62,120 matches
-
atomic.ro/stiri); "R. N. s-a fotografiat cu cîțiva fani, printre care și-un împătimit al fotbalului într-un scaun cu rotile" (expres.ro/arhive/sport); "cu calmul și cu amabilitatea dintotdeauna, președintele PDSR și-a părăsit, pentru cîteva minute, miile de fani care îi cîntau, pe scările și în curtea noului sediu al partidului, "La mulți ani cu sănătate"..." (Dimineața 50, 1997, arhiva Internet). Ca și altor englezisme recente, cuvîntului i s-a creat cu ușurință un plural regulat
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
aceasta ar fi fost obligatorie pentru un poet): "Însuși Ion Minulescu, care trecea de cap sau fruntaș al mișcării, nu s-a priceput niciodată să "teoretizeze" cît de cît, dincolo de grupul pestriț și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
din perimetrul imaginarului a aceleiași deprinderi cu puterea unui reflex care, dintotdeauna, îl așază pe poet în fața unei hîrtii albe ca să descifreze în filigranul ei rotirea unei lumi și să-l înzestreze, oricît de umilit, fie și numai pentru un minut, cu sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
teoria reidentificării (reidentific o persoană-stagiu ca fiind contiguă și/sau egală cu cea de dinaintea ei) provin din însăși ambiguitatea conceptelor folosite. Cît trebuie să dureze un stadiu pentru a putea stabili că avem de-a face cu o persoană-stagiu: un minut, o zi, un an? Și la urma urmelor, care este noțiunea primară cu care operăm, pe care ne bazăm raționamentul, aceea de persoană, sau cea de persoană-stagiu? În funcție de cum răspundem la aceste întrebări, putem susține o abordare reducționistă, de tipul
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
și anul acesta experiența șocantă a întoarcerii în țară, după câteva săptămâni de concediu petrecute departe de raiul proiectat de Ion Iliescu și adus pe culmile perfecțiunii de Emil Constantinescu. Spun "experiență" pentru că nu e ceva obișnuit ca, în-tr-un singur minut, să treci dintr-o civilizație în alta, dintr-o lume în alta, dintr-un tărâm în altul. Spun, de asemenea, "experiență", pentru că o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
străine - contra unui spectru larg de boli exotice, înfruntă eroic întâlnirea cu... trecutul. Pentru că a veni în România nu înseamnă doar un pariu cu geografia, ci o coborâre vertiginoasă pe toboganul istoriei. Ce-i drept, străinii, vreo cinci-șase, zăriți în minutele de așteptare la graniță, nu prea semănau cu francezii, italienii sau austriecii văzuți de mine în săptămânile de concediu. Mutre fioroase de borfași, priviri alunecoase de șmecheri, aluri agresive de bătăuși plătiți, faciesuri tulburi de obsedați sexual, ei aflaseră, desigur
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
mai greu sau mai scump. Vor fi aflat că aici curvele sunt, practic, pe gratis, că românul e atât de generos încât, contra a câțiva dolari, nu ezită să-ți pună la dispoziție și casa și nevasta! Abia observând că, minute întregi, pe autostrada maghiară dinspre Budapesta spre Szeged nu circulă aproape nimeni, înțelegi realitatea cruntă a sintagmei care ne-a otrăvit viața - "cortina de fier". România e un pustiu neprietenos, parcă ciumat, spre care lumea se îndreaptă doar de nevoie
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
Eugenia Vodă Lansat de-a lungul și de-a latul planetei, cu mare tam-tam publicitar, așa cum îi șade bine oricărei superproducții americane, Patriotul intră cu grăbire și pe ecranele noastre. 2 ore și 40 de minute, despre Războiul de Independență. Războiul de Independență e un fel de-a spune: de fapt, evenimentul istoric e un suport, un cadru, un context și un pretext pentru romanță. Scenaristul și producătorul sînt aceiași care au făcut și Salvați soldatul
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
la faimoasa și "infama" (Papa dixit!) paradă a lesbienelor și homosexualilor de la Roma. La fel și invers: orice scurtmetraj în regim de overdoză este exclus, întrucît condiția principală de selecție a filmelor intrate în concurs e să nu depășească 15 minute. Atîta doar și e suficient să-l transforme într-unul dintre cele mai bune festivaluri de gen din Italia. Mai mult: sunt excluse filmele de animație (în fine, un festival care face această distincție), poemele în imagini și contorsiunile experimentale
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
de faimos ar fi actorul care îl interpretează - trebuie să moară"; vezi Psycho, Scream etc.) că obrazul sărmanului Ewan e rapid perforat de cîrligul ascuns în frișca eclerului, iar o forță nevăzută îl trage în mare. Totul în doar trei minute, care fac orice alt comentariu de prisos. Din același subprogram competitiv, intitulat " O lume în- tr-altă lume" și sensibil mai bun decît celelalte trei ("Părinți și copii", "Cupluri ciudate" și "Neprevăzutul"), s-a ales și Marele Premiu: Dayim ("Unchiul"), regizat
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
permite să le ceară sacrificii, așa cum are grijă să le apere și vulnerabilitățile, față de noul venit pe care a avut răbdare să-l determine să descopere singur adevărata bucurie de a juca și spera împreună. Două ore și douăzeci de minute, "scorul" este urmărit cu sufletul la gură nu doar pe tabelele electronice, ci îndeosebi în pupilele protagonistului, dilatate la dimensiunea ecranului ca să reflecte ce vede, dar mai ales ce retrăiește cu ochii minții. Adică propria viață dedicată întrecerii sportive pe
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
Adina Bră " În această hală au rămas ultimii reprezentanți ai clasei muncitoare din Europa. Dacă ați văzut filmu' lu' Șpilberg, ăla cu balaurii... aflați că așa ceva ieste și la noi: Giurasic Parc. Veniți de vedeți" - începutul filmului 10 minute cu clasa muncitoare, turnat la "Semănătoarea"; film de absolvență ATF al regizorului Florin Iepan (1991), trecut pe generic ca "lucrător". "De ce despre clasa muncitoare"? îl întrebam atunci pe Iepan. Pentru că, vreme de decenii, atât sintagma cât și categoria desemnată de
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
mișcare, și care panoramează, printre altele, statuia lui Lenin din spatele Palatului Mogoșoaia. ("Un intelectual ar fi protestat, da' de ce să mă urc pe macara?" El a făcut-o docil, fără să crâcnească", povestea Iepan după filmare.) Prin urmare, cele 10 minute de trăire-împreună cu clasa muncitoare pe care ni le promite titlul filmului sunt de fapt 10 minute de "vizibilizare" a rupturii între "noi" și "ei": - noi - cei "construiți" ca spectatori, "ei" - cei înghesuiți în categoria "obiect al privirii". O ruptură
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
da' de ce să mă urc pe macara?" El a făcut-o docil, fără să crâcnească", povestea Iepan după filmare.) Prin urmare, cele 10 minute de trăire-împreună cu clasa muncitoare pe care ni le promite titlul filmului sunt de fapt 10 minute de "vizibilizare" a rupturii între "noi" și "ei": - noi - cei "construiți" ca spectatori, "ei" - cei înghesuiți în categoria "obiect al privirii". O ruptură cel puțin bulversantă, date fiind posibilele experiențe de monologare prescrisă, politic corectă, ale multora dintre noi, acum-spectatorii
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
ajută să vedem absurdul reportajului cu muncitori încremeniți în rolul de perpetuu "raportori" ai succeselor de muncă cu care am fost crescuți și, prin extensie, manipularea realului în producția documentară românească ante-'89. Situat la o fericită intersecție documentar-eseu, 10 minute funcționa, la momentul apariției, ca o ruptură necesară - din păcate fără urmări - cu estetica "documentării" tradiționale, pretins-obiective care încă predomină în produsele de gen românești. Și - din nou din păcate - numai o latură a sa (justificată în formula originală) a
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
ascultau. De pildă, ne plăcea nouă mult ideea de furtună. După primul război, subsemnatul inventase chiar și un joc. Ne întîlneam la un colț de stradă și porneam de acolo urînd: " Vine furtuna, vine furtuna!" Și, într-adevăr, în cîteva minute se adunau norii. Știam prea bine că în mine există o legătură strînsă între cuvintele pe care le rosteam și puterile de care am pomenit. (...) Rămîneam acolo pînă plecau toți și atunci o porneam și eu. Nu mă grăbeam, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
palmele rășchirate ale marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul din Casablanca amorezat de turista suedeză (Ingrid Bergman), mă gîndesc la vocea răgușită a actorului în timp ce pun talpa peste talpa lui imprimată în cimentul moale. La Disneyland dau mîna cam un minut și ceva, nemaiterminînd, cu Michimaus, cum îi ziceam în copilărie, crezînd că este român. El îmi strigă ceva cu glasul lui pițigăiat în timp ce ne scuturăm zdravăn brațele; ...și deslușesc pînă la urmă smart boy! băiat isteț adică; îi strig și
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat ca la tropice în junglă. Viața pînă atunci încremenită pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
atunci încremenită pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
cu cei șapte turiști către arborii de Sequoia... A doua zi, vizitam Alcatrazul. Am stat în el cîteva ceasuri. Un ghid ne făcuse să intrăm într-o celulă mai largă. Ne înghesuisem în ea vreo 30 de inși. Peste nici un minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea lui 5 minute
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea lui 5 minute, adio!" O luasem ca pe o glumă... Apoi, urmă isteria deținuților...
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
Washington spre Dupont Circle, prin fluxul necontenit a trei mari bulevarde, plus vecinătatea cartierului istoric al Washingtonului, Georgetown - ceea ce conferă locului un surplus de farmec și magie. Ca vechi rezident al acestei zone - am locuit mai multe luni la două minute de piațetă și-mi reamintesc cu încântare de serile de primăvară și de vară când orchestre improvizate, virtuozi ai chitarei, ai clarinetului, ai flautului, ai violoncelului, ori chiar ai unor capace, cutii goale sau găleți de material plastic "țineau afișul
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
Palatul Pionierilor - cercul micilor teleaști, iar dotarea, din toate punctele de vedere, sărăcuță rău. Personal, nu cred că va reuși să intoxice pe cineva, fiindcă emisiunile sînt atît de plicticoase și de urîte încît, dacă nu ești masochist, după cîteva minute folosești telecomanda. Te pun pe fugă lipsa de telegenie a figurilor, limbajul redus și agramat al tinerilor reporteri care știu tot atîta meserie ca și intervievații lor din piață (cu deosebirea că aceștia din urmă sînt mai spontani și mai
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
la președintele Iliescu și de la Consiliul de Securitate al ONU la guvernul taliban. Am nimerit prima oară întîmplător la OTV, în tragica zi de 11 septembrie, tocmai cînd Ion Cristoiu blama cu un rictus disprețuitor... CNN-ul, preluat în chiar minutele acelea de majoritatea televiziunilor lumii și urmărit cu sufletul la gură de miliarde de oameni. Încă sub șoc, nu mă interesa decît să înțeleg ce se întîmplă, așa că m-am întors urgent la CNN, lăsîndu-l pe Cristoiu în plata domnului
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
Într-un costum vișiniu, un bărbat fără vîrstă, nu prea înalt, obraz pătrat, ochi dulci de femeie. Dosare peste dosare, arhive, corespondențe ale unor celebrități apuse, fotografii de familie, colecții de reviste vechi, aparatură electronică la zi, un vis pe minut, proiecte-explozii în lanț. Utopii? El e omul cîrtiță. Săpătorul care amușină prin galeriile unui cimitir cu orgoliul nemăsurat al celui care știe că poate să învie morții. Nicolae Țone, alias Nicolae Magnificul, împătimitul avangardei, vînătorul de cărți fără zgardă, de
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]