11,461 matches
-
o dragoste efemeră, ci un cicisbei credincios. În Italia a te căsători se putea fără să te gândești, pe când a alege un cicisbei era lucru serios. Soțul ei pregătea o mutare cu traiul la Ravenna, în Bologna, unde avea o moșie. Trebuia să plece și Byron? Cicisbeiul trebuia să plece! Byron o prețuia, dar nu voia să se transforme în cicisbei de profesie. Cu câteva zile înainte de plecare la Ravenna Teresa i-a devenit amantă. Se mândrea atât de mult cu
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
toate celelalte elemente. Autoarea ne mărturisește deschis că adevăratul autor al celor scrise este mama și că ea, fiica, nu a făcut altceva decât să-i transpună pe hârtie, cuvintele. „Mama îmi povestea ceea ce o atrăgea în copilăria ei, la moșia bunicii...” sau „românii trăiau pe teritoriul ocupat la acea vreme, printre « rușii albi, așa era numită pătura celor avuți și educați» își amintea mama.” „Arborele genealogic al familiei mă interesa foarte mult” Și pentru că „în viața aceasta terestră suntem frunze
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
secolul al nouăsprezecelea, secol al istorismului”, când „totul era tulbure.” Suntem în orașul Ismail și cea dintâi amintire importantă este legată de o căsătorie. Aceea a mamei Ioana, străbunica scriitoarei. „Soție de moșier, rămasă văduvă, aceasta se recăsătorește cu administratorul moșiei, mai tânăr ca ea cu vreo douăzeci de ani, renunțând la viziunea sa morală asupra lumii, pe care o avusese până atunci...” O poveste de dragoste romantică, în care emoțiile și sentimentele prevalează. O altă căsătorie, sfârșită însă tragic, este
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
de kilometri de București, 10 kilometri de orașul Ruse și la 3-4 kilometri de Dunăre. Istoricul satului și al mănăstirii scot la iveală relațiile existente în timpurile vechi între țării Bulgariei și domnitorii valahi. Satul și biserica se află pe moșia domnitorului român Ioan Basarab I (1310-1352) a cărui fiica Teodora a fost soția tarului Ivan Alexandru al Bulgariei (1331-1371). Potrivit documentelor istorice Basarab I ar fi domnitorul care i-a ajutat pe țării bulgari în luptele purtate contra Imperiului Bizatin
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Autobiografie M-am născut pe strada anului 1942, bombardată de oameni cu ochii roșii, îmbrăcați în verde când vara scotea la porți moșii, aruncându-și mantaua soldățească și ploi luna iunie aducea în ferestre visele femeilor și dor, mergând nicăieri,așteptând în pridvor... Mama mi-a pus în straiță în loc de pâine visul zilei de mâine, pe care l-am trăit într-o singură
AUTOBIGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342567_a_343896]
-
Acolo se află casa sufletului tău. Acolo sunt strămoșii, acolo este paradisul, acolo este moștenirea - nadică moștenirea. Moș are același sens cu termenul sanscrit moksha care înseamnă eliberare, ca și acțiunea moașei în procesul nașterii, dar, dacă privim atent, și moșia „Eliberează” prin capilaritate substanțele nutritive plantelor. Tot existența moșiei asigură libertatea oamenilor ce o posedă, iar moșul este reperul ereditar din care ne tragem. Și „-tenire”, asemănător termenului francez tenir=a păstra, a ține, a avea, dar și a sta
MOŞTENIREA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342581_a_343910]
-
acolo este paradisul, acolo este moștenirea - nadică moștenirea. Moș are același sens cu termenul sanscrit moksha care înseamnă eliberare, ca și acțiunea moașei în procesul nașterii, dar, dacă privim atent, și moșia „Eliberează” prin capilaritate substanțele nutritive plantelor. Tot existența moșiei asigură libertatea oamenilor ce o posedă, iar moșul este reperul ereditar din care ne tragem. Și „-tenire”, asemănător termenului francez tenir=a păstra, a ține, a avea, dar și a sta, subliniază sensul moștenirii, care ne face să fim liberi
MOŞTENIREA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342581_a_343910]
-
Craiova și București. Până și B.P.Hașdeu, care nu a fost implicat efectiv în conspitație, dar știa de ea, a fost maltratat timp de opt zile la Văcărești. Cel mai umilit a fost I.C.Brătianu, care a fost arestat la moșia sa de la Florica și purtat între baionete pe străzi, dus pe jos, de la Pitești spre Câmpulung. Argeșenii au însoțit escorta cu căruțe, trăsuri, călare, până la destinație. Represiunea ordonată de Carol arată că acesta a tratat cu toată seriozitatea mișcarea deoarece
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
că tot acolo vor ajunge când ajung. Indiferent dacă Sfântul Petru îi primește sau nu acolo unde nu le este locul. De! mai poate și Sfântul să facă o greșeală. Sper să nu mă trezesc cu vreo reclamație ca stăpânii moșiei Nana pentru prezicerea unui eveniment care cu siguranță se va produce, mâine sau peste 1000 ani. Referință Bibliografică: Oglindă oglinjoară ... / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
De-aceea Românul s-ardică mai tare!” (Ioan Miclău, Poezii Alese. Bârda, Editura „Cuget Românesc”-2005) Rolul dascălului dacoromân, al intelectualului trebuie să fie cel al creștinului cult,al ortodoxului vizionar, care după înălțarea nimbului său către cer lasă pe moșia Gliei străbune acea pâlpâire de lumină ce încă netezește calea învățăturii,a educației precum lumina sfântă a martirilor și sfinților noștri, care podesc Scara înălțării către Cer a Românilor. ( Brusturi, Neamț- 29 ianuarie 2017) Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - DASCĂLI
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
unui ascet mistic, încercat aflat în largul pustiei sale peste care păstoresc doar Dumnezeu, Cerul și el, revelând privilejul haric al Duhului care grăiește prin el, pentru a ne reveni, pentru a ne întoarce Acasă, în Sânul bisericii Strămoșești, pe Moșia gliei străbune, întru asemănarea Chipului lui Dumnezeu, înnoit prin Hristos, pentru a ne întoarce la simțirea dacoromânului legendar, cea prea primitoare, doldora de omenie, prea dăruitoare, prea zămislitoare de eroi, prea întrupătoare de călăuzitori, de mărturisitori, de martiri și de
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
într-un timp nedefinit, dar e limpede că se înscrie în aceleași amintiri evocatoare legate de familia autorului. Peste meleagul Musculeștilor, boierul a pus drept hotar o plută (un plop - după explicațiile autorului). Acest hotar devine pretextul povestirii. La marginea moșiei boierului, străjuia o plută (plop, n.n.) mai înaltă și decât turla bisericii din Bibești. Trei oameni nu puteau să o cuprindă. Îi spusese muma Dina că la umbra ei se oprise și Tudor Vladimirescu să mănânce cu pandurii lui, acum
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
însă după ceva vreme a venit și mi-a adus un trandafir pe care eu încercasem să-l rup și nu reușisem. -Ce romantic!Apoi? -Am vorbit,mi-a spus că-l cheamă Pablo și că a venit să inspecteze moșia unei rude,sau așa ceva,și că va pleca în scurt timp. -Dar de unde îl cunoaște pe John? -Nu știu prea bine,insă cred că fac comerț impreuna.Sigur învârt ei niște afaceri.Asta ar fi un lucru care mă îngrijorează
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
casa lui avea ceva de poveste, ceva altfel decât celelalte case, așa cum și nea Gică era diferit de ceilalți bărbați. Așezată chiar în vârful dealului, casa domina satul întins spre luncă. Părea un conac din cerdacul căruia boierul își supraveghea moșia. Niciodată nu am văzut vreo fereastră deschisă, niciodată nu am văzut perdelele albastre trase, niciodată nu am văzut vreo floare dincolo de geamuri. Când treceam pe acolo, preferam să merg pe partea cealaltă a drumului. Ruptura de lume a lui nea
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
acel om atât de lacom, să-și dea viața pentru pământ. Iată, vrem să reînviem amănuntele acestui fapt povestit din bătrâni. Ziua începu cât se poate de minunată atunci când ostașul a ales să facă drumeția de ocolire a promisei sale moșii. Soarele străluci blând printre cetinile brazilor. Oștenii încă dormitau în poiană, într-un liniștit popas de munte. Voinicul nostru se trezi încă dis de dimineață, își spălă obrazul cu apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
din căușul palmelor, apoi porni liniștit la drum. La început pășea agale, fără grabă. Era hotărât să nu ia pământ prea mult. El și tot neamul lui erau oameni nevoiași, învățați cu sărăcia, aveau pământ puțin, mai lucrau și pe moșiile boierilor satului. Nu credea că are nevoie de cine știe ce întinderi mari de pământ. Mergea alene, fluiera un cântecel, asculta meșteșugul din glasurile păsărilor din luminișuri, admira florile din largile poieni, nu se sătura să privească holdele de ovăz și de
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
pentru acesta. După încă o oră de alergat, începu să-și facă socoteli cât de bogat este. Neam de neamul lui n-a fost nimeni așa de bogat! Cât de mult se vor minuna verii săi când vor afla ce moșie a câștigat într-o singură zi. Cea mai mare parte le-o va dărui lor. Se mai gândi, oare cine ar fi mai bogat ca el în acel moment? Oare boierul Urmuzachi, cel care-i asuprea an de an, muncindu
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
într-o singură zi. Cea mai mare parte le-o va dărui lor. Se mai gândi, oare cine ar fi mai bogat ca el în acel moment? Oare boierul Urmuzachi, cel care-i asuprea an de an, muncindu-i pe moșiile sale? Sau, poate, boierul Danilo, cel care avea moșie pe puțin douăzeci de sate, după cum auzi din bătrâni. Acum avea un miraculos prilej să devină cel mai bogat dintre boierii de care a auzit pe meleagurile acelea. Dar, pentru asta
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
o va dărui lor. Se mai gândi, oare cine ar fi mai bogat ca el în acel moment? Oare boierul Urmuzachi, cel care-i asuprea an de an, muncindu-i pe moșiile sale? Sau, poate, boierul Danilo, cel care avea moșie pe puțin douăzeci de sate, după cum auzi din bătrâni. Acum avea un miraculos prilej să devină cel mai bogat dintre boierii de care a auzit pe meleagurile acelea. Dar, pentru asta trebuia să fie harnic, acum, când avea o așa
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
nici sufocarea. Ceața caldă îi aburea memoria. Picioarele, doar picioarele, singurele, îl mai duceau pe șleauri de munte spre poiana din zare. Voievodul se afla în poiană, în mijlocul oștenilor săi. Încă îl mai aștepta pe oșteanul pornit să-și înconjoare moșia. Slabă nădejde, însă, să-l mai vadă sosind. Soarele apunea în curând. Dar, chiar atunci, când razele soarelui încă mai răzbăteau prin cetina brazilor, iată, pe plaiul dinspre pădure sosește, împleticindu-se, un oștean, vizibil sufocat de trudă. Ajuns în dreptul
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
dăduse sufletul! Întreaga curte a voievodului fusese consternată de această întâmplare. Nu le venea a crede. Era un prilej de jale, voinicul era îndrăgit de toți, îl știau cât de destoinic era. Oare de ce și-a dat sufletul pentru o moșie întinsă? I-au făcut un mormânt, acolo, la marginea poienii. I-au împodobit mormântul cu cetini multe. În vârf i-au pus o cruce de lemn, după datină creștinească. Ridicând glasul, voievodul rosti: - Iată cum sfârșesc cei care nu știu
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
și vocea tatei, aducînd cu ea și firul subțire al luminii de jar. Stai să vezi. A fost o vară uscată de nu creștea nici chirul, a mai nesuferită buruiană. Țin minte că tata, bunică-tu, muncea la Pană pe moșie, cât era ziua de mare și fierbinte de ardea cămașa în spate, pentru un pumn de mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
pe costume și joben sucind cu asta orizontul nostru cultural de la Țarigrad către Occident, abia începeau să umble pe la școli la Paris pe vremea când Constantin Sîngheorghe umbla cu pitac să-l prindă pe Carfin Pandoleon, țiganul sclav fugit de pe moșia boierului Cândescu. Tudor Chirilă, acest bard al generației cool, se minuna de plăcerea pe care i-a procurat-o Aferim! în ciuda faptului că nu a înțeles 25% la sută din ce se spune în film. Gândindu-ne totuși că scenariul
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
că ți se insuflă un sentiment al robiei. Când ți se spune că ești robul unui Dumnezeu care îți oferă libertatea dacă te pui în stăpânirea lui, ți se inoculează o mentalitate de rob care e liber să muncească pe moșia stăpânului. Indiferent cine e acel stăpân. Că e Dumnezeu sau statul. Controlul social, Dumnezeu sau statul nu sunt ceva negativ în sine. Devin ceva negativ când, în loc să te conducă spre libertate, să ți-o garanteze și să ți-o apere
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
de încredere (low-trust society), acela ar fi nedreptatea. Ne-am săturat de nedreptate. Mai important însă, aș zice eu, am lăsat o moștenire. O moștenire grea. Am sădit un sâmbure de teamă în rândurile politicienilor. Teama că țara nu e moșia lor. Teama că poate vorba aia veche cu “guvernare în numele poporului, pentru popor” nu e doar o metaforă. Dovadă stă nu numai retragerea celebrei ordonanțe 13, dar pasul înapoi făcut de Parlament în ceea ce privește grațierea faptelor de corupție la nici o zi
În stradă am fost jumătate de milion. Ne strângem 500 până pe 14 mai? () [Corola-blog/BlogPost/337922_a_339251]