4,697 matches
-
fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții, mai mult curaj aș fi avut Să-ntâmpin toamna asta-n care n-am aripi să îmbrățișez Nici umbrele din solitare desene-n galben...și visez Că, peste mine-așterni zăpada nocturnelor melancolii Din care numai tu, iubite,lipsești...în care toamnă vii? Referință Bibliografică: În care toamnă vii? / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
noastră cu amintirea lunii Ascunsă-ntr-un sonet, brățară de lumini Doar stele mai așteaptă-n arcadele genunii În care m-ai împins printre atâtea vini. Că, roșu te mai caut în lanul de secară Pe unde veghea nopții strângea melancolii, Am frânt în iriși zorii și pentru prima oară Ți-am răstignit în suflet și teamă și stihii. Tu mi-ai furat din gene, din sevele astrale Imaginea de-o clipă a unui câmp de maci; Erau atâtea semne de
MACII VERII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341263_a_342592]
-
mai crede Că va veni în prag de seară cochetă să-și ocupe tronul; Ieri și-a amanetat bocancii, mănuși, căciula și paltonul. Și-a prins sub brațe și în plete doar câteva furtuni și ploi Vreo zece mere ionatane, melancolii și pere moi Și în bagajele de mână a mai înghesuit cățiva Ciulini ascunși pe după șură și câțiva coți de mucava... Avea bagaje multe toamna, căci auzise că va sta Pe-o rezervație aleasă, de vreo cinci stele și ceva
SANDA NICUCIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341279_a_342608]
-
2013 Toate Articolele Autorului mi-a trecut cheful de scris poeme, am plecat, mi-am luat lumea-n cap, nu mă mai interesează mail-urile, vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți: lăsați-mă la țărmul lumii să contemplu melancolia în toate culorile posibile. e frumos să privești panorama acestui secol într-o cafenea sentimentală, fumând pipă și privind meduzele care se zbat în acvariul din perete. ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc, cu
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
toate cugetările profunde ale spiritului creator omenesc. În arta dramatică plină de sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organic de matca genuină a religiozității sale vădite, s-a simțit întotdeauna plutind peste firea răsfățată a imperfectului spectru humanoid melancolia unei emoții fără umbre și fără vreme a ne-temporalității celeste, ne-temporalitate în cuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate, azi sălășluiește, prin Voie divină, din toamna unui an cu multe zile nefaste și goale de conținut, când mormântul
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
voi întoarce maică din cuvânt trudit de prea adânc fără prihană, în ochii mei dacă Luceferi sunt cuprinde-mă fără să-ți fie teamă LA NAȘTEREA RALUCĂI Era un ceas cum încă n-a mai fost planeta se rotea-n melancolie, din Ursa Mare ochii mi-am întors în dansul pur nuntit de veșnicie Pe rând treceau cometele-n fântâni pădurea imnic intonase, și-n aure albaștrii Heruvimi te-nconjurau cu pîlpâiri sfioase O roză-nrourată prelungea văpaia irizată în suflare
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
iubesc nespus“, „vin către Tine, Doamne“) vine certitudinea că, atunci când va fi să se întâmple Plecarea, aceasta va însemna nu sfârșitul, ci regăsirea alături de cei dragi în cer. Din același motiv, părinții demult duși, sunt evocați nu cu tristețe, ci melancolie împletită cu bucuria rememorării. A plecat măicuța ... - ne spune poeta -, totuși „iese-n prag, face cu mâna“, „parcă (o) văd pe-a mea măicuță/ stând la masa cea rotundă“, iar în Părinții ne face cunoscut că ei „mi s-au
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
angel, începe să-mi placă și mie. Dacă vine Good angel cu Fiica dragostei înseamnă că suntem pe drumul cel bun. De aceea, încep să cred tot mai mult ca, fiecare dintre noi poartă în ea o Coloană a îngerilor melancoliei, de când am fost aduse pe Planeta Albastră. Iată de ce cred că natura suntem noi, femeile, cu tot ce are Mama Natură mai bun și mai frumos în ea, încheie distinsa doamnă intervenția ei de la balcon. - Care natură, doamnă? Interveni în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
mai știu eu ce culturi de celule Stem. Avem și bănci de spermă și de ovule la Paris, la Moscova, la Washington și mai știu eu unde în China și Japonia. Ce ne mai trebuie nouă acum atâta natură și melancoliei acum. Avem stocată în memoria calculatorului selenar toată Inteligența Luminoasă pentru cel puțin o mie de ani de pace și progres și suntem gata pregătite acum pentru orice fel de mutații genetice, pentru orice fel de războaie de epurare genetică
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o nuntă nu se face În hanul meu de-un veac încoace Și toată lumea e pustie E mort de mult orice alai Că doarme orice zurbagiu Și nu mai vin căruți cu cai Și căruțași după rachiu Referință Bibliografică
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342200_a_343529]
-
cu plurivalențe artistice, haruri cu care a fost înzestrată de generoasele ursitoare, sosite în trombă atunci când pruncul MDP și-a trâmbițat venirea pe lume. Îi urez să aibe parte de cât mai multe succese și împliniri meritate. Ion Măldărescu ALIZEELE MELANCOLIEI Prin ocheanele toamnei târzii, amirosind a leandri venețieni și a codri voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub mesteceni subțiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu fața biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
o greutate în a compara cele două locații, probabil din pricina respectului datorat poetului, sau, poate, doar dintr-o responsabilizare prea mare în fața imposibilității transpunerii versurilor în limba cea nouă. „Plouă, plouă, plouă,/ Vreme de beție -/ Și s-asculți puștiul,/ Ce melancolie!/ Plouă, plouă, plouă... (Raining, raining, raining,/ Time to get real drunk—/ And listen to the void,/ -Melancholy funk, / Raining, raining, raining...)” Trebuia, totuși, să pornesc spre oraș, evitând melancolia, bălțile, precum și recomandările meteorologilor. Știam că exista ceva acolo, afară, un
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
Plouă, plouă, plouă,/ Vreme de beție -/ Și s-asculți puștiul,/ Ce melancolie!/ Plouă, plouă, plouă... (Raining, raining, raining,/ Time to get real drunk—/ And listen to the void,/ -Melancholy funk, / Raining, raining, raining...)” Trebuia, totuși, să pornesc spre oraș, evitând melancolia, bălțile, precum și recomandările meteorologilor. Știam că exista ceva acolo, afară, un capăt de explicație pe care nu trebuia să îl pierd, un adevăr intermediar, dar important pentru mai mult de o singură secundă, o voință a lucrurilor mai presus de
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
la Alba Iulia, unde fusese ținut în lanțuri și străbunul său Horia. Acolo, închis în clădirea judecătoriei de ocol, este legat , umilit și bătut de către un ofițer austriac, slujbaș al împăratului. În fața acestei insulte sufletul său a coborât „în smoala melancoliei nesfârșite...” Este trimis apoi sub arest la Sibiu unde i se înscenează un proces. După eliberare se duce la vechiul său amic, Ilie Măcelariu, prieten și coleg de la Facultatea de Drept din Cluj... Reîntorcându-se în Apuseni, la 21 iulie
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1216 din 30 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului dintr-o piață din Fanar prin forfotul mulțimii rătăcite cumpăr proverbe și iluzii pentru poemul meu de mâine, e o asceză de amurg și-un aer de melancolie prea mult aur peste tot și prea multă veselie, simt vidul bizantin prin nări, și umbra mea plutund pe pont, împingând seara în fântâni, tot rătăcind prin Negropont, chiparoșii dau în verde înșirați ca la armată toți zarafii ne cer
FANAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341802_a_343131]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ ISPITESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă ispitesc aleile cu toamnă Să mă aplec ca frunzele în vânt Să îți sărut melancolia, Doamnă Și să te scriu în versuri și cuvânt... Mă ispitește zborul de cocori Spre alte țărmuri, călători în timp Și mă gătesc la răsărit cu nori Perdea de ploi din noul anotimp... Mă ispitesc pădurile ce plâng Că-și
MĂ ISPITESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341818_a_343147]
-
ispitește dorul de romanță Șoptită pe-nserat cînd stele mor Și-n toamnă e atata dezolanță Că toate amintirile ne dor... Mă ispitești cu pașii către tine De dincolo de mare, către munți Ne vom iubi în nopțile senine În toamne cu melancoliile pe frunți... Referință Bibliografică: Mă ispitesc / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MĂ ISPITESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341818_a_343147]
-
înțelegem, de obicei: ca lumină albă), ci ca o cooperare a Binelui și Răului la Demiurgie și, implicit, la inițierea (Spânu-Harap-Alb, Făt Frumos-Vrăjitoarea rea-Mag), întru dobândirea (-accedere la) stadiul Ființă Divină. * * * 3- PLÂNSUL EMINESCIAN Plânsul, la Eminescu, nu izvorăște din melancolia romantică, ci din setea de arhetipalitate. În nici un caz nu este vorba despre plâns ca dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care cheamă Focul, sunt amprentele-vehemențe, ale închegării
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de la Legion d'Honneur al Franței (în martie, în gradul de Commandeur și, în decembrie, în gradul de Grand Officier) (1999) etc. Activitatea publicistică: Călătorie în lumea formelor (eseuri de istorie și teorie a artei), Meridiane, București, 1974; Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, București, 1980; ediții Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, București, 1981; Ochiul și lucrurile (eseuri), Meridiane, București, 1986; Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea Românească, București, 1988; ediții
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
simt nevoia să-ți spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc. Sănătos și cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuție aprinsă de ochii tăi : numai ei știu concentrația exactă de melancolie din acest amurg aflat în cădere liberă. Sunt fericit că Îngerul de zăpadă a găsit un loc în inima ta! Uneori mă întreb și eu ce mai fac și mă trezesc privind disperat în jur, negăsindu-mă nicăieri! Oricum, a
PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341929_a_343258]
-
observându-se pe sine, sentimentele sale ca pe niște tablouri de pe o simeză, într-un limbaj mai curând direct, în care metafora este aidoma nuanțelor, așezate cu atenție, acolo unde trebuie ca să dea umbra dorită. Uneori detașarea lasă loc apăsării, melancoliei, (re)desenării clipelor din amintire, chiar unei ușoare revolte împotriva inexorabilului, destinului. S-ar putea vorbi de mai multe teme favorite, predilectă fiind curgerea timpului, înlănțuirea clipelor în vuietul lor continuu dinspre copilărie spre senectute. Uneori, timpul se joacă cu
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Micu” al Festivalului Internațional „Titel Constantinescu”, Ediția a V-a, desfășurat la Râmnicul Sărat. Acesta cuprinde 15 povestiri, tratând tematici diferite, scrise în registre diferite, dar păstrând toate, aceeași marcă. Unele dintre ele se definesc printr-un profund iz de melancolie și trădează fără nicio reținere sensibilitatea interioară a autoarei. Este vorba aici despre acele povestiri care reiterează copilăria, ilustrând anumite aspecte ale acesteia: așteptarea bunicii în „Să pleci. Niciodată să rămâi”, lumea poveștilor în „Căsuța iepurașului” sau jocul cu păpușile
LOREDANA DALIAN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342308_a_343637]
-
Așadar, odată cu volumul „A unsprezecea poruncă”, scriitoarea Florentina - Loredana Dalian, ne poartă prin intermediul literelor, atât prin iluzoriile grădini înflorite ale amintirilor copilăriei, cât și prin labirinturile psihicului uman, prin prezentarea unor drame existențiale. Iar prin diversitatea tonurilor abordate, oscilând între melancolie și realism, între trecut și prezent, între dramă și relaxare, înțelegem că avem de-a face cu o scriitoare aflată într-o continuă căutare a identității literare, cu un fruct din marele pom al literaturii, aflat într-un proces de
LOREDANA DALIAN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342308_a_343637]
-
Manuscris > Amintiri > ÎNTÂLNIRI Autor: Daniela Lăcrămioara Capotă Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Atunci când am terminat liceul, am hotărât să păstrez din multitudinea de amintiri o imagine definitorie, care să îmi aducă aminte atunci când melancolia mă cuprinde, de aceea etapă a vieții mele. Așa încât atunci când mă întorc în timp sunt adolescenta emoționată într-un sarafan negru de școală cu o matricolă ce precizează numărul și liceul, (cusută de jur imprejur căci dacă era prinsă în
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]