2,147 matches
-
o tigroaică a născut doi pui al căror tată este un leu. 5. Înainte de a pleca în mlaștini se întâmpla câteodată să mai citesc și ziarele, dar într-o bună zi nu le-am mai putut suporta vulgaritatea și pornografia monstruoasă. (Ar trebui poate adăugat că pornografia pomenită aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline ochi de mîzgăleli Înfățișînd făpturi monstruoase, șerpi Înaripați și clădiri vii care umblau și Îi devorau pe oamenii neatenți. Încă de pe atunci era limpede că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trecătoare decât un foc de paie. Sincer vorbind, încă din capul locului, el nu avusese nici o intenție să iasă, ca păduchele în frunte, spre a efectua gestul superfluu și temerar de a-i înmâna Dictatorului un Memoriu de protest, contra monstruoasei expulzări din istorie a Mânăstirii lui Pătru Mușat Dintâiul. Amenințarea (dacă era o amenințare!) cu înmânarea Scrisorii o spusese, doar așa, ca să zică și el ceva, la nivel de debitare de nimicuri. O spuse numai așa și numai în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos, cu chip de cal. Apoi l-a întrebat: — Ce ești? În vocea ei era furie amestecată cu disperare. Gaston nu putea să-și dea seama de ce era supărată pe el. Și-a arborat zâmbetul lui blând și faptul acesta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-un picior păpușa portocalie, deschide ochii încrucișați, „Tatata, te iubesc. Tatata, te iubesc”. Ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își făceau nevoile și că li se aplicau tratamente corporale violente, monstruoase. În momentul acela imaginația mea a Început brusc să o ia razna. Eu am frecvent impulsul de a defeca, fără Îndoială ca rezultat al abuzurilor sexuale, și când merg În străinătate, În Maroc, În India sau În Turcia, am mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în acest caz ingeniozitatea funcționarilor noștri, dispozițiile prefecturii și chiar capacitatea de absorbție a cuptorului ar fi fost depășite. Rieux știa că fuseseră prevăzute atunci soluții disperate, ca de pildă zvârlirea cadavrelor în mare, și își închipuia lesne spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi tot un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o ființă fictivă, o plăsmuire monstruoasă a fanteziei tale umoristice, ți-aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-ai lăsat absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acest termen alături de cei ai paradoxului și pesimismului, adică neștiind ce vrea să zică, după cum nici cei ce fac abuz de el nu știu. Numaidecât apoi Cassou se întreabă dacă vor fi acceptate operele mele marcate de dezordine, nelimitate și monstruoase, și neputând fi clasificate în niciun gen - „a clasifica“, classer, și „gen“, aici e buba! - și vorbește de posibilitatea ca cititorul să se poată pune de acord - nous mettre d’accord - cu cursul ficțiunii pe care i-o prezint. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cetatea Îi aparține. Khayyam s-a ridicat În picioare. — Djahane! Un strigăt și o Întrebare neliniștită. Vartan nu spune nimic. Expresia Îngrijorată a chipului său nu se potrivește cu Înfățișarea-i războinică. Omar crede că citește În privirea lui o monstruoasă mărturisire. Ofițerul murmură: — Mi-aș fi dorit atât de mult s-o scop, aș fi fost atât de mândru să mă Înfățișez Înaintea ilustrului Khayyam, aducând-i soția nedemnă! Dar am ajuns prea târziu. Toți oamenii din palat fuseseră masacrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine pe parcursul atâtor metamorfoze! XXXV Era un privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau monstruoase putuseră germina În creierul său adormit? Ce va face când se va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tandru”(p.34). Altă obsesie a compatriotului nostru: spectralul. Și-n Mașinăria...și-n Nina (cealată piesă a volumului de care ne ocupăm) parantezele abundă În eroi reali, ori imaginari, care stresează personajele principale cu aparițiile lor fantomatice:„O față monstruoasă se lipește de unul din ochiurile glasvandului. Imaginea unui spectru”(p.17); „Cu lampa de petrol Într-o mînă bătrîna bonă are și ea ceva dintr-un spectru”(p.18); sau „Ana Petrovna apare În pragul ușii, ținînd un pachet
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că două ființe coexistă în același spațiu, dar cu timpi diferiți. Eu-l meu aparține spațiului și timpului său, celălalt eu, chiriaș în spațiul meu, dar cu propriul timp și cu propria-i lume cu tot ce incumbă: un homuncul monstruos într-un înțelept cu suzetă. Starea de copil în sfera stării de despicare a geometriei existențiale. Paralele care se intersectează undeva, punctul care e comun ambelor planuri, timpul curb, infinitul finit extirpat dintr-un gol macabru populat inegal, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce căutam? Nu trebuie să mă scufund! Nu trebuie să fiu înghițit! Cu nici un preț! Supraviețuire indiferent de situație! Alternativa era prea îngrozitoare pentru a o lua în considerare. Fiecare ocean trebuie să aibă una! Altfel ce-ar fi? O monstruoasă monotonie. Și cine altcineva să nu fie monoton decât Timpul? Deci trebuie să aibă! Încotro? Înainte, împotriva curentului e viitorul. Înapoi e trecutul. Deci, trebuie să merg în lateral. Dar care e lateralul într-un spațiu în care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de parcă ar fi fost un castel de cărți și cineva tocmai l-ar fi lipsit de piesa de bază. Un nor de praf se ridică imediat în atmosferă și tancurile își încetară tirul nemilos. Printre dărâmături se putea ghici ceața monstruoasă a Bolii Negre și a demonului ce sălășluia în ea. Își găsea încet drum spre suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
s-a Întâmplat... — ... să aud formația Carpenters cântând „Close to You“ și Încep să plâng... — ... mi-aș fi dorit foarte tare să am sâni mai mari. Nu mă refer la sâni ca ăia ai fetei de la pagina 3, uriași și monstruoși, ci la unii așa, un pic mai mari. Doar așa, ca să văd și eu cum e... — ... Întâlnirea romantică perfectă ar Începe cu apariția, ca prin minune, a unei șampanii pe masă... — ... pur și simplu am clacat și mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. Sunt atât de șocată, că aproape pufnesc În râs, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]