt, respirația imensei armate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]