3,563 matches
-
metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă, și evocă altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orașului Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom prostindu-se. Micul lui capriciu i se păru ca o profanare a unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom își simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Din cauza lui George. — George e o rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc. Nu te sfătuiesc. S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copilărie această zonă favorită a lui, în timpul numeroaselor vizite pe care le făcuse înainte ca Alex să fi cumpărat mult râvnita casă, care aparținuse unui colonel Atheling, faimos pentru severitatea cu care îi trata pe copiii McCaffrey (marele George și micul Brian) ori de câte ori îi încălcau terenul. Și George descoperise o cale de intrare în mare (secret pe care nu-l dezvăluise niciodată fraților săi): cobora pe ramurile și trunchiul unui copac bătrân, până la o gaură dintr-o anumită stâncă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajunseră la Institut, lumea era în plină agitație. — Ați văzut? le strigă Nesta Wiggins alergând pe lângă ei. (Firește, și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noimă și rău-prevestitor. Alex începu să-i povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scurt, cu alteritatea din care este plămădit și care asigură în același timp, în durata lungă, rezistența spațiului și, în imediat, un surplus de ființă pentru persoana plurală care este fiecare. Pentru a spune asta în termenii lui Jung106, dincolo de micul eu individual, demersul inițiatic, încercarea morții simbolice, permite accesul la un sine mai vast. Indice al trecerii de la individualizare la individuare. Ceea ce implică moartea unei eu identificat numai cu conștiința rațională. Și asta pentru ca subiectul plenar să poată surveni și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
gâtului putea să fie una din armele ei de seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie ca și în centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic de jenă: Tot nu te-ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu spatele și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era de un ocru perfect natural. Mda, vorbi singur Nestor, industria manechinelor a evoluat spectaculos. Deodată își întoarse privirea în lungul pasajului și îl zări pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se vedea strada luminată de soare. Se oprise și Nestor nu putea desluși prea bine de bună seamă că îl observa din depărtare. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al numerelor, adică a raționalului. Ceea ce este adevărat despre diferențele dintre ascuțit și grav, este adevărat despre toate diferențele sensibile (rece-cald, tare-moale, sec-umed etc., Tim. 61c, Legile X, 897 ab); toate aceste calități sensibile care admit mai marele sau mai micul, adică grade de intensitate, sunt susceptibile măsurării. Macrobius caracterizează sunetul prin calitățile mișcării care îl provoacă, viteza sau lentoarea, uniformitate și incoerență sau iregularitate. Autorul Comentariilor își argumentează teoria dând două exemple: al nuielei care la o mișcare rapidă emite
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
in Timaeo cum de mundanae animae fabrica loqueretur expressit), cea de-a doua din (Arist. Metaph. 937b, Phys. 206b) despre cele două principii: monada, factorul stabil, care asigură identitatea și unitatea în Lumea Inteligibilă și , diada nedeterminată, principiul Marelui și Micului, diversitatea, multiplul din Lumea Sensibilă. Această primă extensie, protractio, primește o dublă conotație aritmetică (trecerea de la monadă la diadă) și geometrică de la cerc, forma perfectă și divină (sfera presupune existența corporalului, este o figură spațială) la con, după cum din linie
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
iad / al vorbirii fără întrerupere, poetul este cel care, mai mult decât toți ceilalți oameni, poate să-i sondeze profunzimile și să-i împartă melosul semenilor: ca un miner al cuvintelor cobor în adâncimile / cititului și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă. Leo Butnaru: Ordine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fixat ținta, într-un areal populat cu același inventar de obiecte cosmice și telurice, prea multe și sufocante - Pretutindeni atâtea lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul, planta de cameră, o casă la țară, cerbul etc. -, omul își caută salvarea, deși e convins de inutilitatea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe de altă parte, și o asumă, trădând o dorință irepresibilă (exprimată gerunzial: aplaudând viața) de a tezauriza totul, în gând și în cuvântul liric, într-o cursă nestăvilită, prin spațiul citadin al celui numit demult și amintit acum nostalgic-ironic Micul Paris, fundalul (vizibil ori doar presupus), în primul rând, al poemelor din volumul Sub steaua câinelui - Editura Tracus Arte, București, 2012. Așezată sub steaua câinelui, dar făcând și aluzie la „viața de câine” - oricum, una dintre înfățișările universului citadin inventariate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
el însuși putea lucra nestingherit la organizarea propriului ierbar. Câțiva ani mai târziu, a cerut arhitectului Gabriel să construiască un castel potrivit pentru scurtele sejururi pe care regele și le putea permite în grădina preferată. Acesta avea să se numească... ...Micul Trianon Vestitul arhitect, aflat în plină glorie a creației sale, a investit în această lucrare toate resursele sale fizice, intelectuale și artistice. Rezultatul a fost, după aprecierile specialiștilor, din toate timpurile de după aceea, o capodoperă arhitectonică neoclasică. O armonizare perfectă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
au luat măsuri restrictive. Astfel se diminuează distrugerile și, mai ales, se descurajează tendința comercializării coralilor. Deși bogată în pește, această zonă a oceanului nu este exploatată, în primul rând din pricina adâncimii apelor. Probabil, și a intereselor economice mai scăzute. Micul sclav - descoperitor al polenizării artificiale Vanilia poate fi considerată ca emblematică pentru Insula Réunion. La fel ca și trestia de zahăr. La fel ca și manguia. La fel ca și artizanatul malgaș. La fel ca multe altele încă. Pentru noi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
a născut în anul 1829. Fiind una de sclavi, familia lui a fost silită să lupte din greu cu lipsurile și necazurile. în acel timp și în situația dată, nimeni nu se gândea că o descoperire ca aceea făcută de micul Edmond ar fi putut îmbunătăți cât de cât traiul acelei familii. De fapt și de drept, nici nu se putea gândi cineva că te poți îmbogăți de pe urma unei simple dar esențiale întâmplări. Viața, însă, așa cum face ea de regulă, a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
de aia și suntem atât de căutați de străinătate și mai ales de Interpool, cum scrie cu mândrie pe prima pagină a ziarelor ! Apropos de Interpool: n-ai un pol de trei’jdămii să iau un wiscky mic? G. Unul mic ajunge ? T. Biensur că nu. Da’l schimb cu juma’ de țuică și-l beau ca bere. De rest îmi cumpăr doi litri de vin și un sfert de măsline cu un sfert de sfert de pâine, c a fost
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
atenuante, din compasiune, din partea completului de judecată, dacă, evident, e și complet...Dar de ce plângi ? De singurătate. N-am prietenă, n-am copii din flori, n-am prieteni, n-am...N-am pe nimeni ! Ba ai ! Mă ai pe mine, micul mare prieten de 1,63 metri cu tocuri cu tot. Te salvez, omule ! Prietenul la...lasă bancnota aici și, fie ce-o fi !... Pleacă ! Salvează-te ! Faci asta pentru mine ?! Da, fire-ar să fie de viață, o fac. Dau
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și reinvestiți într-o bancă, într-o afacere sau într-un fond, fiindcă, așa cum spunea și dom ministru, “dacă nu înmugurim leul acum, în mustul zăpezii, cu mici profituri, nu vom avea venituri, și dacă Nu vin Nu tutun Nu micul dejun, vom ajunge exact acolo unde e locul nostru, în U.E.” Și trage domnule fermoalu’ la citat că te văd damele și e rușine, berbecule! 4. Doamnelor și domnilor. Aveți probleme insurmontabile ? Nu mai reușiți să faceți față situației, nevestei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ascultați pe frații voștri, și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17. Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu este Cel care face dreptate. Și cînd veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud." 18. Așa v-am poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
că nu ar fi trebuit să plece singur la drum. - Aș putea trece pe la Pitic cel mic să-l întreb dacă nu dorește să mă însoțească. (gândi piticul cu voce tare) Zis și făcut, Pălăriosul se îndrepta spre Pitic cel mic care tăia vreascuri cu un toporaș și-l rugă să facă o pauză. - Nici gând, trebuie să tai multe vreascuri altfel, Cicălitorul, care și așa nu e mulțumit, o să mă dojenească. Pălăriosul îi propusese să meargă împreună în drumeție, dar
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]