5,675 matches
-
critică, Poezia tânără, și „creindu-și un limbaj critic propriu, distinct“. În articolul Poezia/ Poezia tânără, scria: „Credem din tot sufletul nostru într‘o literatură românească mare, unică, universală. O literatură fără compromisuri, fără resemnări minore“ (Ion Șiugariu, Poezia tânără, în Meșterul Manole, nr. 7-10, sept.-dec. 1939, p. 58) După Dictatul de la Viena (august 1940), Ion Șiugariu, aflat în refugiu, cu fratele său George, despărțiți de părinți și de ceilalți frați —Vasile, Mărioara, Augustin și Zaharia, rămași sub ocupația maghiară, scrie
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
crezută că toți sunt ca noi, că nu se poate să fie altfel. Cu câtă pasiune am poposit lângă cărțile sfinte și cât de mult am crezut că generația noastră este la fel de eroică. Ne-am căutat prieteni, am crezut în Meșterul Manole și ne-am închipuit că avem dreptul să începem lupta cea mare, munca de zi cu zi pentru a ne depăși propriile granițe, pentru a bate la poarta unei universalități românești. Cât de mulți au crezut la fel ca
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
Am vrut să fim catedrală dar nu ni s‘a dat voie să fim nici măcar bisericuță. Da. Am venit din Ardeal. Și am adus Ardealul aici cu toate credințele, hotărîrile și dârzeniile lui.“ (Ion Șiugariu, Am venit din Ardeal, în Meșterul Manole, aug.-nov. 1940, p. 63). În noiembrie 1941, Ion Soreanu, este ales președinte al Asociației Studenților Refugiați din România (adică din toate teritoriile răpite Regatului României Mari: Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina, Cadrilater, ținutul Herța) și desfășoară o bogată
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
România (adică din toate teritoriile răpite Regatului României Mari: Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina, Cadrilater, ținutul Herța) și desfășoară o bogată activitate publicistică, încercând să suplinească publicațiile din Ardeal, suprimate. Colaborează cu poezii sau critică literară la revistele: Universul literar, Meșterul Manole, Revista Fundațiilor Regale, Decalog, Curentul Literar, Vremea. În iarna aceluiași an pregătește teza de licență cu titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă“, pe care o susține în februarie 1942 și este calificat cu foarte bine - Magna Cum Laudae. La
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă“, pe care o susține în februarie 1942 și este calificat cu foarte bine - Magna Cum Laudae. La patru ani după debutul cu Trecerea prin alba poartă, apare și volumul Ion Șiugariu, Paradisul peregrinar, Colecția „Meșterul Manole“, București, Martie 1942, despre care s-a scris: Nicolae Roșu, în „Gândirea”: „În aceste versuri se definește toată poesia d-lui Ion Șiugariu. Avânturile, mirajele, ispitele, năzuințele, nepotolita sete de evadare în spații metafizice, fulgurata întruchipare într’o identitate
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
toamnă“. În Iulie 1942, Ion Soreanu, obține pașaport și pleacă la Băița, aflată sub ocupația maghiară, unde își vede părinții și frații pentru ultima oară. Reîntors în România ciuntită, pregătește poemul „Țara de foc”, care apare în aprilie, în Colecția „Meșterul Manole“, București, 1943, cu dedicația: „Acest poem a fost scris pe marginea unui episod din viața marelui meu prieten Laurențiu Fulga. Deaceea, acolo unde se află, în lumină sau în întuneric, cu dragoste de frate i-l închin“, apariție urmată
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
Culturale Memoria, București, unde în anii din urmă au mai fost publicate și alte cărți cuprinzând opera sau scrieri consacrate poetului, precum; Ion Șiugariu, Bacovia, studiu critic, cuvânt înainte de Titu Popescu, ediție îngrijită de Lucia Soreanu, București, 2001; Al. Husar, „Meșterul Manole”, antologie literară, cu numeroase și ample referiri și la viața, opera și activitatea lui Ion Șiugariu, București, 2004; Ion Șiugariu, „Scrieri” (Poeme, Critică literară, Varia), cu o prefață de Alexandru Husar, ediție îngijită și postfațată de Lucia Soreanu, București
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
situația pentru care majoritatea invocă, indubitabil, “coincidența”. Eu prefer, suportând consecințele de rigoare din partea celor care condamnă superior ignoranța, să cred că așa-zisa “coincidența” e ceea ce marele prozator Mihail Sadoveanu ne sugerează prin intermediul unui personaj al său: “... întâmplarea e meșterul cel mai tainic și mai iscusit al lui Dumnezeu.” *** Era în vara lui 1944, când linia Frontului din Moldova se întindea, spre vest, până înspre Carpați. Sergentul Neculai Pârlea, fratele măicuței Antonia, lupta alături de ceilalți camarazi ai lui, dintr-un
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
o mină ceva mai optimistă, în timp ce deschideam portiera ca să urc în mașină. Târgul din acest an mi s-a părut mai sărăcăcios, era multă lume, ca de obicei, muzică tradițională însoțită de rotocoale de fum de la grătarele cu mici, mulți meșteri populari, dar în comparație cu anul precedent, când mersesem la Târg cu Ovidiu, părea monoton, parcă lipsit de haz, ceea ce nu m-a împiedicat să mă foiesc și să mă uit cu luare- aminte peste tot. Am admirat, privind cu atenție, tot
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
ai diferitelor organizații culturale. Poeziile sunt semnate de Mirela Bălan, Mariana Zavati Gardner, Victor Teleucă, Ion C. Pena, Maria Ciobotaru, Mircea Daroși, Octavian Mihalcea, Ovidiu Vasile, Marian Hoțea, Emanoil Iuonaș, Dorian Marcoci, Constantin Stroie, Teodor Dume, Constantin Mândruța, Gh.I. gheorghe, Meșter Tamâș, Constantin Bihara, Valeriu Mureșan, Mariana Saimac, Mariana Didu, Iulian Patca, George Echim, Victor manole, Liviu Zamfirescu, Lia Pusă popan, Marian Danci, Marinela Jurcă, melania Rusu, Ioan Benche, Lorelai Pârvan, Gheorghe Vicol, Ion Mârzac, Mihaele Aionesei, Viorica Popescu. Cronicile literare
A APĂRUT AGORA LITERARĂ NR.25, DECEMBRIE 2014 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371771_a_373100]
-
meșteșugarii ori gospodarii locurilor din zona Câmpulung Moldovenesc. Astfel de articole le-am găsit așezate pe două mese alăturate și chiar pe jos, în apropierea lor, acestea fiind de mari dimensiuni. Lângă acea masă ne aștepta un invitat special, cunoscut meșter în prelucrarea lemnului și în confecționarea buciumelor. Era domnul Vasile Alboi împreună cu familia, adică soția și copilul lor - un băiețaș drăgălaș de numai trei-patru ani - care ne privea timid, dar liniștit, cu multă curiozitate strânsă-n ochișorii săi frumoși. Doamna
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
al zilei în stilul său prietenos, amabil, cu zâmbetul pe buze, declarându-se „gazdă”, dat fiind faptul că este un membru al Asociației „Universul Prieteniei”, cetățean de onoare al urbei în care ne aflam și, totodată, prieten și admirator al meșterului Vasile Alboi. Mai întâi, domnia sa ne-a prezentat două citate aparținând istoricului și savantului de renume mondial Nicolae Iorga și poetului național Mihai Eminescu: „... Câmpulungul este cea mai frumoasă vatră locuită de poporul român” (Nicolae Iorga, 1919, la prima întâlnire
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
și „Bucovina este partea cea mai veche și mai frumoasă a țării noastre. Raiul Moldovei!” (Mihai Eminescu). Imediat după acest moment, a apreciat călduros relația de prietenie și colaborare cu deținătoarea pensiunii „Dor de Bucovina” și apoi a vorbit despre meșterul popular Vasile Alboi. Din cele reținute de mine, acest meșter popular locuiește la Vârfu’ Dealului și are stâna sus pe munte. Acolo, la stână, se îndeletnicește, printre altele, cu prelucrarea lemnului în sensul că din el confecționează o gamă largă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
a țării noastre. Raiul Moldovei!” (Mihai Eminescu). Imediat după acest moment, a apreciat călduros relația de prietenie și colaborare cu deținătoarea pensiunii „Dor de Bucovina” și apoi a vorbit despre meșterul popular Vasile Alboi. Din cele reținute de mine, acest meșter popular locuiește la Vârfu’ Dealului și are stâna sus pe munte. Acolo, la stână, se îndeletnicește, printre altele, cu prelucrarea lemnului în sensul că din el confecționează o gamă largă de obiecte casnice de largă folosință, dar și obiecte de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
omului gospodar din Bucovina, potrivit tradiției al cărei izvor se regăsește departe, în timpuri străvechi. În același timp, lucrează și mici piese de artă - unele având adâncă semnificație religioasă - Cina cea de taină, Adam și Eva ori Buciumaș de pe Rarău. Meșterul nu folosește metal ori alte materiale în confecționarea articolelor despre care am făcut vorbire. Lemnul este singura materie primă pe care o prelucrează meșterul Vasile Alboi cu deosebită îndemânare, cu răbdare și cu multă dragoste și dăruire. A preluat acest
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
unele având adâncă semnificație religioasă - Cina cea de taină, Adam și Eva ori Buciumaș de pe Rarău. Meșterul nu folosește metal ori alte materiale în confecționarea articolelor despre care am făcut vorbire. Lemnul este singura materie primă pe care o prelucrează meșterul Vasile Alboi cu deosebită îndemânare, cu răbdare și cu multă dragoste și dăruire. A preluat acest meșteșug de la bunicul său din partea mamei, cunoscut rapsod popular al zonei, fost deținut într-unul din lagărele de exterminare a evreilor. Mai târziu a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
pe care a lucrat un basorelief înfățișând o scenă de vânătoare - braconier și capra neagră, deosebit de atrăgător ca aspect, cu o notă aparte de eleganță. Explicând, cu vocea sa calmă, monotonă, în cuvinte simple ,exprimate limpede în dulcele grai bucovinean, meșterul s-a apropiat extrem de repede și de plăcut de tot grupul de femei și de bărbați aflați în sală și nu părea intimidat de prezența domnilor Horia Zilieru, Emilian Marcu ori a scriitorului Vasile Sfarghiu, foarte atenți la explicațiile lui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
linguri mici și mari, polonice de diferite dimensiuni, toate cu folosință în treburile specifice stânei, căni pentru băut lichide de orice fel, în majoritate din lemn de paltin. Vasile Alboi este cunoscut și recunoscut ca unul dintre cei mai buni meșteri în prelucrarea lemnului și confecționarea unei game largi de obiecte din acest material pe care bunul Dumnezeu l-a oferit cu dărnicie și iubire locuitorilor meleagurilor bucovinene. A reprezentat Bucovina la festivaluri naționale și a fost solul României la altele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
cea mai mare piesă pe care o adusese la această plăcută întâlnire era un bucium. Ei bine, buciumul în cauză era opera domnului Vasile Alboi, cunoscut buciumaș al Rarăului și nu numai. Așa cum a menționat domnul Ioan Grămadă, acest talentat meșter popular este și un buciumaș renumit care deschide toate alaiurile locale și pe cele ale sărbătorile folclorice din Bucovina. Am avut bucuria să ascultăm sunetele unice ale buciumului său. Afară, în grădina doamnei Gabriela Maxim, după întreaga prezentare a lucrărilor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
toți se uitau numai la tablouri în care personajele erau încălțate. M-am tot uitat la ei și nu puteam sa pricep despre ce este vorba. M-am apropiat și am dezlegat misterul. Era un grup de ucenici pantofari cu meșterul lor care le prezenta încălțămintea de-a lungul timpului și de aceea erau atenți la încălțările celor din tablouri. Părerea mea este, si am mai spus-o când am vizitat Luvrul, că fiecare ia ce vrea din tablouri. Eu am
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
fi fost pe heruvimi. Pentru aceasta strigau: Osana." Mântuitorul nostru Iisus Hristos, purtat de mânzul asinii, se îndreaptă către mulțimi, cu mâna dreaptă binecuvântând, iar în mâna stângă ține volumenul închis, simbolul Evangheliei; cu toate că privirea se îndreaptă către mulțimi totuși meșterul iconar nu înfățișează fața Mântuitorului din profil, față de noi care Îl privim, ci, potrivit rânduielii iconografice și datorită neîntrecutului său meșteșug artistic el înfățișează fața din trei părți încât cu privirea Sa ne cuprinde și pe noi cei care stăm
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
este o construcție solidă, cu încăperi mari și reci. Am ajuns și la castelul Kromborg, incendiat de nenumărate ori, bombardat, capturat și jefuit de suedezi, dar care de fiecare dată a fost refăcut și înfrumusețat de către talentați arhitecți, pictori și meșteri pricepuți în construcții de-a lungul timpului. O aripă a castelului este rezervată dezvoltării maritime a țării. Aici poți vedea reproduse la dimensiuni reduse ambarcațiuni, de la cele mai vechi, până la cele din zilele noastre, precum și figuri de căpitani celebri de pe
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
construită la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1806, drept urmare firească a sporirii numărului enoriașilor comunei, care se apropiau de 700 de persoane. Ea a înlocuit vechiul lăcaș de cult, menționat de recensământul ecleziastic din 1733. Cioplitorul de biserici Meșterul lemnar, Ioan Ghiran din Nadăș, este cel care a clădit-o. Pentru realizarea ei, a folosit bârne de brad, îmbinate în cheotori meșteșugit cioplite. Lăcașul are un plan dreptunghiular pentru pronaos și naos, iar la corpul central al construcției este
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
plan dreptunghiular pentru pronaos și naos, iar la corpul central al construcției este adăugat altarul poligonal. Pronaosul a fost tăvănit cu grinzi, peste care se înalță stâlpii de susținere ai turnului clopotniței, specific zonei Călatelor, chiar dacă între comunitatea comanditară și meșterii lui Ghiran vor fi intrevenit multe solicitări de compromisuri. Turnul edificiului ecleziastic este prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare, de toate părțile, peste care se ridică coiful octogonal al turlei, încununate de o cruce mare, fără turnulețele caracteristice
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
anul 1808, biserica a fost împodobită cu picturile în ulei, pe pânză, ale lui Ioan Pop din Ungurași, în prezent Românași, județul Sălaj. Astăzi, datorită stadiului avansat de degradare, pictura se mai distinge doar într-o mică parte a bisericii. Meșterul zugravul Ioan Pop din Românași a fost un cunoscut pictor de icoane și biserici, care și-a desfășurat activitatea în satele din partea de apus a fostului comitat Dăbâca, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]