1,938 matches
-
mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite despre aceia. Nu mai era un secret pentru nimeni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facem nimic, fiindcă greutatea mea deasupra lui l-ar înfige literalmente în bucățile tăioase de scoici. Peisajul este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului de pescăruș, apa sărată mă învăluie. Plutesc pe spate, iar Jake mă așteaptă la țărm. De ce oare clipele astea nu durează o veșnicie? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și comunicări științifice de filosofie, indologie, istoria religiilor, istorie culturală și intelectuală în periodice academice din România și din străinătate. A editat revista de studii culturale Origini. Caiete silvane (5 volume, 2002-2003). Este autorul cărții Iter in Indiam. Imagini și miraje indiene în drumul culturii române spre Occident (Polirom, 2006). Are în pregătire pentru tipar volumele Eliade secret și Comentarii la legenda Meșterului Eliade. Îngrijește, la Editura Humanitas, publicistica din India a lui Mircea Eliade. Precizări scenografice Personajul principal al acestei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
2 copii.Lucrează în Tg.Jiu.Este șef de secție.Are pașaport pentru Jugoslavia.A jucat fotbal la nivel de divizia C. A venit rândul meu.Sunt inginer geodez. Le-am vorbit de OIF Tulcea,de atelierul de proiectare,despre mirajul Deltei.Nu sunt căsătorit.Impreuna cu Gibi am primit misiunea să ne căsătorim în următorii 10 ani.Nelu ne a anunțat că a dorit să aleagă calea armelor,dar fiindcă s-au sistat cursurile a ales o facultate tehnică în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de bucătărie nu mai era decât un pas până la cursul de împletit coșuri de nuiele. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe de altă parte, o rezervă personală de țigări-cafea-ciocolată era esențială în lumea trocului din acei ani. De fumat, fuma toată lumea. Se fuma dimineața, la cafea, înainte de pregătirea sălii, se fuma imediat înainte de intrarea în spălător, se fuma între operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și îmi evocă un bărbat în vârstă căruia satul îi zicea "Americanul". Cred că nu i-am știut niciodată numele adevărat deoarece era numit exclusiv cu această poreclă. Din poveștile spuse pe seama lui, am dedus că, înainte de primul război mondial, mirajul Americii fusese destul de mare prin satele făgărășene. Se vorbea că "acolo" se puteau strânge bani mulți, repede. Atrași de această perspectivă, unii au pornit-o spre "Lumea Nouă", hotărâți să adune o sumă cu care să revină în sat, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
public relations. Dar totul se petrece ca în cazul dezastrelor transformate în subiect monden cu ajutorul televiziunii și al ziarelor. Probabil, doar aici înțelegi, cu adevărat, de ce Hollywood-ul și Las Vegas sunt locurile cele mai visate din America. Las Vegas. Hotelul " Miraj " N-am locuit niciodată într-un hotel atât de "monstruos". Holul e un fel de piață enormă unde lumea se plimbă, așteaptă, pleacă, vine sau cască gura. Afară, mașinile se strâng ca la cozile de la benzinării la noi ― în zilele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au uimit la sosire, dîndu-mi o senzație de basm exotic, sunt, de fapt, simulacre. Și "caii marini" din hol sunt din plastic. Poate și stâncile cascadei. Pentru a nu avea probleme cu parcarea mașinii, pornim pe jos. Zgomotul cascadei de la "Miraj" ne urmărește multă vreme. Reclama nu-și poate permite aici să fie subtilă, rafinată. Trebuie să fie vehementă, șocantă, ieșită din comun, să nu poți s-o ignori. Ne strecurăm spre sala unde trebuie să intrăm prin îmbulzeala de la un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și nici nonșalanța celor care știu să rămână lefteri cu surâsul pe buze. Încep bine. Câștig vreo zece dolari. Apoi, pierd tot. Era normal. În "țara tuturor posibilităților" multe lucruri sunt imposibile pentru mine. Mergem și la alte "palate". Căci mirajul e organizat pe "imperii". Din "imperiul" roman, trecem în "imperiul" Egiptului antic. Hotelul e construit în formă de piramidă neagră. Se intră prin gura Sfinxului, larg căscată, iar înlăuntru chelnerii, crupierii, lift-boy-ii te tratează ca pe un faraon, dacă ai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu se lasă până nu-i pierde, iar eu simt că n-am considerat jocul imoral decât după ce automatul mi-a înghițit ultimul dolar. Pe la trei noaptea, mă duc să mă culc, epuizat. 31 august Dimineață, văd pe fereastră că "Miraj" are o piscină uriașă, șerpuitoare. Nu voi putea să mă laud că am făcut o baie în ea. Ne grăbim să ne întoarcem la Los Angeles. Din mașină, constat că piramida "imperiului egiptean" arată mai puțin interesant acum. În lumina
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
industrializat "catedrala de cristal" metafizica, a inundat lumea cu o imagine a Americii profund falsă. Într-o singură privință, Hollywoodul exprimă, probabil, cu fidelitate psihologia americană. Iluziile ruinate aici n-au clătinat câtuși de puțin locul pe care-l ocupă mirajul (rămas, s-ar zice, de la căutătorii de aur) în visurile ce au transformat Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să spuie: "Desigur!" Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire, care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. De altfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău), aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simțeam astfel. În urmă însă o întîmplare a venit să arunce o îndoială, dacă nu asupra sentimentelor mele, în tot cazul asupra trăiniciei lor. Trebuia să plecăm într-o zi fixată de înainte. Ne trăisem descoperirile noastre în viața comună, mirajul acelei vieți și regretul sfârșitului. Emoțiile evoluează. Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A fost o noapte miraculoasă, pe ape, sub seninul complect, iar noi între vis și viață, confundând mirajul visului cu al realității. Am ajuns la începutul dimineții acasă. Portul Cavarnei era mai puțin pustiu de cum ne așteptasem, căci aci oamenii se scoală devreme. Pe ponton, domnul Jianu stă de vorbă cu madame Pitpalac. Cum ne-a văzut, domnul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exprimată chiar de către autor: "Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. Dealtfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asta numai la o vârstă extrem de înaintată, se întreba? El de ce nu putuse trăi o viață adevărată, reală, asemeni celorlalți oameni, fără să-și închipuie inutil uriașa minciună cum că va fi reținut între mărețele pagini ale literaturii universale, cu mirajul cărora trăise mereu? Cine îi mai putea returna acum viața irosită, iată, inutil? Mircea nu știa. Ideea de a nu mai fi primul, cel mai bun, mereu în top, i se părea oricum pur și simplu de neacceptat, dar lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mut de admirație, scena se destrăma încetul cu încetul și a dispărut*) *)Aceasta este descrierea poetică a unui fenomen ce se spune că s-ar fi produs în strămutarea Mesiei , între Sicilia și Calabria.Fenomenul se numește Fata Morgana sau Miraj. Când și-a revenit din uimire el a privit din nou spre fântână. Dar între timp zâna se trezise și dănțuia pe ghizdele, ușoară ca o frunză, potrivinduși pașii pe acest cântec: Cel ce-n astă lume parte de renume
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
O altă parte rămăseseră angajați în cadrul starportului, la întreținerea acestuia. Potrivit importanței lui și a debitului de mărfuri, treptat, zona prinsese un avânt economic nesperat fața de situația generală care domnea pe Sagius II, populația începând să crească proporțional cu mirajul economic numit Tonne. Amalgamul de pe Tonne era întregit de prezența a numeroși traficanți și contrabandiști, cu cartierul general stabilit aici, și care se ascundeau în adăposturile oferite generos de munții din preajmă. Însă nu ei erau principala problemă a Confederației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]