4,293 matches
-
numai de posibilitatea fizicii pure, ci și de posibilitatea cunoașterii, cu valoare obiectivă, a experienței în genere. Cu toate acestea, titlul ales de Kant oferă o indicație importantă privitoare la modul cum a văzut el relația dintre filosofia transcendentală și metafizica specială a naturii. Kant a atras atenția și asupra unei alte caracteristici care distinge fizica pură de matematică. În § 15 din Pr. se afirmă că fizica pură cuprinde matematica aplicată fenomenelor precum și principii pur discursive, adică obținute din concepte. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașterii noastre despre natura corporală „despărțită și cu totul neamestecată cu cealaltă (bazată pe experiență - n.m. M.F.), pe cât este posibil în întreaga ei completitudine”43. Deoarece această expunere urmează elaborării filosofiei transcendentale, a ceea ce Kant a numit „partea transcendentală a metafizicii naturii”44, accentul va cădea aici în mod firesc pe serviciile pe care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
M.F.), pe cât este posibil în întreaga ei completitudine”43. Deoarece această expunere urmează elaborării filosofiei transcendentale, a ceea ce Kant a numit „partea transcendentală a metafizicii naturii”44, accentul va cădea aici în mod firesc pe serviciile pe care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică a acesteia este singura care va putea oferi „realitate obiectivă” conceptelor și principiilor filosofiei transcendentale. „Și astfel o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este posibil în întreaga ei completitudine”43. Deoarece această expunere urmează elaborării filosofiei transcendentale, a ceea ce Kant a numit „partea transcendentală a metafizicii naturii”44, accentul va cădea aici în mod firesc pe serviciile pe care le face metafizica specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică a acesteia este singura care va putea oferi „realitate obiectivă” conceptelor și principiilor filosofiei transcendentale. „Și astfel o metafizică separată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
specială metafizicii generale a naturii. Care sunt aceste servicii? Dacă este posibilă o știință numai despre natura corporală, rezultă că partea metafizică a acesteia este singura care va putea oferi „realitate obiectivă” conceptelor și principiilor filosofiei transcendentale. „Și astfel o metafizică separată a naturii corporale aduce celei generale servicii evidente și indispensabile, procurând exemple (cazuri in concreto) de realizare a conceptelor și principiilor celei din urmă (de fapt ale filosofiei transcendentale), adică dând sens și semnificație unei simple forme a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemple (cazuri in concreto) de realizare a conceptelor și principiilor celei din urmă (de fapt ale filosofiei transcendentale), adică dând sens și semnificație unei simple forme a gândirii.”45 O foarte bună ilustrare a acestor servicii pe care le aduce metafizica specială celei generale sunt legile kantiene ale mișcării. Ele conferă „sens și semnificație” acelor „forme generale ale gândirii”, care sunt analogiile experienței. Același lucru se poate spune și despre „realitatea obiectivă” conferită categoriilor cantității, calității și modalității în celelalte capitole
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a filosofiei teoretice a lui Kant pare să fie, prin urmare, esențială luarea în considerare, în egală măsură, a celor două direcții ale corelației: de la filosofia transcendentală la principiile metafizice ale științei naturii și de la aceste principii la cele ale metafizicii generale a naturii. Prima direcție este fundamentală în ordine sistematică. Ea va apărea de aceea în prim plan în Pmsn, o lucrare în care se urmărește tocmai elaborarea conceptelor fizicii pure și demonstrarea principiilor ei, prezentarea acestora drept un corp
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
corp distinct de cunoștințe, atât în raport cu cel al filosofiei transcendentale, cât și cu cel al fizicii propriu-zise. În ordine sistematică, elaborările din Pmsn ne apar drept un sprijin important pentru înțelegerea sistemului filosofiei transcendentale, în întreaga lui semnificație. Aceasta în măsura în care metafizica naturii corporale oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spunem fundamente ne gândim la ceea ce susține o construcție, care este în acest caz știința matematică a naturii. Iar dacă spunem temeiuri atribuim prin aceasta enunțurilor lucrării capacitatea de a „întemeia” această construcție. Or, expresia principii lasă înțelegerea relației dintre metafizica naturii corporale și știința propriu-zisă a naturii mai deschisă interpretărilor. 2. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, ediția a III-a, îngrijită de Ilie Pârvu, Editura IRI, București, 1998, pp. 593-596. 3. Immanuel Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Metaphysische Anfangsgründe ..., p. 5. 6. Ibidem, p. 9. 7. Kant s-a exprimat în același fel și cu alte prilejuri. În perioada pregătirii lucrării, la 13 septembrie 1785, el îi scria lui Christian Gottfried Schütz: „Înainte de a trece la promisa metafizică a naturii, eu a trebuit să o stabilesc pe aceea care este o simplă aplicare (s.m. M.F.) a acesteia, dar presupune totuși un concept empiric, și anume principiile metafizice ale teoriei corpurilor ...” 8. Ernst Cassirer, Kants Leben und Lehre, Verlag
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Vezi în această privință M. Flonta, „Newtonsche Physik und reine Naturwissenschaft in der Kritik der reinen Vernunft”, în G. Funke (ed.), Akten des 5 Internationalen Kant-Kongresses, Teil I, Bouvier Verlag, Bonn, 1981, pp. 22-26. 40. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 96. 41. În „Cuvântul înainte” la Metaphysische Anfangsgründe, există un pasaj în care autorul folosește expresiile pur
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
primit o elaborare sistematică în Pmsn a constituit temelia ordinii arhitectonice a categoriilor prezentată în CRP. Într-o altă lucrare, el formulează următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant and the Dynamics of Reason, p. 313.) ȘTIINȚA NATURII SI LEGILE ȘTIINȚEI Referiri la știința naturii a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prezentată în CRP. Într-o altă lucrare, el formulează următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant and the Dynamics of Reason, p. 313.) ȘTIINȚA NATURII SI LEGILE ȘTIINȚEI Referiri la știința naturii a vremii sale, în primul rând la știința matematică a naturii, la știința newtoniană
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o simplă idee, care este foarte comodă pentru rațiune”18. Referindu-se la acei „filosofi ai naturii care procedează matematic” sau la „fizicienii matematicieni” Kant observa în „Cuvântul înainte” la Pmsn că ei „resping în mod solemn orice pretenție a metafizicii asupra științei lor” chiar dacă se sprijină, fără să-și dea seama, pe principii metafizice. Aversiunea lor față de orice fel de considerații a priori este pe deplin îndreptățită în măsura în care este vizată pretenția unor filosofi ai naturii „de a-și imagina posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științei matematice ale naturii la categoriile și principiile formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin că pentru Kant nu există decât enunțuri pe de-a întregul a priori, cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii naturii corporale, pe de o parte, și enunțuri cu privire la corelații stabilite prin generalizarea datelor observației, care sunt contingente, lipsite de orice necesitate, pe de altă parte, vor da un răspuns pozitiv la această întrebare. Hansgeorg Hoppe, de exemplu, afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că resursele „Analiticii transcendentale” ar face posibilă doar întemeierea principiului cauzalității, și nu a unor legi cauzale particulare. Răspunsul lui Kant la întrebarea în ce fel sunt posibile legi cauzale nu ar trebui căutat în filosofia sa transcendentală sau în metafizica naturii corporale pe care a elaborat-o în Pmsn. În „Analitică” nu s-ar fi arătat că există și corelații într-un anumit sens necesare, a căror cunoaștere este posibilă doar cu ajutorul informațiilor pe care ni le oferă simțurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirmat în mod clar într-un important pasaj din CRP pe care l-am citat deja în sprijinul respingerii sugestiei că legile fizicii propriu-zise ar putea fi deduse pur și simplu din principii a priori ale filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor: Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi prin simple categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca legitate a fenomenelor în spațiu și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
alternativă la această supoziție. Căci intervenția ideilor regulative și a judecății transcendentale pot să explice doar cum devine posibilă unificarea crescândă a legilor empirice, integrarea lor într-un sistem al experienței. Numai principiile și categoriile filosofiei transcendentale împreună cu cele ale metafizicii corpurilor sunt în măsură să dea socoteala de acele atribute care disting, după Kant, legile particulare ale naturii de asociații contingente. Orientarea generală a analizelor și interpretărilor lui Friedman este dată de convingerea că examinarea considerațiilor lui Kant asupra științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acestor considerații generale cu privire la sistemul legilor științei în concepția lui Kant prin analize particulare detaliate și minuțioase. O asemenea analiză este reconstrucția sistematică a derivării date de Kant legii gravitației universale din premise cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor, pe de o parte, legile mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul acestei derivări, Kant va fi îndreptățit să atribuie un anumit gen de necesitate „empirică” sau „materială
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atare decât în calitate de elemente ale sistemului 68. Există o deplină concordanță între această înțelegere a locului distincției dintre judecăți de percepție și judecăți de experiență și o formulare pe care o intâlnim în „Cuvântul înainte” la Pmsn. Referindu-se la „metafizica experienței”, Kant scrie că ea conține „concepte și principii a priori care aduc varietatea reprezentărilor empirice în legătura legică prin care aceasta poate să devină cunoaștere empirică, adică experiență”69. Relația pe care o are în vedere Kant între valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi, care întemeiază a priori posibilitatea ei.” (Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 121.) „Trebuie să deosebim însă legile empirice ale naturii, care presupun întotdeauna anumite percepții, de legile pure
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașterii este intuiția. Cunoașterea autentică este cunoașterea intuitivă. Metafizicienii de diferite orientări și din diferite timpuri, care au conferit contur acestei înțelegeri a cunoașterii, par să pornească de la supoziția că adevărata cunoaștere, cunoașterea esenței lucrurilor, pe care o oferă numai metafizica, spre deosebire de gândirea comună și de cercetarea științifică, este rezultatul unui proces de prindere nemijlocită a obiectului de către subiect. Este sensul în care și gânditori influenți dintr-o epocă mai apropiată, ca Henri Bercson, Edmund Husserl sau Karl Jaspers, au opus
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numai puțini gânditori au știut să o ocolească atunci când au încercat să determine esența cunoașterii. Citim tot timpul că a cunoaște un lucru înseamnă «a-l prinde în minteă.”6 Tocmai pornind de la această înțelegere a cunoașterii s-a legitimat metafizica tradițională drept cunoaștere intuitivă a transcendentului, a ceea ce nu este accesibil experienței. Conceptului cunoașterii orientat spre conținut i-a oferit o caracterizare izbitor de asemănătoare un eminent autor neokantian, contemporan cu Schlick, Ernst Cassirer. Este o apropiere al cărei sens
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de principii metafizice cum sunt cel de materie, mișcare, umplere a spațiului. Ei s-ar fi mulțumit totuși să postuleze pur și simplu asemenea principii. fără a le cerceta sursele a priori 26. Sarcina de a întreprinde această cercetare revine metafizicii științei naturii. Prin aceasta, ea constituie fundamentul științei matematice a naturii. Știința matematică a naturii nu s-ar putea lipsi de „partea ei metafizică”, afirmă Kant. Iar cercetătorilor naturii le-ar reveni îndatorirea de a uni metafizica naturii corporale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
această cercetare revine metafizicii științei naturii. Prin aceasta, ea constituie fundamentul științei matematice a naturii. Știința matematică a naturii nu s-ar putea lipsi de „partea ei metafizică”, afirmă Kant. Iar cercetătorilor naturii le-ar reveni îndatorirea de a uni metafizica naturii corporale cu teoria matematică a mișcării 27. Indiferent de modul cum vor fi apreciate astăzi asemenea reflecții, se cuvine subliniat că principiile care stau la baza caracterizării date în Pmsn conceptului de materie au implicații regulative. O scurtă prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]