KorAP: Find »[drukola/base=masacru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...119 >

2,968 matches

Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549

pragmatice fascismul tradițional și Biserica (clerico-fascismul, care era, efectiv, o realitate culturală italiană), a hotărât apoi să mențină în viață anumite forțe care să țină piept - conform unei strategii mafiote și Comisariatului pentru Ordinea Publică - asaltului comunist. Adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia nu sunt tinerii monștri care au pus bombele, nici indivizii care îi împuternicesc și îi finanțează. De aceea, este inutil și retoric să ne prefacem că le atribuim o responsabilitate reală acestor tineri și fascismului

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
critica asupra acesteia, în mod donquijotesc și poate chiar extremist. Care sunt deci problemele mele? Iată una dintre ele, spre exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia sunt guvernul și poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia sunt guvernul și poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Brescia sunt guvernul și poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu existe. N-am făcut altceva decât să-i condamnăm și să ne simțim cu conștiința împăcată pentru indignarea noastră; iar

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
fie foarte clar. Eu încă din 13-14 decembrie 1969 am condamnat identificarea extremismelor opuse. Și, făcând referire la Saragat, cel care a inaugurat oficial această identificare, am conferit o oarecare solemnitate acestei condamnări (în poezia Patmos, scrisă în ziua de după masacrul de la Milano și publicată în revista Nuovi argomenti, nr. 16, din octombrie-decembrie 1969). Nu antifasciștii și fasciștii extremiști sunt cei care se identifică. De altfel, cele câteva mii de tineri extremiști fasciști reprezintă în realitate forțele statale. Așa cum am spus

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu departe de catacombele Sfântului Damian sau ale Sfintei Priscilla, oare Biserica ar înceta să mai fie Biserică? 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 1tc "14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor1" Eu știu. Eu cunosc numele responsabililor de ceea se numește lovitură de stat (și care, de fapt, este o serie de lovituri de stat instituită ca un sistem de protecție a puterii). Eu cunosc

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
1974. Romanul masacrelor1" Eu știu. Eu cunosc numele responsabililor de ceea se numește lovitură de stat (și care, de fapt, este o serie de lovituri de stat instituită ca un sistem de protecție a puterii). Eu cunosc numele responsabililor de masacrul de la Milano, din 12 decembrie 1969. Eu cunosc numele responsabililor de masacrele de la Brescia și de la Bologna, din primele luni ale lui 1974. Eu cunosc numele „întâlnirii la nivel înalt” ce i-a manevrat atât pe vechii fasciști care au

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
numește lovitură de stat (și care, de fapt, este o serie de lovituri de stat instituită ca un sistem de protecție a puterii). Eu cunosc numele responsabililor de masacrul de la Milano, din 12 decembrie 1969. Eu cunosc numele responsabililor de masacrele de la Brescia și de la Bologna, din primele luni ale lui 1974. Eu cunosc numele „întâlnirii la nivel înalt” ce i-a manevrat atât pe vechii fasciști care au pus la cale loviturile de stat, cât și pe neofasciștii care au

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
din primele luni ale lui 1974. Eu cunosc numele „întâlnirii la nivel înalt” ce i-a manevrat atât pe vechii fasciști care au pus la cale loviturile de stat, cât și pe neofasciștii care au fost autorii materiali ai primelor masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
la nivel înalt” ce i-a manevrat atât pe vechii fasciști care au pus la cale loviturile de stat, cât și pe neofasciștii care au fost autorii materiali ai primelor masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
au optat pentru atrocitățile fasciste sinucigașe, ce stau în spatele răufăcătorilor de drept comun, sicilieni sau nu, care și-au oferit serviciile în calitate de killers sau de ucigași plătiți. Eu cunosc toate aceste nume și cunosc toate faptele (atentate la instituții și masacre) de care s-au făcut vinovați. Eu știu. Dar nu am dovezi. Nu am nici măcar indicii. Eu știu pentru că sunt un intelectual, un scriitor, care caută să urmărească tot ce se întâmplă, să cunoască tot ce se scrie despre întâmplări

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
devine, spre marea satisfacție a tuturor, un trădător. Acum, de ce nici oamenii politici ai opoziției, dacă au - și probabil că au - probe sau măcar indicii, nu dau numele responsabililor reali, adică politici, ai comicelor lovituri de stat și ai înspăimântătoarelor masacre din acești ani? E foarte simplu: nu dau aceste nume în măsura în care disting - spre deosebire de un intelectual - adevărul politic de practica politică. Prin urmare, e evident că nici ei nu-l pun la curent pe intelectualul care nu este funcționar cu probele

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
sunt categoriile politicii, nu ale adevărului politic - pe care, când și cum poate, neputinciosul intelectual are datoria să-l slujească. Ei bine, tocmai pentru că eu nu pot să pronunț numele celor responsabili de tentativele de lovitură de stat și de masacre (dar nu în loc s-o fac), nu mă pot abține să nu afirm slaba și ideala mea acuzație împotriva întregii clase politice italiene. Și o fac pentru că eu cred în politică, în principiile „formale” ale democrației, cred în Parlament și

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
abia aștept) numai atunci când un om politic - nu pentru că simte o oportunitate, adică pentru că a venit clipa, ci ca să creeze posibilitatea unui astfel de moment - va hotărî să dea în vileag numele celor responsabili pentru loviturile de stat și pentru masacre, pe care desigur le cunoaște, ca și mine, dar, spre deosebire de mine, el nu are cum să nu aibă probe sau cel puțin indicii. Probabil că - dacă o va permite puterea americană - aceste nume, mai devreme sau mai târziu, vor fi

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Nello Ponente, la fel de „întâmplătoare” trebuie considerată și coincidența opiniei mele asupra avortului cu cea a cardinalului Florit. Într-adevăr, eu exclud că are dreptul de a vorbi despre uciderea fetușilor cine nu a vorbit la fel de public și de explicit despre masacrele evreilor, de exemplu, și, mai mult decât atât, cine nu vorbește la fel de public și de explicit despre masacrele culturale și umane ale noii puteri (pe care, de altfel, un cardinal nu le-ar putea înghiți, dacă n-ar exista o

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
adevăr, eu exclud că are dreptul de a vorbi despre uciderea fetușilor cine nu a vorbit la fel de public și de explicit despre masacrele evreilor, de exemplu, și, mai mult decât atât, cine nu vorbește la fel de public și de explicit despre masacrele culturale și umane ale noii puteri (pe care, de altfel, un cardinal nu le-ar putea înghiți, dacă n-ar exista o soluție de continuitate cu puterea precedentă). În sfârșit, cât despre opinia mea, nu aștept altceva decât să fiu

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
a turna gaz pe foc”. Noii italieni nu știu ce să facă cu sacralitatea, fiind cu toții, măcar în chip pragmatic, dacă nu și conștient, foarte moderni; cât despre sentiment, tind rapid să se elibereze de el. De fapt, ce anume face ca masacrele politice să fie realizabile - concret, în gesturi, în executare - după ce au fost concepute? Este îngrozitor de evident: lipsa sentimentului că viața celorlalți este sacră și sfârșitul oricărui sentiment al propriei sacralități. Ce anume face să fie realizabile acțiunile atroce ale acelui

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
o logică perfectă. Aș vrea să spun că - făcând aluzie la criminalitate, cea obișnuită și cea politică, aproape căzută din cer, care caracterizează viața italiană de astăzi - Andreotti a omis în articolul său să vorbească despre „strategia tensiunii” și despre masacre. Așadar, oamenii care hotărăsc politica italiană - și, în definitiv, viața noastră - în primul rând nu știu nimic, sau prefac că nu știu nimic, despre ceea ce s-a schimbat radical în „puterea” pe care ei o slujesc, practic deținând-o și

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
schimbat radical în „puterea” pe care ei o slujesc, practic deținând-o și gestionând-o; în al doilea rând, nu știu nimic, sau se prefac că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
mai pesimistă, mai critică într-un fel mai amar și mai dureros decât cea a lui Napolitano 2. Ea are drept temă principală genocidul: adică socotesc că distrugerea și înlocuirea valorilor în societatea italiană de astăzi duce, chiar și fără masacre și împușcări în masă, la suprimarea unor mari zone ale societății înseși. De altfel, nu este o afirmație total eretică sau eterodoxă. Există în Manifestul lui Marx un pasaj ce descrie cu mare limpezime și precizie genocidul la care burghezia

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
de fascism, ale războiului, ale Rezistenței, era, în concluzie, un fascism mai bun decât cel de astăzi. Douăzeci de ani de fascism cred că nu au făcut atâtea victime câte a făcut fascismul din acești ultimi ani. Lucruri oribile ca masacrele de la Milano 2, Brescia, Bologna nu se întâmplaseră niciodată în douăzeci de ani. Când a avut loc „delictul Matteotti”1 au existat desigur victime de ambele părți, dar abuzul de putere, violența, răutatea, dezumanizarea, răceala glacială a delictelor comise începând

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
dintre oamenii care ne conduc de treizeci de ani -, au gestionat înainte strategia tensiunii cu caracter anticomunist, iar apoi, după ce a trecut îngrijorarea pentru eversiunea din ’68 și pentru pericolul comunist imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
tensiunii cu caracter anticomunist, iar apoi, după ce a trecut îngrijorarea pentru eversiunea din ’68 și pentru pericolul comunist imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate antifascistă de care aveau nevoie, după campania referendumului și după referendum, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
unei simpatii fasciste, fie ea și vagă, în condițiile în care a arunca astăzi o astfel de bănuială asupra cuiva înseamnă a-l implica nu spun în atmosfera ridicolă a loviturilor de stat, ci în cea a bombelor și a masacrelor. Doar un instigator, un spion, un infam sau un isteric poate îndrăzni să arunce astăzi asupra cuiva bănuiala, chiar și cea mai mică bănuială, a unei „nostalgii după un trecut mânjit de fascism”. Sper sincer pentru Casalegno că m-a

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]