2,962 matches
-
la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vântul, doar vântul pătrunde În cameră și Împreună cu liniștea Învăluie mobilele vechi și bibelourile așezate pe mileuri ovale. Porțelanurile fine Închid În albul lor strălucitor, amorași colorați, păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-un râu o broască, melci trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
După ce o să-ți lipești cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În spirt. În această vară mai vrei să prinzi pentru colecția ta, un pește, o broască și un melc. Ai vrea să Împăiezi și păsările pe care le omoară Papole cu praștia. Papole este băiatul vecinului vostru. Împăiatul e mai greu că Îți trebuie bismut adevărat, naftalină și talaj. Tu nu ai decât o sticlă de creolină, din aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor păsărești. Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate stelele căzătoare, le mai văzuse de atâtea ori, se desprindeau din Întunericul cerului, plecând parcă din nimic, și se topeau cu aceeași iuțeală, dar asta trecu Încet ca un glob de lumină, descrise, deci, un cerc și se ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de rumeguș umed, amestecat cu resturi alimentare putrezite, morcovi, felii de castravete și foi de varză și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând aproape să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înălțime prea mare, sfârși el. Și în dimineața zilei următoare, plecai la mare. Orizontul nu-mi place decât atunci, când în haosul negru al nopții, plutesc vapoarele ca niște castele fosforescente închipuite din briliante, nemișcate parcă în mersul lor de melc. Nu de mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o carte despre carne înseamnă, firește, o eroică și aproape imposibilă realizare de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să creadă În posiblitatea eșecului și Își continuă drumul cu pași mai Înceți și inima grea de presimțiri negre. [Pe scenă, Guy Domville se apropia târâș de final. Pentru majoritatea prietenilor autorului, aflați În sală, el venea cu pas de melc, căci doreau din tot sufletul să se termine, sărmanii actori să scape de chin și trăgătorii de la galerie să rămână fără ținte, doreau ca propriul lor disconfort să ia sfârșit. „Dă, Doamne, să se termine mai repede!“ se rugă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiu pragmatic când e vorba de bani, fie și prin recuperarea datoriilor. Așadar, atunci când - în înșiruirea de vorbe constitutind acel autoportret propriu-zis la care m-au obligat fiii Franz și Raoul, la începutul anilor ‘70, când am scris Jurnalul unui melc - se spune lapidar: „Am fost crescut prost într-o manieră cât se poate de bună“, se face referire și la practica mea în recuperarea datoriilor. Am uitat să pomenesc în treacăt frecventele amigdalite care, înainte și după sfârșitul copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la cuple de odinioară, după încercări de salturi rătăcitoare în disciplina utopică, să înceapă să prescrie ritmul de mers social-democrat, cum ar fi „politica pașilor mărunți“ a lui Willy Brandt. Și încă alți ani au trecut până când, în Jurnalul unui melc, i-am prescris progresului un astfel de mers târșit. Urma de bale. Drumul lung, pavat cu piatra cubică a îndoielii. Dar, încă din subteran, crusta mea politică - carcasa goală - a fost perforată și a devenit fragilă. M-am situat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suficiente. Și când o jumătate de an mai târziu am citit la o întrunire a Grupului 47 cea dintâi proză a mea, rodul călătoriei noastre în Spania din anul precedent, cu titlul Pajiștea mea verde, nu se putea intui că melcul „gol și sensibil“, ridicat la scară monumentală, o lua pe drumul spre o nouă proză; mai târziu el a vrut, cu dâra lui de bale, să măsoare câmpiile politice și să-i scoată din cap progresului visul despre „marele salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în vis, cobea, care am ajuns să fiu, precum și melcul, cum ne-a ajuns el din urmă, ne-a depășit și se depărtează iute, fără un sunet... Ceea ce prezisese deja femeia de serviciu a gazdei noastre din Schmargendorf, care venea din estul orașului ca să citească viitorul în cafea, se împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Roma. Nobilul edificiu, pentru unii o minge, pentru alții un ovoid, iar pentru reacționari o masă informă, ale cărui materiale amalgamau gama care merge de la marmură la bălegar, trecând prin guano, consta În chip esențial din scări În formă de melc, care Îngăduiau accesul la pereți impenetrabili, poduri rupte, balcoane la care nu ne era dat să accedem, uși de intrare În puțuri, dacă nu În strâmtori sau În alte habitacluri, de al căror cer liber atârnau comode crivaturi matrimoniale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curentului și mișcându-se lent, de parcă s-ar fi deplasat pe Lună. — Nu-i așa că-i fantastic? Calmează-te, Ted, Îl liniști Harry. Beth observă: — De fapt, este ciudat cât de puțină viață este aici. Ați remarcat? Nici o gorgonă, nici un melc, nici un burete, nici măcar vreun pește rătăcit. Nimic altceva decât pustietatea asta brună. Trebuie să fie una dintre acele zone moarte ale Pacificului. O lumină strălucitoare se apropie din spatele lui Norman; umbra lui se proiectă Înainte pe fundul apei. Privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș dori să-mi amintesc culori, sunete, copilași, performanțe sportive, triciclete, goarne, borcane cu dulceață de gutui, parcuri, melci și femei cu șosete trei sferturi. Nu există nimic Întreg din toate astea. Nu mai există nimic nici din prezent. Am viitorul În față. Care se prezintă sub forma unei mandarine așezate lîngă o brichetă verde. Aș putea adăuga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, În timp ce soarele asfințea, privind Împreună orașul devastat, i-am spus să nu-i fie frică, că sînt eu cu el” Îi spune Danny DeVito lui Kevin Spacey, În The Big Kahun. BALANȚA SENATORULUI Privind nu demult la televizor Senatorul melcilor, mi-am amintit de Balanța. Asta deoarece În afara pretenției de a da În două ore o imagine a societății românești a momentului de-acum și, cumva, dintotdeauna , cele două filme nu au absolut nimic În comun. Pornind de la scenariu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e greu să fii ministru pe scenă, viața Însăși e grea, te strivește În autobuz pe picior dacă nu te dai la timp la o parte. Și cum spuneam, am văzut un film tare bine strunit, un splendid Senator al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus, de unde venim și unde ne ducem cu toții, cum zicea Țugui, nepotul lui Nostradamus. Ideea cu la cules de melci pentru masa la care-i invită senatorul pe francezi e totală, am Înțeles că pleacă din realitate, ca să nu mai vorbesc de faptul că se Înjură normal, În contrapunct, ăsta fiind pigmentul nostru și-al unor fraze dintotdeauna firești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire; și-ar mai fi și grotescul tipic Daneliuc, Îmblînzit acum, grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laba piciorului, de exemplu. Aici ar fi vorba În primul rînd de conexiunile poate prea strînse cu un prezent pedeserist, numai cuvîntul pedeserist spune totul, fiindcă pe cine interesează? Nu interesează, În schimb localizează, și nu-l lasă pe Senatorul melcilor să fie privit cu egală tensiune și Într-un alt timp decît cel al turnării. (Notă, patru ani mai tîrziu: uite că interesează, deoarece sînt din nou la putere, pare-se că pentru totdeauna, regizorul a avut din nenorocire dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Întrebarea pusă de un prieten, care e, la urma urmelor, miza filmului, se poate răspunde acum, că atunci nu mi-a venit, păi tocmai asta. Pentru că, oricît ar părea de exagerat, așa cum Rubliov este filmul unei națiuni, și Senatorul melcilor este. Diferența nu e neapărat una de regie, ci pur și simplu de națiune. Într-un apartament din Sydney a luat ființă o națiune. Președintele ei dă decrete, legi, are burtă și o medalie galbenă la butonieră. Stabilește contacte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În rîndu-ntîi, nu se ridică nimic, nici măcar o obiecție, deși e lung ecranul, ba e lat, și, În plus, nu se pune nici o problemă delicată, intelectuală, nici măcar pentru spectatorul obișnuit intrat la film din greșeală cu toate că el privește lumea, plantele, melcii, după cum se știe În mod convergent. Interesant este fenomenul că, În ciuda faptului că românul cult a văzut la video zeci de casete hard-porno, În grup, În noaptea iguanei, lunga noapte polară a iguanei ultimei jumătăți de secol, Direcția Difuzării filmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]