KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

le putu Înțelege: Așa ar fi trebuit să fii dintotdeauna. Își strînseră mîinile, ca doi străini. — Ai să mai vii deseori, nu-i așa? o mai Întrebă el. — E datoria mea să vin, Arthur... Abia după plecarea ei, Digby se miră de acest nume. 4 În fiecare dimineață, un servitor Îi aducea la pat micul dejun: cafea, pîine prăjită, un ou fiert. Sanatoriul era o Întreprindere aproape de sine stătătoare: avea o fermă de porci și de păsări și un parc Întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
personalități - din viața mondenă, din diplomație, din lumea politică, inclusiv liderii sindicali și clerul - iar după aceea le-au dat un ultimatum: ori colaborați cu noi și vi se iartă totul, ori vă dăm pe mîna justiției! Nu m-ar mira să aud că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister al Groazei, În care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot sili să vorbesc... mă vor sili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

viteză, îndreptate toate spre sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

domeniile. Situația ei nu reprezintă o excepție în plan internațional, și omenirea se află și ea în schimbare și într-o criză periculoasă. Ceea ce se petrece acum la noi e rușinos, degradant și revoltător încât n-ar trebui să ne mire faptul de ce atâția tineri preferă să muncească ori să se stabilească în străinătate. Ar trebui însă, să conștientizăm indiferența de care dăm dovadă noi, românii, față de problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
îmbrățișa și noi noua religie mondială neoficială - Banul -, sperând că vom trăi mai bine? Putere și averi nemăsurate, noi românii nu cred că ne dorim. Pe acest fundal sumbru al globalizării și interesului material (exasperant, meschin și josnic), nu mai miră pe nimeni existența unei crize adânci de moralitate a conducătorilor, majorității lor mai precis spus. Criza actuală cea mai violentă, mai profundă și cu consecințe imprevizibile este resimțită de societate tocmai în acest domeniu al eticii și moralei. Comunismul a

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
sau chiar nimic. Ori, asemenea informații sunt vitale pentru opțiunile electorale date în deplină cunoștință de cauză. Dacă în mediul urban, nu apare informația autentică și detaliată, ce să mai vorbim de zona rurală, unde ea este inexistentă. Ne mai mirăm de ce câștigă mereu un partid în lumea rurală? Doar bunul simț și flerul îl mai poate ajuta pe român să nu-i mai voteze pe cei care s-au dovedit incapabili de a îmbunătăți viața sau nivelul de trai al

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
hotărât Pro Democrația să se retragă și de ce a declarat că alegerile au intrat în «marja de fraudă»? A ținut cont de raportul acestei organizații și ce măsuri a luat pentru a îmbunătăți procesul electoral în turul doi? M-aș mira! Jurnaliștii de serviciu ai puterii - unul dintre ei , nominalizat în stenogramele PSD pentru că a intervenit în sprijinul fostului său patron pentru a primi o funcție în partidau mai lansat o teză măreață: o fraudă majoră nu este posibilă deoarece ar

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să-l mai conteste. S-au obișnuit cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori scandalizează pe nimeni până acolo încât să mai ia atitudine publică. Dacă ar face-o, ar părea nebuni. Am obosit să-l înjur!», recunoaște, dezarmant, revoltatul de profesie Mircea Dinescu. Tragedia lui Iliescu este că, oricât și-ar fi

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
și din exterior. Prin urmare, întărirea Statului de drept în România nu este doar o chestiune de interes național, ci de interes european. Dacă nu o vom face, vom rămâne tot la porțile Orientului.” Dacă lucrurile stau așa, nu ne miră faptul că nu suntem sprijiniți și acceptați de Occident. Pentru el noi am putea constitui o potențială sursă de infractori care să amenințe securitatea și stabilitatea acestor state. Avem și noi destui ași în materie de corupție, jaf și diversiune

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
ca sacrificiul lor să fie înțeles și respectat de către cei care vor o restaurație «originală», căci aceasta e, în esență, faimoasa cale «originală» de democrație, de care ni se vorbește de la o vreme: un fel de restaurație. Și nu mă mir că doamna Doina Cornea a refuzat, după admirabilul ei curaj în confruntare cu dictatura, să devină prizoniera unui simulacru de democrație, în care inerția ideologiei ce a adus atâtea nenorociri țării pare să joace un rol important. Mă întreb care

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
dorit: o societate democratică și prosperă. Cum se simt cei mai mulți români când constată că am rămas în urma tuturor celorlalte țări aflate în același proces de schimbare? Ne place sau nu, noi am ajuns rușinea Europei și nu trebuie să ne mire prea mult că suntem tratați de familia europeană ca niște rude foarte sărace, demne de compătimire. În fapt, pătrunzând mai adânc în culisele vieții politice, vom remarca o confruntare dură între două tabere opuse care nu-și dispută numai puterea

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc. Deci mai sunt trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și vedeta dinamoviștilor. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecând în jos, mâinile ei îmi descheie pantalonii. - Nu, zic, trăgând-o cu grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce, și nici de ce, ceea ce mă bucură. Îi simt corpul cald, tare, o mângâi dezinvolt pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
politica mondială. - Așa e, sunt și mai fricoși decât nemții, i-am ținut isonul. - Da, da, să știți că da. Nici n-au luptat în război, nu și-au apărat țara, i-au lăsat pe nemți s-o cucerească! Mă miram de unde știe atâtea. - Știți, îmi ghici el gândul, mă preocupă istoria foarte mult. - Am observat. - Istoria și politica. - Foarte bine. Sunt importante. - Așa este. Foarte importante. Cine nu cunoaște istoria nu înțelege politica. - Mhm. - Oamenii... care era adresa la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Și ia zi, măi Manson, ești în continuare cel mai detestat american în America? l-am întrebat. - Da, încă, dar vin Bush și Kerry tare din urmă. - Da, dar ăștia nu depășesc 50%, - Nici eu, să știi. - Nu? m-am mirat eu pe bune. - Mă rog, poate cu puțin. Da’ știi care-i treaba? - Care? - Citeam acum câteva zile un articol în nu mai știu ce revistă engleză - și ideea era că eu sunt un neînțeles în America, un renegat, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Bună ziua, am salutat-o. Doamna Popescu? - Da, bună ziua, a răspuns. - Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul de vizavi, și aș dori să vorbesc cu soțul dumneavoastră. - Oh, a zis femeia oarecum tristă, nu am soț. - Adica sunteți necăsătorită? m-am mirat eu. - Adică sunt văduvă. - Scuzați-mă, nu știam. Atunci aș dori să vorbesc cu dumneavoastră. - Da, desigur, intrați. Am intrat. Apartamentul era mobilat de mântuială, pereții era cojiți, era clar că femeia nu avea prea mulți bani. - Este vorba despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era jenă să adorm cu capul pe masă, mă gândeam că v-aș fi putut deranja aberațiile cu tunătoru-mi sforăit. Dar voi, dragă maestre, se pare că nu puteți trăi fără mine. Mă mir de ce, neaducând niciodată o cât de cât cumsecade contribuție prea-stelarelor voastre dialoguri. Nu, nu-mi amintesc să fi zis vreodată ceva aici în afară de bună-ziua, bună-seara și la revedere. Totuși, nu se știe de ce, mi-ați dus dorul. Ce-i drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
îi linse mâinile lui Alin dând din coadă ca un metronom. - Ce faci, măi Cerber măi, zise Alin. - Hau hau, făcu cățelul. - S-a blocat din nou universul, așa că poți să vorbești liniștit, îi zise Alin. - Ei, cum, iarăși? se miră Cerber. Păi, n-a fost blocat acum două luni? - Ba da, da’ ce să-i faci, dacă aia umblă aiurea cu el... de-aia te-am și chemat, uite, am o găină aici, ai putea să te duci în Hades

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din țările latine, Spania, Italia, România, ba chiar și unii francezi, au un fel de șoc emoțional aici. Adeseori nu mai vor să plece, unii rămân chiar aici, în Stockholm, dar un număr surprinzător de mare se retrag în te miri ce sate din nord. Permisele de muncă se obțin foarte ușor... - Anca este pictoriță. - Cu atât mai mult. O grămadă de pictori au venit și au rămas în Suedia. Porcelinni, Emilio Chavez, Runo, Ana Limpari... - Credeam că Runo este norvegian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio. Vin aici să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe urmă? Profesorul închide cartea brusc. — Și pe urmă nimic. Ițindu-se de pe coasta abruptă se întrerupe aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
deschis prietenilor: cheia e sub preș. De când ai intrat, ți se pare că simți umbre fără chip. Măcar Irnerio e o fantomă cunoscută. Și tu îi ești cunoscut lui. Ah, tu erai! Te-a băgat în seamă, dar nu se miră. Dezinvoltura pe care cu puțin înainte ai fi vrut s-o impui tu nu te mai bucură acum. — Ludmila nu e acasă, spui tu, ca să stabilești precedența în informația dată, sau chiar în ocuparea teritoriului. — Știu, face el, indiferent. Scotocește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]