2,032 matches
-
venitul și situația financiară Gebühren Der/die Verpflichtungserklärend Beglaubigungsvermerk der Ausländerbehörde / Auslandsvertretung Ich versichere, die vorstehenden Angaben nach bestem Wissen und Gewisseri richtig und vollständig zu haben und gehe eine entsprechende Verpflichtung ein. Die Unterschrift der/des Verpflichtungserklärenden ist vor mir vollzogen worden. Die Beglaubigung der Unterschrift dient nur zur Vorlage bei der deutschen Auslandsvertretung. Ort Datum Behörde: Ort Datum Im Auftrag (Siegel) Unterschrift Stellungnahme der Ausländerbehörde/ Auslandsvertretung Bemerkungen Die finanzielle Leistungsfähigkeit des/der Verpflichtungserklärenden wurde nachgewiesen / glaubhaft gemacht. Behörde: Ort
jrc6286as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91460_a_92247]
-
dacă ea pe mine sau eu pe dânsa o am urgisit În pelerinajul meu permanent însetat am schimbat pe o ceașcă plină cu aripi de îngeri dejunul și cina ca oarecând Abu Ali al Hessein ibn Abdulah ibn Sina ard mirurile bine mirositoare în semințele mele nu te ard dacă știi să le iei dacă te apropii cu luminile rotunjite ca și cum ai veni din toate părțile depinde cum plouă moartea pe timpul acesta pierdut depinde cum mi se amestecă rădăcinile în casa
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
Șerban Foarță Care este a lui Solomon Pre stihuri - de Șerban Foarță I Sărute-mă cu-al gurii sale sărut, - căci precum sânu-ți nu e nici vinul; mirurile tale îs adiere de petale care-nmiresmuie aleea, iar numele-ți e olm ce suie din mirul revărsat... De-aceea le ești fecioarelor prea-drag dacă-ți iau urma; și de-aceea, urmându-te,-ți rămân în prag și întru-nfrigurare... Drept
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
este a lui Solomon Pre stihuri - de Șerban Foarță I Sărute-mă cu-al gurii sale sărut, - căci precum sânu-ți nu e nici vinul; mirurile tale îs adiere de petale care-nmiresmuie aleea, iar numele-ți e olm ce suie din mirul revărsat... De-aceea le ești fecioarelor prea-drag dacă-ți iau urma; și de-aceea, urmându-te,-ți rămân în prag și întru-nfrigurare... Drept, dusu-m-a regele,-n iatac, de tine să ne veselim și bucurăm, - căci eu nu
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
șezi, prietenii, când iau aminte la glasu-ți, fă-mă să-l aud și eu! - Iubitule, cuminte te-adăst și n-aș vrea să te-așezi. Vino, cum ciute saltă,-n șir sau cerbul, de sudoare, ud, prin munții-nmiresmați cu mir, munți amirositori a mir, - de unde glasul ți-l aud!
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
aminte la glasu-ți, fă-mă să-l aud și eu! - Iubitule, cuminte te-adăst și n-aș vrea să te-așezi. Vino, cum ciute saltă,-n șir sau cerbul, de sudoare, ud, prin munții-nmiresmați cu mir, munți amirositori a mir, - de unde glasul ți-l aud!
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcașului sfânt. După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstirești, pământurile mănăstirii sunt împărțite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menținută până în anul 1994, când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Începând cu anul 2009 mănăstirea a devenit obște monahală pentru bărbați. Punerea pietrei de temelie a Catedralei Episcopale din Slobozia cu hramul Înălțarea Domnului s-
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
copiii, adolescenții și tinerii din parohie. în anul 1999, în locul preotului Mihaica a fost numit preotul Eronim Ambrus. Un an mai târziu, în anul jubiliar 2000, Arhiepiscopul și Mitropolit de București, doctor Ioan Robu, a oficiat ceremonia administrării Sacramentului Sfântului Mir tinerilor din parohia Slobozia și Urziceni, eveniment cu totul deosebit, la care a participat și P.S. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor. La 21 octombrie 2001, comunitatea catolică din Slobozia primea un dar deosebit: biserica. Construită din pereți metalici și
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcașului sfânt. După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstirești, pământurile mănăstirii sunt împărțite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menținută până în anul 1994, când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Surse diferite dau ca an de construcție a bisericii de lemn din satul Poiana de Jos, cu hramul Sfântul Nicolae, original și autentic document de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
acesteia Smaranda, fiica agăi Ion Bălăceanu și nepoata voievodului Șerban Cantacuzino, văduvă și ea la acea dată. La 29 iulie 1743 biserica este terminată și dată spre folosință. Inițial rolul acesteia, așa cum rezultă din pisanie, era, ori de biserică de mir a cătunului de clăcași ce slujeau pe moșiile Manoileselor, ori chiar de biserică de curte a acestora căci profesorul Victor Brătulescu află că in imediata apropiere a bisericuței, aproximativ 60m mai la nord, s-ar fi aflat și conacul ctitorilor
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
spre folosință câteva pământuri, desigur din avutul Smarandei, iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici a fost numit un anume egumen Dionisie fapt ce ar duce la concluzia că la acea dată funcția de biserică de mir era schimbată în aceea de schit de călugări. La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
luat icoanele ce astăzi se află în muzeul de la Mănăstirea Golia. Biserica nouă este sfințită în anul 1935 de către mitropolitul Nicodim, ajuns apoi patriarh, și are ca ocrotitori pe Sfânta Cuvioasă Parascheva și pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Zidirea acestei biserici se datorează venirii în sat a familiei Lăzărescu din Iași, compusă din trei persoane: Eduard Lăzărescu, fost deputat și prefect de Iași, și două surori: Ema și Marița. Aceștia s-au hotărât să facă, cu cheltuiala lor
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
Unii dintre kremlinologi au interpretat aceste afirmații ca acceptări implicite ale conținutului esențial al presupusuluii discurs. În 1994, ziarista rusă T. S. Bușueva a dat publicității un presupus raport de arhivă asupra discursului într-un articol publicat în periodicul "Novîi Mir" (№ 12/1994), bazat pe ce ea afirma că ar fi descoperirea recentă în Arhivele Speciale Sovietice a unui text care, în conformitate cu spusele ei, ar fi fost înregistrat de un membru al Cominternului prezent la întrunire. Totuși, textul original despre care
Discursul lui Stalin din 19 august 1939 () [Corola-website/Science/300178_a_301507]
-
alții doreau renunțarea la tot ce era străin șî revenirea la tradițiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-și manifestau plini de dispreț părerea despre vestul "decadent". Slavofilii se opuneau birocrației și proslăveau colectivismul medieval rusesc, așa numitul "mir", sau obștea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai pe doctrina lui Karl Marx, dar și îndelunga tradiție rusească a obștei sătești medievale, "mir". Un an mai înaintea morții țarului Nicolae
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
și proslăveau colectivismul medieval rusesc, așa numitul "mir", sau obștea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai pe doctrina lui Karl Marx, dar și îndelunga tradiție rusească a obștei sătești medievale, "mir". Un an mai înaintea morții țarului Nicolae I, Rusia a fost implicată în războiul Crimeii. De când jucase rolul hotărâtor în înfrângerea armatelor lui Napoleon, Rusia fusese privită ca având o armată invincibilă, lucru care s-a dovedit eronat în timpul conflictului
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
a județului Neamț și era formată din satele Vânători, Nemțișor, Condreni, Debruța, Todirițeni, Lunca, precum și mănăstirile Neamț, Secu, Vovidenia, Prohov, Sihăstria și schitul Sihlea, cu o populație totală de 3638 de locuitori. În comună existau 11 mănăstiri, patru biserici de mir, 13 mori de apă și două școli. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Vânătorii Neamțului" în plasa Cetatea Neamțu a aceluiași județ, având 3874 de locuitori în satele Condreni, Lunca, Mănăstirea Neamțului, Nemțișoru, Vânătorii Neamțului și în
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
asumat rolul învingerii temerii față de moarte și de strigoi. Tradiția creștină nu recurge decât în cazuri de forță majoră (la presiuni exercitate de comunitate asupra clerului) la deshumări și în acest caz se oficiază slujbe de dezlegare și ungeri cu mir și agheasmă a trupului celui decedat fără a cauza vreo leziune postmortem (Oltean, 2007; Olărescu, 2008). În acest context, documentul de mai sus se constituie într-un redutabil argument al vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri dar și
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
informații cuprinse în "Efimeridele Cibinului" arată că husiții din Ungaria, alungați de regele Sigismund, au fugit în anul 1420 în Moldova și s-au așezat, la Cotnari, Faraoani și Valea-Seacă. Episcopul Bandini, pe la anul 1640, când a venit să administreze Mirul la Valea Mare, amintește de Valea Seacă, de unde au venit pentru a primi Mirul 44 de persoane. Numele satului arată totodată toponimia locului, adică satul este așezat între două dealuri și un pârâu care uneori seacă. Într-o lucrare din
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
au fugit în anul 1420 în Moldova și s-au așezat, la Cotnari, Faraoani și Valea-Seacă. Episcopul Bandini, pe la anul 1640, când a venit să administreze Mirul la Valea Mare, amintește de Valea Seacă, de unde au venit pentru a primi Mirul 44 de persoane. Numele satului arată totodată toponimia locului, adică satul este așezat între două dealuri și un pârâu care uneori seacă. Într-o lucrare din 1646 se spune că satul Valea Seacă a mai purtat și numele de "Bogdan
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
care este mare belșug de vin și bucate, existând 55 de suflete catolice care aveau biserică la Faraoani, însă nu se poate preciza motivul pentru care a avut și acest nume. Pe la anul 1840 administratorul care a venit să confere Mirul amintește că a fost întâmpinat de un grup de greco-catolici care au cerut să le trimită preot. Nu se cunoaște evoluția acestei comunități fiind posibilă o asimilare a ei de către comunitatea de rit latin. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, și
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Comuna Gura Aninoasei cuprindea satele Băceni, Botanu, Gura Aninoasei (astăzi, Cojanu), Rătești, Țâțârligu și Viforâta, cu 1260 de locuitori. Pe teritoriul acestei comune se afla mănăstirea Rătești, unde funcționa o școală. În afara mănăstirii, în comună mai existau două biserici de mir. În 1925, comuna Pâclele a fost rebotezată "Joseni", după noul sat de reședință, și făcea parte din plasa Sărății a aceluiași județ, în vreme ce comuna Gura Aninoasei a fost desființată și inclusă în comuna Târcov. După 1950, comunele au fost incluse
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
cuprinzând biserica Sfinții Mihail și Gavriil, și ruinele unor case egumenești, ale chiliilor, ale unui turn clopotniță și ale zidului de incintă. Mănăstirea Berca nu mai funcționează ca atare, ea având o biserică nouă la care slujește un preot de mir, și în cadrul ei trăind doar două călugărițe. Celălalt este mănăstirea Rătești, mănăstire ce dateaza din secolele al XVII-lea-al XIX-lea și funcționează și astăzi, ea fiind organizată ca sat în cadrul comunei. În afara acestor monumente de interes național, în
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
și Scărișoara, având în total 2586 de locuitori ce trăiau în 661 de case. În comună funcționau 8 mori de apă pe Bâsca și Buzău, 4 biserici (între care și cea a fostei mănăstiri Cislău, devenită până atunci biserică de mir) și o școală cu 59 de elevi. În 1925 comuna apare tot în plasa Buzău a aceluiași județ, primind însă în componență și satul Gura Bâscei (anterior în comuna Mărunțișu) și pierzând satul Buda (cu subdiviziunea Crăciunești) care a fost
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
și era formată din cătunele Năeni, Proșca și Tudorăchești, având în total 1340 de locuitori ce trăiau în 314 case. În comună funcționau 2 biserici ortodoxe (una în Năeni și a doua la Proșca, un fost schit devenit biserică de mir) și două școli una de băieți, cu 37 de elevi și alta de fete, cu 30 de eleve. În aceeași perioadă, pe teritoriul actual al comunei Năeni funcționau și comunele Fințești și Vispești. Comuna Vispești, desprinsă în perioada 1862-1864 din
Comuna Năeni, Buzău () [Corola-website/Science/300833_a_302162]
-
și în ceea ce privește statutul locuitorilor, deveniți oameni liberi, dispunând de resurse pentru a-și întreține familiile și pentru a-și asigura echipamentul militar. În hotarul satului se mai afla la 1767 o mănăstire, locuită la acea dată de un preot de mir. Gersa a fost o vreme îndelungată parte a teritoriului Rebrișoara. Tradiția vorbește de existența unui grup de locuințe sub dealul „Gruiu” unde erau așezate mai multe familii de ruși care au fost nimicite, înainte de 1848 de o alunecare de teren
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]