11,487 matches
-
India, avionul său a fost atacat, la 17 aprilie 1931, asupra unui deșert din India, de o cârd de vulturi uriași, fiind silit să aterizeze forțat. Avionul a fost cuprins de flăcări, iar Radu Beller a murit. După moartea sa, moșia a fost stăpânită de soția sa, Elisabeta (1898-1981). Conacul boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani și tei" (după cum îl descrie publicistul Ion Mitican), a fost distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
țară, în iunie 1930. În anul 1932 a deținut funcția de inspector general al armatei. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România și membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viață la 11 iulie 1936, la moșia sa de la Urlați.
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
de băieți în satul Belcești cu un număr de 25 de elevi la o populație de 360 familii în 1885 luând ființă și o școală de fete. Între anii 1902-1948 a existat o școală de agricultură ce a funcținat pe moșia Polieni și care avea cursuri gimnaziale, liceale și de ucenici. Astăzi pe teritoriul comunei există școli în toate satele componente,menționăm școla din Munteni înființată în 1903 de Ioan Iamandi tatăl lui Victor Iamandi,după anul 1920 s-au înființat
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
venit la Turda din Cornești (mijlocitor de locuințe) în Turda devenind la început mandatar al morii orășenești, împreună cu Salamon Farkas. La sfârșitul anilor 80 ai secolului al XIX-lea Mendel Lazăr a înființat Fabrică de Bere și a cumpărat o moșie lângă oraș. În fruntea organizației sioniste din oraș s-a aflat avocatul Kassovitz Endre. Este interesant de semnalat că după terminarea primului război mondial, numărul evreilor din Turda a crescut rapid, depășind 250 de familii, dar la fel de rapid aceștia au
Evreii din Turda () [Corola-website/Science/322912_a_324241]
-
domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă, alături de pârâul Tega. Se menționează în acel document un transport de mărfuri din satele văii Buzăului spre Brașov. Satele din zonă erau inițial sate de moșneni, care se ocupau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni (din Sibiciu de Sus și Sibiciu de Jos) care au stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat, întrucât zona Sibiciului nu avea terenuri suficiente. În timpul domniei lui Constantin
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Ioan Sibiceanu apare la 1829 ca fiind clucer domnesc și administrând cășeriile din Munții Buzăului. În perioada fanariotă, un grec pe nume Enache Persescu a achiziționat și el pământuri de la moșnenii din zonă. În timp aceștia au devenit clăcași pe moșia Bâsca-Gura Teghii, din care motiv ei nu au mai putut crește vite și au început să practice dogăria, vânzând butoaie, putini și hârdaie de brad în târgurile de la Buzău și Mizil; meșteșugul s-a păstrat până în anii 1943, pierzându-se
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
baza volumului "O preumblare prin munți" de Constantin D. Aricescu, de unde se arată că acest han i-a găzduit pe acesta, ca și pe Gheorghe Tattarescu și pe folcloristul I.C. Fundescu. Ulterior, în 1870 Ștefan Borănescu, moștenitor prin căsătorie al moșiei lui Sibiceanu, a construit un hotel lângă izvoarele minerale. Sătenii localnici s-au plâns la acea vreme că au fost obligați să presteze muncă forțată în folosul construirii hotelului. Stabilimentul avea 28 de camere (câte 14 pe fiecare parte, una
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
cloruri alcaline și feroase, fiind una dintre cele cele mai sulfuroase ape din România antebelică — ea era folosită în băi sulfuroase sau administrată ca băutură simplă sau combinată cu lapte de capră sau zer. Fostul colonel Dumitru Dumitrescu-Maican a cumpărat moșiile lui Persescu și Borănescu și a continuat tentativele de dezvoltare a turismului în jurul hotelului lui Borănescu, înființând stațiunea Bâsca-Penteleu, cunoscută pentru restaurantul cu orchestră și promovată ca loc de vindecare a ftiziei. Cum stațiunea era amenințată de viiturile ce antrenau
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe locul unei tabere militare turcești. Mai târziu, în 1818, s-au stabilit aici țărani iobagi ucraineni fugiți de pe moșiile unde lucrau. Ei au denumit colonia Liman. În secolul al XIX-lea au fost construite în sat trei biserici: în 1818, 1830 și 1861. Din 1899 s-a deschis o bibliotecă parohială. La începutul secolului al XX-lea, s-a
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
Paris, numită Champ-l'Évêque, deoarece a aparținut în Evul Mediu episcopului Parisului, a fost numită în secolul al doisprezecelea Mont-aux-Vignes, fiind utilizată pentru culturi ce se realizau în acea epoca. În 1430, un negustor bogat numit Régnault de Wandonne cumpăra moșia în scopul de a construi o casă de lux. Două secole mai tarziu, iezuiții dobândesc terenul, în scopul de a îl transformă într-un loc de odihnă și de convalescenta. Casă îl adăpostește câteva ore pe tânărul rege Ludovic al
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective : Conacul familiei Negruzzi datează din perioada anilor 1807-1810, aparținând mai întâi lui Dinu Negruț (tatăl scriitorului Costache Negruzzi), care a primit la căsătoria sa cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi (localitate care apoi s-a numit Hermeziu, din 1967 Lunca Prut și din 1996 din nou Hermeziu). În această casă s-au născut și/sau au trăit mai multe personalități ale istoriei românești: În conacul familiei Negruzzi au
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
filiala londoneză a Galeriei "Goupil". Artistul adoarme la vernisaj... Toată iarna suferă din cauza intoxicației alcoolice și din cauza lipsei de somn, are halucinații. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901 părăsește Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia. Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
Ciudin, cei doi frați au fost fiii lui Pavel Albotă, vornic de Poartă sub Vasile Lupu. Printr-o hotarnică din 1 august 1720, Pavel Albotă împarte celor 6 urmași ai săi (Gheorghe Ciudin, Toader Flondor, Sultana, Paraschiva, Anița și Alexandra) moșia Cătămăreștilor. Această hotarnică se găsește în "fondul personal Iancu Flondor".. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
personal Iancu Flondor".. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la 28 februarie 1694 întărește lui Toader Albotă moșiile moștenite de la socrul său, Grigorie Gherman pârcălab și de la soacra sa Kelsina, fata lui Gligorie Tăutu. Toader Albotă luă cel dintîi porecla de Flondor, rămasă ca nume în loc de Albotă. Pavel Albotă purta numele de Albotă de la bunicul după mamă, care
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
cu alte familii boierești ca: Arap, Buhuș, Ureche. El a avut trei copii: Toader Flondor, căsătorit cu o Stîrcea, Maria, poreclită Lupa, căsătorită cu Ioniță Stârcea, poreclit Cracalia, și Ioan Flondor căsătorit cu Nastasia Arap.. În cartea de hotărnicie a moșiei Lucovița din 20 iulie 1760 figurează un Șerban Flondor, medelnicer, care primește 6 jirebii, pe care le împarte fiilor săi Ioniță și Toader.. Ioan Flondor (n. 1710 - d. 26 martie 1784), vornic de Câmpulung Rusesc, este considerat strămoșul tuturor Flondorenilor
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
nobilissima familia Albote". Ion Drăgușanulafirmă că: "Partea de sus a satului Milie, cea care aparținuse lui Ion Flondor, este moștenită , în 16 noiembrie 1794, de feciorii lui Constantin, Iuoniță și Dumitraș Flondor, Iuoniță Flondor cedând partea sa de sat și moșie, în 18 august 1797 fraților săi, Constantin și Dumitraș". Din fiii lui Ioan Flondor (Dimitrie, Constantin și Gheorghe) s-au divizat trei ramuri (linii) ale familiei Flondor: din Dimitrie - linia Cobălciu, din Constantin - linia Storojineț (Bucovina) și Glinca (în Basarabia
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
1845), fiica cavalerului Nicolae de Wassilko (n. 1759 - d. 1809), a avut copii pe: Gheorghe Flondor (n. 1761 - d. 20 august 1797), fiul lui Ioan, căsătorit cu Ana de Strâșca (d. 4 iulie 1854), este șeful liniei a doua, deținea moșia Hlinița (din Bucovina) și a avut cu soția sa cinci copii: Conducerea liniei a doua a familiei a fost preluată de Alexandru Flondor, care a fost căsătorit cu ... născută Calmuțchi (Kalmucki) l-a avut ca fiu pe Emanoil Flondor (deputat
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
sa cinci copii: Conducerea liniei a doua a familiei a fost preluată de Alexandru Flondor, care a fost căsătorit cu ... născută Calmuțchi (Kalmucki) l-a avut ca fiu pe Emanoil Flondor (deputat), căsătorit cu Elena de Zotta; Emanoil Flondor deținea moșia Hlinița pe Prut. Constantin „Ritter von” Flondor (n. 1764 - d. 17 ianuarie 1815), fiul lui Ioan Flondor, a fost căsătorit cu Paraschiva de Kalmuțchi și a avut următorii copii: Prin Dimitrie și Nicolae, linia (ramura) lui Constantin s-a divizat
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
ianuarie 1815), fiul lui Ioan Flondor, a fost căsătorit cu Paraschiva de Kalmuțchi și a avut următorii copii: Prin Dimitrie și Nicolae, linia (ramura) lui Constantin s-a divizat în două părți: o ramură a lui Dimitrie Flondor ce deținea moșia Glinca (în Basarabia) și o ramură a lui Nicolae cavaler de Flondor, care devine șeful liniei a treia (din Bucovina). Nicolae cavaler de Flondor (n. 21 martie 1795 - d. 1864), născut în Milie, a deținut moșiile Rogojești, Storojineț și Ropcea
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
Dimitrie Flondor ce deținea moșia Glinca (în Basarabia) și o ramură a lui Nicolae cavaler de Flondor, care devine șeful liniei a treia (din Bucovina). Nicolae cavaler de Flondor (n. 21 martie 1795 - d. 1864), născut în Milie, a deținut moșiile Rogojești, Storojineț și Ropcea din Bucovina. A fost căsătorit cu Ecaterina de Cârste (fiica soților Ioan baron de Cârste și a Smarandei von Cârste -născută von Ralli) și a avut doi copii: Gheorghe cavaler de Flondor (n. 1828 - d. 1892
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
surse spun că numele ar proveni de la o familie boierească (Mirea sau Mereuță) pe al cărei teren sau în apropierea căreia a fost construită biserica. Această ultimă teorie este susținută de o mențiune într-un protocol austriac de delimitare a moșiilor din 1785 pentru zona în discuție, prin care Andrei a Sandi a primit ca zestre un teren și o casă de la socrul său, Vasile Mereutza. („Andrei a Sandi habe sei Haus mit seiner gaftin... welche is von ihren Vater Vasili
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
s-a format o așezare rurală în sec. XI, din care s-a dezvoltat satul medieval. Prima atestare documentara scrisă a satului datează din anul 1774 când Divanul Țării Românești da ordin ispravnicilor județului Dâmbovița să oblige pe locuitorii de pe moșia Pietroșița să facă claca și să plătească dijma cuvenită. Denumirea satului Dealu Frumos apare pentru prima oara în documente scrise în anul 1774. Se presupune că satul și-ar fi luat denumirea de la îmbinarea mirifica a pădurii cu colinele înverzite
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
Constantin Palade), 24 iunie 1739, 3 decembrie 1782. Un document din 1769 menționează că un oarecare părinte Benedict, egumenul Mănăstirii Moldovița, a fost trimis de Divanul boieresc din Moldova la împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, el găsind aici moșia unui boier pe nume Stârcea. Biserica de lemn din Rudești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest lucru fiind atestat de inscripția "1792" de pe unul dintre clopotele bisericii. Conform Cronicii parohiei, ctitorii bisericii provin din familia boierească
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
îi cântă: , Lună nouă, lună nouă/ Taie pita-n două/ Și-o unge cu rouă/ Și ne dai nouă.” Când vine ploaie mare copiii strigă în cor: ,Poaie, ploaie nu ploia/Ci te du la Roșia/C-acolo ți-i moșia” Ploaia vine dinspre pădurile din zona Roșiei, localitate situată spre sud, iar copiii o îndeamnă să se întoarcă de unde a venit. Când ploaia urmează unei perioade de secetă, copiii îi cântă alt fel: „Tună, Doamne tună/ Norii îi adună/Ploaia
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
opinie. Desemnările ulterioare în forma Pánczélcseh, Panczell Czzeh, Pánczel Cseh susțin ipoteza conform căreia la originea numelui satului s-ar afla proprietari de pămant. Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]