2,450 matches
-
dacă vrei, vino lunea viitoare la șapte seara la Hilton să-l cunoști pe patron. Voi fi și eu acolo. — Cine e patronul ? am tras-o eu de limbă. Îl cheamă Sjork, e olandez, răspunse ea sec, ridicând sprân- cenele, mirată și oarecum iritată de indiscreția mea. — Spune-mi ce trebuie să fac ca damă de companie, am rugat-o eu În drum spre ieșire. — o să-ți explice Sjork luni, mi-o tăie ea scurt Întinzându-mi mâna, semn că Întrevederea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
milă la noi trei, la mine, la el și la Jacqueline - niște suflete pierdute În lume, În căutare de plăceri și de vic- torii iluzorii. Trebuie să ne mișcăm odată inimile, Jean-Claude. Jean-Claude rămâne cu paharul În aer, privindu-mă mirat. Nu Înțelege ce m-a apucat. Nici nu mi-am dat seama că am rostit ultima frază cu voce tare. — mi se pare că sunt la un pas de a-mi pierde sufletul. Nu mai pot să fiu amanta ta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deci dacă vrei, vino lunea viitoare la șapte seara la Hilton să-l cunoști pe patron. Voi fi și eu acolo. — Cine e patronul ? am tras-o eu de limbă. Îl cheamă Sjork, e olandez, răspunse ea sec, ridicând sprâncenele, mirată și oarecum iritată de indiscreția mea. — Spune-mi ce trebuie să fac ca damă de companie, am rugat-o eu în drum spre ieșire. — O să-ți explice Sjork luni, mi-o tăie ea scurt întinzându-mi mâna, semn că întrevederea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu milă la noi trei, la mine, la el și la Jacqueline - niște suflete pierdute în lume, în căutare de plăceri și de victorii iluzorii. Trebuie să ne mișcăm odată inimile, Jean-Claude. Jean-Claude rămâne cu paharul în aer, privindu-mă mirat. Nu înțelege ce m-a apucat. Nici nu mi-am dat seama că am rostit ultima frază cu voce tare. — Mi se pare că sunt la un pas de a-mi pierde sufletul. Nu mai pot să fiu amanta ta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și? S-au Împăcat. Și? Și-au dat și mâna. Și, Încă? Păi, Încă, da!, că, de-aia râdeam așa, venind pe scări. Că, În glumă, polițistul le-a sugerat să se și pupe. Și? În timp ce ei s-au uitat mirați unul la altul, Uța, a sărit, arsă, aprobând zisa omului legii: chiar! Da! Să ne pupăm, ca să fie, Împăcarea, cu o frumoasă Încheiere. Și a și făcut, doi pași, către Valucă, Întinzând capul spre el. El, na!, ce să mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-i intilnesti <maya>: de aceea m-am bucurat cînd am descoperit chatul <maya>: aici pot vorbi. Aici nu mă bilbii. Băieții nu rid de mine <victor37>: nici unul? <maya>: doar cînd le spun că sunt bilbiita <victor37>: chiar, m-am mirat cînd mi-ai spus de la inceput <maya>: de obicei nu o spun. Aici te poti ascunde <maya>: poți să te dai oricine <maya>: fete urite, buboase, grase, batrine <maya>: devin tinere, frumoase, silfide, istețe, pline de succes... <victor37>: mda <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
conține foarte mult adevăr. Atunci cînd te gîndești intens, Îți dorești foarte mult ceva, starea de concentrare mentală care rezultă, poate conduce chiar la transmiterea telepatică a gîndului, care poate fi recepționat de cineva și mai mult sau mai puțin mirat, poți să constați după un timp că ceea ce ți-ai dorit se Împlinește. Așa că e foarte important să avem grijă ca gîndurile noastre «să nu o ia razna», adică să gîndim numai de bine atît pentru noi, cît și pentru
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ce să se aștepte de la copiii cărora le dăduseră totuși un nume; uneori, ar fi cerut sprijin chiar de la părintele adevărat, lăsînd deoparte vanități nepotrivite. Și totul, În primul rînd, pentru copilul care nu știa cu adevărat al cui este, mirat, deseori, că nu seamănă mai deloc, la fire și chip, cu bărbatul din casă. Peste cine știe cîți ani, s-ar fi putut astfel ca toată povestea asta tată-mamă-copil să fie, În sfîrșit, pusă definitiv În ordine. Copiii - toți - ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
după expiere - Îngerași -, spre Paradis, Doamne, ce bine se așeza totul! Dacă Thomas ar fi știut că Antonia zăbovea din cînd În cînd la televizor după miezul nopții, la cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica era om, nu arătare coborîtă din cer ori venită de la mănăstire: iubise și ea În tinerețe, cunoscuse dorința, plăcerea - o căutase, o Împlinise, carnea ei tremurase de fior; Își pierduse, cîteva clipe, de nenumărate ori, mințile, juisînd; atinsese bărbat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
convenție, Thomas semnase cîndva un act, o formalitate, ceva ambiguu, o hîrtie, acum era În fața fiului, nimeni nu avea dreptul să-i interzică să-l strîngă-n brațe, să-i vorbească, să și-l apropie. „Bert!“ Cel strigat s-a Întors mirat. Mai surprins era chiar Thomas. Dusese imediat, instinctiv, mîna la gură. Se trezise strigînd. Destul de tare. Mai mulți trecători Întorseseră capul. Nu așa gîndise totul. Bert! Răzbătuseră În aer, fără voia sa, cîteva sunete, nu avea cum să le mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați, le-a vorbit despre Sfînta Antonia, protectoarea orașului, de curînd canonizată, În secret. Au verificat, orașul era neprotejat de sus, doar dinspre mare, sirena de bronz, mai puternică decît o armată, era la locul ei. După noaptea petrecută cu Jesper
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cheamă, fetiță? Te supărai și făceai așa de urât, că se speriau... - Gata, Iulia! Este de ajuns, încheie Iustin discuția, ușor iritat. Câți anișori ai tu, fetiță drăgălașă? Vrei să-mi spui? se întoarse el spre copila care-i privea mirată, cu același zâmbet ghiduș. - Eu am..., am doi ani și nouă luni... și fac tlei ani pe ulmă... Marian Malciu - Ei, dacă-i așa, mă bucur tare mult! Și cum te cheamă pe tine, draga mea? întrebă Iustin. - Pe mine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spații mari și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în șoaptă, ca și când nu l-ar fi văzut pe băiat. Glasul acestuia pieri de emoție, și inima-i zvâcni cu violență în piept. Încercă să-și adune puterile, când o voce cristalină se auzi de sus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gang. Trece în colț proprietarul meu, căruia nu i-am plătit chiria pe luna asta. Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe porțiunea dinspre Cotroceni. Felix aruncă ochii și zări pe moș Costache, care o lua în direcția Căii Plevnei. Întrebă mirat: - Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, CostacheGiurgiuveanu. - Nu mai spune! Chiar așa-l cheamă. Colegul îl informă că ședea într-o casă de raport cu câteva caturi, foarte modernă, însă cu apartamente mici, pe care proprietarul le închiria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi să întrebe asupra rostului acestei simulații, dar Costache îi încîntă urechea cu sunetul unui pumn de piese. Scadența biletului rămase în alb. După semnare, bătrânul înmînă lui Felix două sute cincizeci de lei. Mirat, acesta întrebă cu ochii. - Nu poate să dea acum tot, explică răgușitul, îți dă prinmine, în fiecare lună, câte două sute cincizeci de franci. Felix era prea nerăbdător să aibă bani, ca să mai discute proveniența lor, însă rămase cu o îndoială
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine se simte: - Sunt un om renăscut, reîntors la viață. Am o puteremușchiulară cum n-am avut niciodată. Simion își încordă brațul său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi făcu hatârul și rămase mirat dimpotrivă de lipsa de rezistență a lui Simion, al cărui braț de prea mult efort tremura cu violență. - Nu te mai sforța așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu putere: - Pavele, Pavele! Glasul i se păru cunoscut lui Felix. Se-ntoarse spre fundul grădinii și zări pe Simion, care făcea semne cu mâna. Felix îl întrebă cu gestul dacă-l chema pe el, și acela confirmă repetând chemarea. Mirat, tânărul merse într-acolo, dar Simion sărise pe portiță cu gesturi de maimuță și se apropiase de el, agitând un caiet. - Pavele, Pavele, am să-ti dau ceva de mare preț! - Pe mine mă cheamă Felix, nu știi? Bătrânul nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parte din Dumnezeu?Simion păru nedumerit de subtilitate. - Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus etern,care înviază mereu. Ieri am înviat. "E nebun, gândi Felix, nebun de legat." - Acum înțeleg eu, zise el tare, ești Isus Cristos. Simion îl privi mirat, jignit, ca un om care e luat peste picior. Felix, deconcertat, crezu că s-a înșelat și a făcut o gafă. - Drept cine mă iei, amice, he-he, ești șiret. Am fost Isus,toți am fost Isus, după ce duhul s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceea, Aglae nu mai aminti niciodată numele lui Simion și nici nu dete vreodată semn că regretă lipsa lui. Peste câteva zile venise Weissmann să-i comunice că ar fi nimerit să trimită bătrânului unele lucruri și bani. Ea declară mirată că i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul îi aminti că cheltuise câțiva franci cu trăsura, ceea ce era adevărat, fiindcă Stănică spusese că n-are bani și că Aglae va plăti pe dată ce i se va cere. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută: - Și când sunteți deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l urăsc, săracul! Cine v-a spus că mă mărit cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoie de ele. Bătrânul veni din nou cu lista de materiale la Felix și-l rugă, de vreme ce-o compusese el, s-o iscălească în josul paginii "ca să știe el cine i-a făcut-o". Felix o iscăli, dar foarte mirat și cu aceeași neplăcere cu care semnase polițele. Așa precum vorbise vărului său Toader, Stănică se socoti dator să pună pe Felix în legătură cu Lili, nemaiîndoindu-se că fata trebuia neapărat să-i placă. Încercă dar să convingă pe tânăr să meargă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o luă pe Calea Victoriei, înspre Poștă, în Lipscani știa o farmacie. Intră, dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică socoteală și declară că doctoria asta costă doi lei și cincizeci de bani. - E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate? - Nu se poate, ce vorbă e asta? Dumneata nu știi că aiciprețurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Banii i-ar fi folosit să înalțe case de speculă cu apartamente mici și ieftine, care aduc mai mult decât apartamentele mari. La bancă însă îi râse în nas fără nici o jenă: G. Călinescu - La vârsta asta, asigurare? Bătrânul plecă mirat, neînțelegînd de ce un om la vârsta lui nu se poate asigura. Atunci îi intră în cap că avea prea multe lucruri în casă și că trebuiau vândute. Câteva izbuti să le dea pe la cumpărătorii de vechituri. Dar când un samsar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]