7,982 matches
-
vorba despre o existență, dacă ai doi - două existențe, două continuumuri vitale care îți însoțesc psyche-ul cu pas egal. Și cred că pentru totdeauna. Dar asta, oricât ar părea de ciudat, nu e totul. Sau nu în forma aceasta. Odată cu maternitatea nu începe numai o altă viață organică, fiziologică, emoțională, ci și o altă situare socio culturală. Aceasta pare un fel de pachet cu care se trezesc în brațe în special femeile de carieră, sau artiste, sau scriitoare, sau intelectuale, într-
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ca modelator de numeroase conștiințe feminine, tensiunea condiției de mamă-și altceva persistă. E trans-socie tală și trans-temporală. E acolo, în noi și pentru noi, ca un cadou împachetat în hârtie strălucitoare, care ne așteaptă pe masă când venim de la maternitate. L-am găsit și eu când am intrat în casă cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să freamăte cu puterea ei de viață nouă care absoarbe și cere nebunește. Acțiunile mele se opresc în acea primă săptămână, ca sub stăpânirea unui regizor capricios care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e întrerupt la jumătate pentru că Eric începe să plângă. O prăjitură abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
celui de-al doilea. În acești cinci ani am scris două cărți și multe, foarte multe pagini care s-au adunat la mine-n computer și încă așteaptă. Nu știu exact ce... Cam așa poate fi rezumată experiența mea scris maternitate. Însă lucrurile sunt, desigur, mult mai complicate... Dormi, puiul mamei, dormi, închide ochișorii, domolește-ți bătăile inimii și tremurul piciorușelor, lasă-ți respirația să ți se liniștească ușurel, până când vei aluneca lin în somn, mama e obosită, de jumătate de
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
lacrimile, și acum dormi, puiul meu, pentru că și mama a adormit de mult, cu tine strâns lipit de pântecele ei în care te-a legănat fără oprire, nouă luni încheiate. Acesta trebuia să fie începutul unui roman despre scris și maternitate, pe care nu am apucat să-l duc niciodată mai departe de primele pagini. Am început să-l scriu după ce s-a născut Anton, un băiețel care, spre deosebire de sora lui, Clara, adormea foarte greu, după ore în șir de legănat
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
a readus în viață două lucruri după care tânjeam foarte mult la vremea aceea : timp și literatură. Primul meu gând, de altfel, când am aflat că sunt însărcinată, a fost că voi putea sta acasă, în acel minunat concediu de maternitate de doi ani, și voi citi și voi citi și voi citi așa de mult, și după ce voi 180 fi terminat de citit, poate că voi scrie literatură. Și chiar așa a fost, deși toată lumea îmi prevedea un viitor sumbru
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
câte-o sesiune de alăptat, și vreo cinci romane începute, în restul timpului, printre piureul de banane și spălat salopețici murdărite la groapa cu nisip. Momentul în care a trebuit să pun punct acestui program perfect, în care scrisul și maternitatea se completau de minune, a fost atunci când Clara a împlinit un an și a trebuit să revin „în câmpul muncii“ : îmi găsisem un job la o revistă, și, cum nu mai doream să mă întorc la asigurări sau publicitate, m-
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
pentru ele. Și aș aminti aici o scenă din serialul de mare succes Ally McBeal, în care superba blondă Portia de Rossi, fiind avocata reclamantului într-un proces intentat companiei de o proaspătă mămică - care, abia întoarsă din concediul de maternitate, s-a trezit că ajunge în scurt timp pe un post inferior celui deținut la plecare -, oferindu-se pe sine drept exemplu, încearcă să explice de ce nu e corect față de femeile care decid să-și sacrifice viața de familie în
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
am scris rândurile astea m-am întrerupt de câteva ori : le-am dat apă, le-am explicat ce fac, am certat copilăretul pentru că o păpușă zburătoare a lovit ecranul laptopului, am făcut o prăjitură. Cam așa se împacă scrisul cu maternitatea. Dar dacă e să discut legăturile mai serioase dintre ele va trebui să scriu despre copilăria mea, despre oamenii din jurul meu, despre corpul meu și despre viața mea sentimentală. Va trebui să vă spun chestii foarte intime. Și eu, ca
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
prea înțelegem unul cu celălalt, avem vieți complet diferite, ne vedem rar, lucrăm mult și ei îi place opera, pe când eu merg la teatru. Eu plec cu săptămânile la congrese de psihanaliză în lumea întreagă și ea face gărzi la maternitate. Dar nu ne-a lipsit niciodată dorința de a fi o familie. L-am ascultat, n-am mai zis nimic. Nu toți avem gust pentru viața în familie. În grupuri în care explodează emoțiile de peste tot, care te mișcă uneori
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
o familie cu mine. Mi-am mutat patul lângă patul lui și le-am legat între ele, de picioare, cu sârmă. Am rămas însărcinată. Râdeam mult fără motiv și ne certam mult. Ni se făcea frică și ne certam. Planificam maternități și râdeam fericiți. Câteodată ne asemănam, câteodată eram foarte diferiți. Încerca să îmi impună chestii. Mi se părea inadmisibil. Se trezise cu o iubită însărcinată greu de controlat, iar asta i se părea și lui inadmisibil. Înotam amândoi în nesiguranță
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
lui 2014, am început să strâng într-un document toate bucățile pe care le aveam și toate notițele pe care mi le făcusem. Se adunaseră în timp și câteva link-uri cu tot felul de chestii care aveau legătură cu maternitatea. Aveam niște voci, le-am editat și suprapus și combinat cu primele sunete ale Evei și cu inimioara ei așa cum o auzeam înainte de naștere, când făceam NST (Non-Stress Test), înregistrasem de-a lungul timpului tot felul de sunete : Eva râzând
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Andrei Gamarț - el e artist, eu nu am mai făcut un stencil în viața mea - pentru zidul de lângă Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu (proiect al lui Dan Perjovschi). Aveam deci niște bucăți, diferite prin textură, dar asemănătoare, erau toate despre maternitate și despre mine. Nu erau însă ceva anume, nu le puteam numi poezie sau eseu sau mai știu eu ce, nici eu nu mai eram ceva anume, în definitiv ce eram? Eram mamă, sigur, dar eram o mamă bună? Lucram
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
lui inițială a căpătat imediat nuanțe tehnice : „Adică salată sau cum?“, așa că am avut prima conversație de viitori părinți deasupra unui bol cu o salată de varză cum numai el știe să facă. De aceea, până azi, orice idee de maternitate îmi reactualizează căpățâna arhetipală, care avea să-mi devină mandală involuntară în lunile următoare, vreo patru ani, cât a durat dublul meu concediu de maternitate, în care au apărut Nona și Mira. Aveam douăzeci și șapte de ani și eram
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
de varză cum numai el știe să facă. De aceea, până azi, orice idee de maternitate îmi reactualizează căpățâna arhetipală, care avea să-mi devină mandală involuntară în lunile următoare, vreo patru ani, cât a durat dublul meu concediu de maternitate, în care au apărut Nona și Mira. Aveam douăzeci și șapte de ani și eram căsătoriți de șase când am născut-o pe Nona. Scriam cronici, eseuri, studii, publicasem deja cam o sută cincizeci prin diferite reviste și volume colective
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
scriu, am scris. Varza începea să facă frunze prea lungi și albicioase. Sigur că venirea copiilor m-a obligat la o schimbare de pas, la o pauză în anumite proiecte (mi-am întrerupt scrisul la doctorat pe durata concediului de maternitate, dar am făcut astfel o documentare mai profundă și mai amplă decât mi-ar fi permis stagiul obișnuit). Nu privisem perspectiva unei astfel de amânări ca pe o tragedie, știam că există viață și după discurs. Au avut însă alții
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
și după discurs. Au avut însă alții grijă să mă convingă că greșesc, că o astfel de amânare este periculoasă, potențial fatală. Până să-mi dau seama că respectivele judecăți veneau din partea unor oameni care fie nu trecuseră prin experiența maternității, fie fuseseră părinți de duminică, fie nu scriseseră până la vârsta mea de atunci (aproape treizeci de ani) nici cât reușisem eu să scriu, bine sau prost, am produs butoaie întregi de lacrimi, am avut mai multe crize de gastrită, am
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
butoaie întregi de lacrimi, am avut mai multe crize de gastrită, am dezvoltat o afecțiune autoimună și am bătut-o la cap pe draga de Sanda cu aceleași refrene, pe care ea le-a demontat afectuos, fără să obosească. Nu maternitatea m-a împiedicat să scriu : cu sau fără ea, cred că mi-aș fi luat pauze de dezintoxicare discursivă. Sunt sănătoase și le recomand călduros tuturor producătorilor de text. Îi respect pe cei care susțin că scriu zilnic, tot timpul
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
fac foarte bine. O ruptură de ritm n-a stricat însă nimănui, te obligă să fii creativ și să relativizezi importanța (mereu colosală) a lucrurilor care te interesează pe tine, dar nu neapărat și pe alții. Contrapunctele pauzelor mele de maternitate (care n-au fost niciodată chiar complete : dacă stau să mă gândesc, am făcut aproape tot timpul măcar corectură, tehnoredactare sau traducere fără pretenții) au fost o febrilitate și o stare de grație pe care mi le amintesc din ultima
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
De aici mi-a venit să scriu despre femei, despre mame, despre cum stau ele în lume (așa cum am început să fac în Eroticon și cum scriu în cartea la care lucrez în prezent) - fusesem o femeie misogină, cred, iar maternitatea m-a obligat să recunosc că preeminența conștiinței teoretice, raționale, în cultura noastră fusese o construcție istorică, nu un dat natural. Au început să mă intereseze lucrări și studii de graniță, discipline de graniță, pentru că eu însămi nu mai eram
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
și că îmi sunt, totuși, complet exterioare, cu viața și cu planurile lor, care nu mă priveau. Nu mă încearcă deloc senzația că, venind din mine, sunt și ele, într-un fel, eu. De aceea nu îmi trăiesc foarte senin maternitatea, nefiind sigură că deciziile pe care trebuie să le iau, prin capriciul naturii, pentru copiii mei sunt chiar deciziile care le-ar conduce către împlinirea propriului destin. Iar de „știu eu ce-i mai bine pentru tine“ mi-a fost
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
moarte. Când am descoperit cultul autoîndreptățirii materne, printre prietenele mele mame, am fost îndeajuns de tulburată ca să caut bibliografie și să scriu niște studii. Mi-l amintesc pe cel intitulat Monsters Are Us, care discuta tabuizarea zonei de convergență a maternității cu alte forme de viață teoretică sau reflexivă. A fost momentul în care mi-am dat seama că, până la urmă, nu mai trebuia să-mi caut „comunitatea“ corespunzătoare (intelectuali, universitari, scriitori, femei, mame etc.), ci să-mi văd pur și
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
că, până la urmă, nu mai trebuia să-mi caut „comunitatea“ corespunzătoare (intelectuali, universitari, scriitori, femei, mame etc.), ci să-mi văd pur și simplu de-ale mele, fără să le mai pun nume eterne. Pe vremea prelungului meu concediu de maternitate, mă lovise la un moment dat un dor de studenții mei și de toată efervescența discuțiilor noastre de seminar, a dezbaterilor noastre pe texte, încât Doru mi-a propus, după ce mi-a dat un șervețel să-mi șterg nasul inflamat
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
cea mai îndepărtată copilărie, aia care nici nu se poate numi așa pentru că nu eram încă un copil, ci o prelungire nevertebrată a maică-mii, o parte expulzată printr-un bizar fenomen de separare. Așa cum simțeam de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
săptămânale, bunici excedați și haotici, internat în clasa întâi, apoi lungi intervale zilnice de închis în casă, în funcție de turele în care lucra mama. Totul într-un sos subțire, dar îndelungat de reuniuni duminicale, mimând „cuplul normal“. Bănuiesc, deci, că ficționalizarea maternității s-a construit pe acest temei neliniștit, mișcător, de absențe, așteptări și frustrări. Sigur că, în ciudatul algoritm subconștient, „așa nu“ a fost, în realitate, motorașul determinant, celula aia de gândire critică, multiplicându-se de capul ei o lungă bucată
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]