2,151 matches
-
și-n locul lui. Gândul la dispariția lui Milică îi paraliza orice inițiativă de a o aduce pe calea cea bună; lehamitea, sila și mila pentru păcătoasa asta smintită, oh, vai de viața ăluia care-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai să mai auzi musca prin dormitoarele astea, și-ntr-adevăr, după ora zece jumate, se înstăpânea liniștea deplină; din bătaie, aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies ochii, băgându-l în ture duble de câte șaișpe ore de zi și de noapte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
om și bărbat? Păi, să fi fost pe mâna mea!... Or l-aș fi dat pă brazdă, ori s-ar fi ales prafu’. Cu mine nu-i de glumă, domnu’ Ogrinjan. Păi, bărbatu-meu, domnu’ Ogrinjan, cât ie el dă milițian, dacă vine acasă beat, se știe, îl trimit să doarmă pe hol, pe jos, ca câinele. Fincă asta merită. Și dacă face gât, o mai ia și pe coajă. Serios? — Adică ce impresie-ți faci? Părerea mea, domnu’ Ogrinjan, ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul turelor duble ale milițianului, și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai demult; și-n timp ar fi vrut să se extindă, păstrând însă și-n intimitate același mod de adresare, care să-i pună la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-ți ard o mamă de bătaie cu chimirul ăsta al meu în fața camerelor de luat vederi!” Câteva săptămâni după aceea Lumânărescu și cu liderul politic în cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și reciproc bancuri cu milițieni la bufetul Senatului. Atâta vreme cât Bart scrisese împotriva politicienilor și a oamenilor de afaceri cu care Lumânărescu nu stabilise încă relații de amiciție, totul fusese în perfectă regulă. Patronul de ziare pe cale de a se transforma în mogul de calibru mare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și i-am legat mâinile la spate. La fel am făcut și cu celălalt. Cu niște sfori găsite prin rucsac, le-am legat și picioarele, așa, ca să fim mai siguri că nu fug. - Acum stați cuminței până va apărea vreun milițian, asta e, băieți. Ce-ați căutat ați găsit, le-am mai spus eu. Pe atunci normal că nu existau telefoane mobile și naveam cum să anunțăm miliția. Deocamdată, i-am lăsat lângă fântână așa, legați cum se aflau, am trecut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe alta, de frig. Cel cu gaura în fund mai gemea din când în când, implorând milă, dar eu mă făceam că nu-l văd. Am uitat să vă spun că rugasem pe mătușa aceea cu vinul să anunțe vreun milițian și să-l îndrepte cu o mașină spre noi. Pe la ora prânzului a sosit și mașina cu doi milițieni. Le-am povestit totul cum s-a întâmplat, am dat niște scurte declarații, ei s-au uitat la borfași și i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă făceam că nu-l văd. Am uitat să vă spun că rugasem pe mătușa aceea cu vinul să anunțe vreun milițian și să-l îndrepte cu o mașină spre noi. Pe la ora prânzului a sosit și mașina cu doi milițieni. Le-am povestit totul cum s-a întâmplat, am dat niște scurte declarații, ei s-au uitat la borfași și i-a cântărit din ochi. Unul a zâmbit și ne-a spus: - Păi dumnealor sunt clienți de-ai noștri de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Tot ce mi-a plăcut am învățat spontan pe de rost. înainte să împlinesc trei ani știam pe de rost câteva sute de poezioare și chiar o carte întreagă de aventuri în versuri numită (de, eram în '59...) "Unchiul Stiopa Milițianul". în liceu și facultate am învățat pe de rost și îi mai știu și acum (cine mă cunoaște știe că nu exagerez) pe aproape toți poeții români care mi-au plăcut, și mai ales pe Blaga, Barbu, Bacovia, Voronca și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Tineretul deceniilor următoare a îmbrățișat modul de viață american, vestimentația, muzica, filmele, magia unei lumi mai libere și mai bune, cu atât mai mult cu cât ele erau blamate de oficialitate. în anii '70, tineri români pletoși erau tunși de milițieni în plină stradă. Un comerț ilegal frenetic cu discuri de muzică rock era și el în floare. După revoluția din 1989 mitul american s-a accentuat. Primele McDonalds au fost luate cu asalt de o populație pentru care "un loc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial,drept urmare a unei perioade haotice generate de ocuparea țării românești de către armata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lovea În marea lui majoritate tinerii care absolvind cursul mediu școlar ori universitar, nu aveau lucru: atunci urmau să muncescă În agricultură iar În caz de nesupunere, erau trimeși forțat, să muncească gratis...!! Având la bază acest stupid act normativ, milițienii, agenții civili ai securității, unii bătrâni cărora li se oferea o sumă de bani derizorie și te miri ce alt informator, Începu o vânătoare furibundă oferind subiecte caraliilor ce arestau umplând la refuz tribunalele, ce la rândul lor judecătorii, pronunțau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Daca aveai neșansa să pleci de acasă fără un act de indentitate dovedind poziția ocupată În societate,adică,dacă lucrezi undeva,iar dacă lucrezi ce treburi importante Învârtești de te afli pe stradă, iar dacă nu puteai răspunde cu exactitate milițianului, erai un om pierdut. În două ore erai judecat, condamnat, iar a doua zi te aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume acesta dorea În timp ce torționarul ridică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume acesta dorea În timp ce torționarul ridică vocea. „Ești surdă...!? Ori nu vorbești românește...?? Mai repet odată, actele la control...!!” Bruma cunoștințelor de limbă română Îi reveni În memorie Înțelegând de fapt: milițianul dorea s’o legitimeze. Dar, cu ce se făcuse vinovată? Nervos, milițianul În slujba dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, o bruscă Înpingând-o către intrarea În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce torționarul ridică vocea. „Ești surdă...!? Ori nu vorbești românește...?? Mai repet odată, actele la control...!!” Bruma cunoștințelor de limbă română Îi reveni În memorie Înțelegând de fapt: milițianul dorea s’o legitimeze. Dar, cu ce se făcuse vinovată? Nervos, milițianul În slujba dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, o bruscă Înpingând-o către intrarea În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
desigur În poziție militărească, actualul Comandant Îl primi binevoitor, fără alte Întrebări de rutină, apoi vorbi cu șeful arestului, concluzionând. “Tovarășe, Tony Pavone a’ți venit la timp. Într’o jumătate de oră urma să o conducem la tribunal...!!” Cuvintele milițianului se amplificau În imaginația sa, având senzația unei explozii a Întregului sistem nervos. Reuși totuși să Îngâne abea auzit. “Cum a fost posibil o asemenea eroare...? Copilul acesta nevinovat În celulă? La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-și procure minimul necesar unui trai decent...!” Câteva momente mai târziu, Tony Pavone avu ocazia să se convingă cu certitudine. Întradevăr, Șeful Șntierului spusese adevărul văzându-l În timp ce tranversau piața dând mâna cu șeful pieții, cu ce-i doi milițieni ce aveau În supraveghere perimetrul respectiv, cu unii măcelari, În final schimbând vorbe prietenești cu mai mulți gestionari de la prăvăliile alăturate. Ieșiră din raza pieții, Îndreptându-se către Gara de Nord. La un moment dat, Șeful Șantierului se opri privind Într’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rog să apreciezi, este o rugăminte...!” Tony Pavone era În dificultate. Ce lucrare va fi nevoit s’o abandoneze când apsolut toți muncitorii executau lucrări de reparații extrem de urgente, care desigur era ținute sub observație de un procuror, un ministru, milițieni, activiști de partid plus unii sinistrați care plătiseră bani grei ciubuc lucrătorilor pentru terminarea reparațiilor? Sperând un ajutor de meseriași de la alte brigăzi, Tony Pavone avu proasta inspirație să-l consulte pe Șeful Șantierului. „Trăim vremuri grele, domnule inginer. Crede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mă cunoști bine dar promit, ai să mă cunoști mai bine cât de curând. Aprobarea președintelui mă privește pe mine, iar clientul mă așteptă cu marfa. Locuiește undeva la marginea orașului, iar pe parcursul drumului voi fi Însoțit de un milițian În uniformă. Ai Încredere, nu-mi pun eu pielea În pericol pentru câteva amărâte de scânduri...!!” Ne având alternativă, Tony Pavone Îi oferi bonul de materialul solicitat sperând să fie lăsat În pace. Cu banii rezultați din vânzarea materialului putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi considerat cel mai competent anchetator care-l are miliția. Cine intră În raza lui de acțiune, indiferent câte relații Îl ocrotește, nu mai poate scăpa fără ani grei de pușcarie...!!” Tony Pavone auzise În linii generale de acest besmetic milițian ce trimetea oamenii la Închisoare cu vină ori fără. Numai pentru unele minore infracțiuni, acest individ nebun, Întocmea voluminoase dosare cu declarații luate cu nemiluita, expertize și paraexpertize urmate de sute procese verbale Încât, un judecător numai la vederea celor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încăput pe mâna descreeratului Lc.Col. Tudose Ion, care a condus investigațiile Întocmindu-i peste douăzeci kilograme de dosare penale. Nefericitul a căpătat, douăzeci și cinci de ani temniță grea...!! Firesc, Tony Pavone nu dăduse atenție zvonurilor ce circulau despre acest maniac milițian care teroriza chiar și pe colegii inferiori gradului de Lc.Col. care nu se știe cine i-l acordase și cine-l suporta. Din moment ce el nu deranja pe nimeni, se ocupa numai de producție iar muncitorii erau mulțumiți de salariul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ocupa numai de producție iar muncitorii erau mulțumiți de salariul realizat În timp ce forul tutelar Îl decorase cu medalia „Cel mai eficace constructor”, ce motiv avea miliția să se amestece În viața lui particulară?? Privi la Mingoti, neîncrezător. „Ce să caute milițienii la mine acasă...? Din moment ce eu nu supăr pe nimeni, nici miliția n’are dreptul să-mi violeze domiciliul. Așai...?” Mingoti argumentă, agitându-se. „Te Înșeli domnule inginer. Miliția are dreptul să intre, să perchiziționeze casa oricui cetățean al acestei țări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]