2,132 matches
-
participarea lui activă la războiul nostru de Întregire din 1916 avea să-i confere cel mai autentic și valabil titlu de românism: acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și-a dat cu puțină apă rece pe față și a pornit cu pași hotărâți și deopotrivă înfricoșați spre miliție. Trebuie să mărturisească tot, nu mai rezistă, trebuie să mărturisească tot, înainte de a afla ei, înainte de a fi prea târziu. Milițianul de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-a trezit în fața lui Fanache și a lui Gârmoci. Și ei, ca și el, erau cu fețele trase, cu ochii cârpiți după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ordonat, la același megafon: -Foc! Bandiții, legionarii, foc! Rafale au pornit din zeci de pistoale automate. Victor și Stan au căzut ciuruiți. Dar armele nu se opreau: focul a continuat până încărcătoarele s-au golit. Atunci, din mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un miracol - poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să sară ca un arc. Acesta ținea în mână două foi de hârtie și un stilou. -Dacă e cum spui, atunci ia semnează, mătăluță, angajamentul ăsta, că ești care va să zică pe drumul ăl bun și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
băiete, ce mai ai de făcut: să iei foaia asta și să dai o declarație, să recunoști că maică-ta avea cunoștință de intențiile criminale ale lu frate-tău. Vlad a întins mâna precipitat spre foaia pe care o ținea milițianul. Chiar și tovarășul Cameniță a fost surprins de repeziciunea gestului de acceptare al fratelui meu: Ce pizda mă-sii, ăsta n-are nici o îndoială, vinde pe oricine fără să clipească, ce e-n capul lui, n-are Dumnezeu, e așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț era pregătit un colac de frânghie. Milițianul s-a executat fără să crâcnească. Nu era prima dată când primea ordinul ăsta. A atârnat-o pe mama cu capul în jos. Tovarășul Cameniță s-a apropiat de ea și i-a făcut vânt, mama a început să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus la locul faptei. Îi însoțeau, în remorca unui camion, directorul liceului, profesorul de latină, elevul care descoperise îngerul și un detașament de milițieni înarmați până-n dinți. Dacă va fi nevoie să tragem? E musai să luăm muniție de război! hotărâse comandantul Miliției, care acum se îndrepta și el neliniștit spre Bașcov, călătorind în cabina aceluiași camion. Când au ajuns, se înserase. N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul de lumină. Și ca să se convingă, tovarășul Cameniță chiar l-a supus la probă, întrebându-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
suferită în această perioadă a fost o continuă tensiune și amenințare. De ce? Pentru că dacă înainte de regimul comunist n-aveam în sat decât o primărie și primarul, cu care ne înțelegeam perfect, venind comunismul, ne-a adus în sat 8 (opt) milițieni, care ne urmăreau mereu: „ce facem”, „unde lucrăm”, „cu cine ne întâlnim” și „ce vorbim”! Și deoarece parohia din Luizi-Călugăra era bine organizată, zilnic aveau loc servicii religioase, zilnic contact cu poporul spre a-l îndruma și sfătui, zilnic se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
contact cu poporul spre a-l îndruma și sfătui, zilnic se preda catehismul. Toate acestea nu erau pe placul regimului comunist. Așa stând lucrurile aveau loc și neplăceri. De fapt, într-una din zilele acestei perioade, două incidente serioase între milițieni și subsemnatul: primul incident s-a ivit când s-a interzis catehizarea copiilor. În timpul predării, doi milițieni au intrat în biserică, întrebând cu ce drept se predă catehismul, au cerut să vină parohul. În absența parohului, s-a prezentat subsemnatul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe placul regimului comunist. Așa stând lucrurile aveau loc și neplăceri. De fapt, într-una din zilele acestei perioade, două incidente serioase între milițieni și subsemnatul: primul incident s-a ivit când s-a interzis catehizarea copiilor. În timpul predării, doi milițieni au intrat în biserică, întrebând cu ce drept se predă catehismul, au cerut să vină parohul. În absența parohului, s-a prezentat subsemnatul, care am întrebat, dacă au o lege nouă care interzice catehizarea copiilor. Milițianul a răspuns: „Eu sunt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
copiilor. În timpul predării, doi milițieni au intrat în biserică, întrebând cu ce drept se predă catehismul, au cerut să vină parohul. În absența parohului, s-a prezentat subsemnatul, care am întrebat, dacă au o lege nouă care interzice catehizarea copiilor. Milițianul a răspuns: „Eu sunt legea!” Am răspuns: „Dacă d-ta ești legea, mâine voi întreba la Bacău și voi raporta, cum că o duminică înainte ai intrat în biserică cu chipiul pe cap, terorizând copiii”. Pentru moment lucrurile s-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu două camere, dormitor și bucătărie. Într-o astfel de locuință a fost adus de miliția locală. Mare i-a fost bucuria, când a aflat că cel care scrie aceste rânduri se află tot la acest domiciliu. La insistențele mele, milițianul l-a adus la mine: eram doi din iunie 1959. Eram cunoscuți; după arestare am mai locuit împreună în diferite închisori și celule. Bunul Dumnezeu ne-a permis să completăm drumul Calvarului, să fim tot împreună și cu domiciliul obligatoriu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lovituri la fund și mai făceai și 10-25 de zile de carceră numai cu pâine și apă... „N-ați venit aici ca să trăiți, bandiților, ci ca să muriți!” „Voi sunteți dușmanii poporului și trebuie să fiți nimiciți!” - astea din zisele caraliilor (milițienii ce-i păzeau și-i cărau pe deținuți). La Strâmba m-am întâlnit cu episcopul greco-catolic de Cluj (Cherteș) și cu alți preoți greco-catolici ca: Pr. Pali, Pr. Dărăban, Pr. Șușman și alții care erau de mulți ani în pușcărie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisori: Bacău, Galați, Aiud, Gherla etc. După ce s-au adunat într-o singură celulă deținuții de diferite religii, am stat și eu cu sfinția sa mai multă vreme... Aș putea aminti unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o zi frumoasă de primăvară, cu un soare luminos și cu ciripit de vrăbii. Nu știam că ziua aceea avea să-mi pecetluiască destinul întregii mele vieți. În jurul orei opt, un milițian din paza închisorii m-a scos din celulă și m-a dus la camera de serviciu de la intrarea pe celular. Aici mă aștepta locotenentul major Ștefan care mi-a ordonat să stau cu fața la perete. După ce mi-a pus câteva întrebări
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o coadă lungă, cu care se încercau gratiile de la geamuri în fiecare seară înainte de a se da stingerea. Sunt absolut sigur că am fost lovit cu acel ciocan și apoi dus din nou în celulă. După aproximativ o oră acel milițian a deschis din nou ușa, mi-a spus să-mi adun lucrurile și m-a scos afară la poarta închisorii, unde mă aștepta locotenentul Ștefan cu câțiva civili, un jeep militar și valiza pe care o lăsasem cu câteva zile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mircești - Iași la 20.07.1922. Fiind operat, am rămas la Seminarul din Luizi-Călugăra și după desființarea Seminarului în 1948. În primăvara lui 1949 a fost chemat Pr. Gheorghe Patrașcu de Pr. Hajdeu și nu s-a mai întors. Un milițian ascuns în fânărie a pus în cărare o țeavă de pistol automat rusesc: când m-am aplecat să o dau la o parte a sărit din fânărie și m-a dus la primărie. Notarul Ceandac (?) i-a zis că nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
craniu; simțeam săgetături când mișcam capul. În februarie 1951 - via Văcărești - am ajuns la Spanțov, lângă Oltenița și de aici la Mănăstirea, de unde m-am eliberat la 19-I-1952. La Mănăstirea erau aduse femei de la Crucea de Piatră din București. Un milițian, ca să le arate cine-i el, în fața lor, mi-a dat pumni în cap. Felul cum am fost suspectat și urmărit pas cu pas m-a făcut să-mi fie teamă și de umbra mea. Oficial mă feream să mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]