2,990 matches
-
cităm pe Bighiu: „...s’a încercat organizarea tineretului din instituții dar nu a dat rezultatul dorit”. Totuși, ceva, ceva, realizase: „...s’au organizat tinerii din fabricile <<Textila>> și <<Olărie>> unde avem deocamdată (subl.ns.) 70 de tineri”. Cu pași de melc, dar siguri, uteciștii vasluieni trecuseră în subordinea lor și organizația „Frontul Plugarilor” (FP) și această realitate rezultă din citarea următoarei fraze din „raport”: „...pe lângă comitetul județean al FP-ului s’a format o comisie din 5 tineri care lucrează pe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cochetărie pălăriuțele. Rând pe rând, locuitorii pădurii se trezesc din somnul lung de iarnă. Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii își deschid căsuța închisă pe timpul iernii cu un căpăcel. Gâzele încep să forfotească. Ciripitul păsărilor nu mai contenește: Cât suntem de ocupate!” Cu mare pricepere trebuie clădite cuiburile în care vor fi clocite ouăle din care vor ieși puișorii, adevărate
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
m: masă, mama, om - consoana n: noroc, prune, tren - Aplicații pentru consolidare: jocuri exercițiu, cuvinte și propoziții Ex.-p-pat-Culcam păpușă în pat. - m-măr-Mărul este roșu. - Exerciții de pronunțare a consoanelor, c-g-h - Exersarea sunetelor singulare și în silabeconsoana c: capac, cocos, melc - consoana g: grebla, agrafa, merg, gară, negru, plangconsoana h:haină,arahide, - consolidare:jocuri, cuvinte,propoziții mac,oac,pic,cotcodac,bingbang,hop etc. Gașca face ga,ga,ga! - Exerciții de cuvinte pe grupe de sunete - PB: pune-bune, paie-baie, para-bara, pot-bot, pat-batT-D
Caleidoscop by Maria Roxana Taciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93501]
-
aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din poemul După melci. Eul poetic este cel al unui copil ipotetic, închis în interiorul adultului și aflat în stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită de lumină,/ Și de aceea brusc trezit sunt ireal/ Și fac mișcări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
Mitoc, Iași, Brăila, Galați și apoi pe mare sau pe uscat. Celălalt era drumul mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș întemeiat de vikingi. Cum spuneam, drumul acesta străvechi dinspre Miorcani spre Mitoc, avea un punctuleț în mișcare de melc. Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sub mîner începea un ornament din sidef în culori alb și negru, dispus în cercuri egale ca mărime. Ornamentul era făcut din plăcuțe dreptunghiulare, lipite fără a se cunoaște granița dintre ele. Fiecare plăcuță era tăiată dintr-o cochilie de melc asemănător cu ghiocul, mai mic, dar cu carcasa dură și groasă. Lumina se reflecta într-un joc de culori care fascinau ochiul. Șlefuirea s-a făcut, probabil, la un strung și apoi cu o pastă foarte ușor abrazivă, sau poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noi. Canapele, scaune, dulapuri, vitrine și chiar fotolii constituiau o adevărată avere prin aceste locuri socialiste. Într-o curte, pe o măsuță, este fixat un polizor acoperit de un praf de culoare albă. Alături, niște rafturi sînt pline ochi de melci (ghiocuri). Mai mari, mai mici și chiar mici de tot, probabil pentru șiraguri de mărgele destinate femeilor cochete. Melcii mari, enormi, de culori diferite, ne sînt prezentați ca fiind viețuitoare ce depășesc frecvent suta de ani. Se remarcă printre aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe o măsuță, este fixat un polizor acoperit de un praf de culoare albă. Alături, niște rafturi sînt pline ochi de melci (ghiocuri). Mai mari, mai mici și chiar mici de tot, probabil pentru șiraguri de mărgele destinate femeilor cochete. Melcii mari, enormi, de culori diferite, ne sînt prezentați ca fiind viețuitoare ce depășesc frecvent suta de ani. Se remarcă printre aceștia unii de o culoare rozaliu-sidefie, adevărate rarități protejate de lege. Uite, nevastă, cu două ghiocuri din astea ne putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neagră, n-o mai cumpăr... Se poate spăla..., șoptește cătrănit. Bine, bine, dar prețul?! O iguană neagră..., culoarea nu se poate schimba de-acum și nici în vecii vecilor. Sigur, prețul nu mai poate fi același. Dar vă mai dau melcul ăsta, șiragul ăsta și brățărușele astea din carapace de broască... Îmi era jenă și accept oferta spre imensa bucurie a moșului. Oricum, iguana asta nu mai este vandabilă... Da, n-am văzut, sigur..., cine a mai văzut o iguană neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la triburile Kogi, actul sexual) și, prin urmare, constituie 6 "sămânță" care o fertilizează pe Mamă. Scoicile sunt încărcate de un simbolism destul de complex, care nu este numai sexual: ele îi reprezintă pe membrii vii ai familiei, în timp ce cochilia de melc simbolizează pe "soțul" moartei, căci dacă obiectul nu se găsește în mormânt, tânăra, abia sosită în lumea cealaltă, va "cere un soț", ceea ce va provoca moartea unui tânăr al tribului.14 Ne oprim aici cu analiza simbolismului religios pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îndoială, de pustiu și de aceea plecarea mea dintre cei vii se petrece cu extremă dificultate, cu încetinitorul, nu mă îndur să plec, mă înălț, mă înălț de la pământ, însă cu încetinitorul, zbor, mă duc spre slăvi, dar ca un melc, ca o broască țestoasă, încet, încet, urc în lumină și cu cât urc, cu atât lumina este mai intensă și mai virginală, sunt sigur că străbat zone neîntinate, nici un picior de om nu a pășit vreodată pe aici, prin valurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese, cei mai mulți s-au dus la Dunăre să înoate, dar ei doi au apucat-o în altă direcție, anunțând misterios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a continuat. Se petrecea cu o încetineală de melc, dar era ceva neîntrerupt și ireversibil. Tot ce făcea pentru „a transpune în viață“ linia partidului făcea în silă, de mântuială, făcea fără să mai creadă o iotă în adevărul acestei căi, făcea simulând. Insul cel nou, care tot creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și înțeleptul Lazarus. Mai apoi mă gândesc la ceea ce m-a anunțat și tresar: curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în industria de prelucrare a compușilor macromoleculari, Reologia compușilor macromoleculari); peste 500 citate în reviste I.S.I. A brevetat noi tipuri de utilaje: 15 coloane pentru extracția lichid-lichid, 9 schimbătoare de căldură, topitoare pentru solide, 7 evaporatoare cu filme subțiri, 6 melci pentru mașinile de extrudere, filtre, uscătoare etc. A depus o intensă muncă de dotare a laboratoarelor cu utilaje necesare cercetărilor, dintre care cele mai multe sunt concepute și construite de el. La expozițiile naționale de inventică a obținut patru premii I și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în coniac! Mai mergeam uneori la "Don Augusto", celebrul restaurant din Mercado Central, specializat în pește și fructe de mare. Acolo meniul comandat de noi era mereu același: stridii, caldo de mariscos (supă de fructe de mare) și locosi (un melc marin cu o carne delicioasă), stropite cu o sticlă de Undurraga alb, excelent! (De la posturile mele diplomatice de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi melci mari în iarbă. Tocmai se acuplau, cel puțin așa cred, și au rămas astfel contopiți într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe care o simt vietățile astea fragile, poate să fie comparată, în vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe care o simt vietățile astea fragile, poate să fie comparată, în vreun fel, cu cea a oamenilor. Aș fi putut scrie mai bine o Ars amatoria pentru melci; uneori, ajunge atât de puțin ca să-ți bați joc de tine însuți sau de ceea ce-ai scris. Contemplând acest amplex nesofisticat, tratatul meu amoros mi s-a părut atât de steril încât, dacă aș fi fost la Roma, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să nu-mi scape nici un amănunt: pe chipul tuturor era zugrăvită o seninătate solemnă. Mă priveau cu o detașare rece. Nu-l vedeau în mine pe Ovidiu poetul; mă observau cu indiferență, de parcă aș fi fost o piatră sau un melc. În mod straniu, eram cu totul marcat de situația nouă în care mă aflam și conștiința lucrului acestuia misterios mă străbătea până-n fibre cu un fior nemaiâncercat până atunci. Dar trupul slăbit mi se întărea; eram ușor de parcă greutatea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urmă de tot, o farfurie plină cu scordolea de gâturi de raci În sosul, de care nu te mai saturi, cu nuci, cu usturoi și cu untdelemn, asta după ce ai trecut prin câteva ciuperci la tavă și un rasol de melci cu hrean și cu usturoi. Era cât p-aci să uit ciorba și iahnia de linte, cu câțiva căței de usturoi și o crenguță de cimbru Înăuntru, bucate grozave de ar fi să ne luăm după cele ce spune Biblia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de melci” (Ierugă la dalajun). Versurile din Epitaf pentru iarbă (1972) se plasează sub o zodie întunecată, sub care poeta va rămâne, marcată pentru totdeauna de pierderea, la numai optsprezece ani, a fiului, Cătălin Bursaci. Schimbările sunt relevante: un stil solemn, ermetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
ori de alta, cu vaporul la Brăila, îmi amintesc), mâncam acum din belșug pește, deși în afară de scrumbiile argintoase și albastre, presărate cu pătrunjel verde, maică-mea nu cred să mai fi gătit și altceva: vietățile acvatice, ca și râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la masă gustări alese, trufandale, icre negre, nisetru la grătar și un fel de cârnăciori roșii în sos picant. Și melci am mâncat la Galați, sub formă de ciorbă cu multă ceapă, la o pereche de pensionari din curtea noastră, doamna și domnul Penciu, care locuiau la stradă și, zărindu-mă, mă pofteau să mă înfrupt din câte ceva bun gătit de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]