10,460 matches
-
spinare de Lumină; Pe spinări de curcubeu Oropsitul, neamul meu. Neamul - că desprins din râma, Neamul consâgean cu mama. Limba-mamă ce ne doare Aură nemuritoare, Blândă l-a înfășurat Pe acest firav bărbat; Aură de nemurire, Pe al Poeziei Mire. Mierea ei trecută-n vers E pecetea de neșters, E-un sigil de foc, ia sama, Limba dorului de mamă. Neamul cel năpăstuit, Neamul îndumnezeit, Neamul cel anahoret Neam rămas fără Poet. Neam cu limba presurată, Neam de sârmă înghimpata. Neam
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
cu har dăruite, să cânte, danseze, pe filele vieții... ...să nască otrava sau pacea în fire. în vârful securei, se află-mplinirea? între-a fi nimic sau lup singuratic, alb strălucind în colții de veghe, mușcând lunii trupul, sunând cornul mierii...? în fagure, simțul să împartă dulceața. amarul secundei să-nghită doar ceața... ...în cer prea ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură urlă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
când privește prin lamele privirii, îmi ia zborul păsărilor care îmi fac fericită pădurea. Am frați care se prăbușesc și-n peșteri pietre care cad, și răul se duce în neat. Am ursul care-i blând în toamne rătăcite, fără miere, căci nu-n blana lui stă frica de pădure. Chiar și mistrețul care prin colții săi el râde, la marginea pădurii câteodată, găsește hrana pașnic și lumea-i fericită. La stânca trecerii timpului din mijlocul nostru, se adună noaptea cu
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
răbdare, Gândul în toate e tot mai grăbit! Astfel păianjenul stă și se-ntreabă, Țesându-și melancolia din glas, Albina își vede liniștită de treabă Și-adună nectarul ce-a mai rămas... Poetul asemenea ei din cuvânt, Pentru cine adună mierea în stup? Ce plin de viață e zumzetul sfânt! Abia de-i mai încape în trup... Referință Bibliografică: Păianjenul și albina... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 485, Anul II, 29 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
mă hrănise în copilărie, când mama nu era acasă și mă strigau la gard să vin și eu că au răsturnat mămăliguța. Unde mâncau 11, mergea și a douăsprezecea. I-am mulțumit și lui Marcel Grecu pentru bomboanele chihlimbarii, cu miere de albine, cleioase, lipite una de cealaltă, scoase în mod miraculos din fundul buzunarelor lui, care ascundea adevărate comori pentru copiii lui, dar și pentru Cezarinetta, așa cum mă alinta el. Nimeni nu mi-a mai spus așa. Mă legănam și
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
străini de interesele și dorințele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcție și să câștige cât mai mult. Tu taci; - Astăzi , ca și pe vremea cuceririi romane, bogățiile tării, aceleași mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alții cu brațele tale și se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. Tu taci; - Astăzi, ca și pe vremea asupririi austro - ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puțini fac legea
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
spune. Nu trăiesc o viață de poveste; Sufăr, râd, visez, mai scriu o carte... Am convingerea că omul este Călătorul clipei către moarte. Viața-i scurtă, ca o adiere, Zilele ‒ mici cupe, în care bei Porții de otravă și de miere, Fără să înțelegi de ce le iei. I-am gustat otrava cu plăcere, Uneori, la miere-am făcut nazuri... N-am să iau, când plec, nici-o avere, Vă las cărțile și-n rest...necazuri!. Referință Bibliografică: ÎN REST... / Nicolaie Dincă : Confluențe
ÎN REST... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362144_a_363473]
-
convingerea că omul este Călătorul clipei către moarte. Viața-i scurtă, ca o adiere, Zilele ‒ mici cupe, în care bei Porții de otravă și de miere, Fără să înțelegi de ce le iei. I-am gustat otrava cu plăcere, Uneori, la miere-am făcut nazuri... N-am să iau, când plec, nici-o avere, Vă las cărțile și-n rest...necazuri!. Referință Bibliografică: ÎN REST... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2187, Anul VI, 26 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN REST... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362144_a_363473]
-
pe Planeta Albastră, cel care a făcut Soarele mișcării și ne-a blocat Luna “mareic”, ne-a avertizat să avem grijă de “morții electrici”. Căci, în timpul zilei, “morții electrici” se ascund în Casa morților fără îngropăciune și mănâncă turte cu miere coapte în “praf de lună” și oxid de “fier negru din cer”. De aceea, există regula: “turta cu miere nu trebuie mâncată fără a ști cine a copt-o”. Iar noaptea morții ies la plimbare și îi provoacă pe cei
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
avem grijă de “morții electrici”. Căci, în timpul zilei, “morții electrici” se ascund în Casa morților fără îngropăciune și mănâncă turte cu miere coapte în “praf de lună” și oxid de “fier negru din cer”. De aceea, există regula: “turta cu miere nu trebuie mâncată fără a ști cine a copt-o”. Iar noaptea morții ies la plimbare și îi provoacă pe cei vii la luptă. “Morții electrici” provoacă la luptă, iar moartele, la dragoste; la dragostea liberă, fără prejudecăți. Iar în timpul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Ludmila, soția sa, „Aceeași ființă blândă, diafană,/ ( ... ) ființa bună de s o pui pe rană“ , îi închină versuri pătimașe, în timp ce părinții sunt surprinși în ipostaze din care răzbate deopotrivă admira �ția și profundul respect: „O, mamă dulce, ca fagurul de miere, / Cum puține au mai fost sub Soare,/ Tu ne ai dat din marea ta putere/ O forță și o iubire făr asemănare“ (O, mamă dulce); „De când al meu părinte plecat a la Cer/ ) nu e zi să treacă fără de mari
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
avea un gust ciudat, dar plăcut. Am servit un Hommus cu pâine (năut pisat, cu pastă de susan, cu usturoi și ulei de măsline, plus zeamă de lămâie și bo-ia): 4,50 $, iar ca desert, Zoolbia & Bamieh (patiserie însiropată cu miere, asemeni celei știute de mine prin perioada 1982-1984, când am predat matematica la un liceu din Maroc, consumată de localnici în luna Ramadanului - cea mai importantă sărbătoare musulmană): îmi par prea dulci (3,75 $). * Este frumos în California! Palmieri, călduț
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
ce accesorizează și asezonează o îmbrăcăminte, ci ca fulgerul din conștiință. Este un corifeu. Corifeilor li se zidesc monumente, dar lui Florin Piersic, nu, pentru că piatra care ar trebui să-l închipuiască, nu ar putea rosti cuvinte înveselitoare cum e mierea vinului cu gustul catifelat, și nu i-ar mai semăna! Lui Florin Piersic, Dumnezeu i-a făcut un cer, să zboare caalbatroșii, deasupra unei mări de cuvinte. Joacă dramă, comedie, tragedie, personaje istorice, haiduci... încât, parcă eroii din filme îl
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
sufletul numai rană... / Oamenii - fiare / Zămislesc puroaie”( Durerea lumii ). Așa se face că în volum este prezentă și satira epigramistică, zeflemeaua: ,,A domnit vreo trei mandate, / S-a târât pe brânci și coate, / Ca un trântor făr’onoare / A lins mierea din borcane” (Unui lingău ) sau ,, Blând și palid ca un mort / Se ștergea la fund cu tot, / Fiindcă în democrație / N-are legi pentru domnie” ( Apilei din Feștelei-unui zerocrat ). În ,,Dedicații” autoarea închină adevărate ode copilăriei, tinereții, artiștilor de orice
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
și cămările se umplură. Ba mai mult, Artemie se duse în târg și cumpără câteva roiuri de albine, pe care le așeză în niște stupi rotunzi, făcuți din trunchiuri de fag scobite pe dinăuntru, în livadă. Vara scoase multă - multă miere, de nu mai aveau în ce s-o pună. Domnul binecuvântă casa lor cu de toate! Un lucru curios se întâmplă în iarna care urmă. După ce căzuse prima nea, Katya ieși din casă, să vadă zăpada cea albă și pufoasă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
de făcut. Era primăvară, se putea umbla deja prin pădure, căci zăpada cea grea se topise, fiind numai bine de pornit la drum. Avusese grijă să pună în desagă multe bunătăți: copturi proaspete din cuptor, unse cu unt și cu miere de albine, o cofiță plină cu brânză de oi, o altă cofiță cu smântână, și încă o oală de lut cu miere. Le puse pe toate în coșuri, iar coșurile le așeză cu grijă în desagă. Când totul era pregătit
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
drum. Avusese grijă să pună în desagă multe bunătăți: copturi proaspete din cuptor, unse cu unt și cu miere de albine, o cofiță plină cu brânză de oi, o altă cofiță cu smântână, și încă o oală de lut cu miere. Le puse pe toate în coșuri, iar coșurile le așeză cu grijă în desagă. Când totul era pregătit, îl trimise pe Artemie să ducă degrabă acele bunătăți la nepoții ei drăgălași, care așteptau. Artemie, bucuros că-și va putea revedea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Te ispitește până cedezi. Am făcut destule prostioare recunosc, care puteau să mă coste chiar viața, dar a fost plăcerea de a descoperi pe propria piele ce se întâmplă și de ce îți era interzis să faci anumite manevre. Știi povestea mierii din fagure. Ești tentat să-ți înmoi degetele în ea și uiți că există posibilitatea să fii înțepat de albine. - Când îți încheiai ziua și știai că totul nu a fost chiar bine, că ai mai scris tremurând o pagină
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > 31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului 31 august- Ziua Limbii Române Zi superbă de toamnă, cu frunze ruginii și lumină de culoarea mierii, miros de alge și de mare, iar deasupra noastră hora pescărușilor care ne întâmpinau ca pe niște oaspeți de preț. Simțeau ei că ceva se întâmplă ... Era ziua și ora (în jurul oreelor 17:00), când cei veniți la sărbătoare se
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
alt articol, voi scrie mai pe larg) Sărbătorirea s-a încheiat cu expresiva recitare, de către dl. Al. Fl. Țene, al superbului său poem: Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. Am spart coaja de nucă a cuvântului și peste înțelesuri am dat de bine, dulci ca mierea,de ducă și ură, avea gust de zgură dar și de păcat, simțeam eminesciană vibrație, înțelepciunea lui Pann din gură în gură era în sămânța gata de germinație. Am spart coaja seminței cuvântului și-am dat peste altă sămânță, un
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi mângâierile mamei și vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei. Ascultați un țăran vorbind ogorului și veți vedea cum trec cuvintele din hrisoave în
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
darul poetic al sfinției sale. De asemenea, părintele a publicat un număr impresionant de cărți de poezie de o înaltă valoare estetică și poetica, mult apreciate de iubitorii de frumos și de Dumnezeu: „Bucură-te (poeme)”, Editura „Lumină din lumina”, 1992;“Mierea singurătății (poeme)”, Editura „Zidarom”, 1994; “Cântec pentru cnemida (poem)”, Editura „Zidarom”, 1994;“Hrisov, această zi (stihuri)”, Editura „Migdal” - Korod, 1995; “Stihurile despre nisip (poeme)”, Editura „Sophia”, 2001;“Sipetul de taină (versuri)”, Editura „Ager”, 2004; “Aripa de înger (versuri)”, Editura „Artemis
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
ajunși în dormitor au reaprins hohotele de râs ale farsorilor. Secvențele întâmplării au fost derulate de nenumărate ori, la fiecare derulare descoperindu-se un nou amănunt comic care să reaprindă hazul. Calotă pornise greoi, ca un urs stârnit de mirosul mierii dintr-un stup de albine ce îl simțea aproape fără ca încă să-l fi descoperit în vreme ce Bert, după ce se lăsase cu greu convins, pornise ca o viespe ațâțată de aroma unui fruct răscopt. Referință Bibliografică: XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
unde frumusețea cântă. Frumusețea nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este încărcat de mireasmă divină. Frumusețea rodește dorurile în piept doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii și crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor mănoase. Frumusețea este un drum senin al Primăverii, care așteaptă în prag raza de soare înrourată cu bunele vestiri, ale Solilor cerești... Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]