18,554 matches
-
mai mic de jumătate din totalul celor amendați. Perioade mai mare de suspendare a permisului O altă modificare importantă este introducerea unei forme extreme de sancționare în cazul abaterilor rutiere care stau la baza producerii de accidente grave, soldate cu morți și răniți. Radu Stroe propune creșterea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce. Soluția nu este doar creșterea amenzilor. Ceea ce pregătim noi este un pachet mai complex de măsuri, în care aspectul coercitiv reprezintă numai o mică parte. În
Codul Rutier, modificat din temelii: Permisul va putea fi suspendat până la patru ani. Cum vor fi determinați șoferii să-și plătească amenzile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72165_a_73490]
-
într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet, pe-ncetul S-a iscat din morți poetul Ca un cerc dintr-un pătrat” scria Tudor Arghezi în Inscripție pe ușa poetului, publicată în 1945. Desigur, pretenția riguros documentară a unor comentatori cuprinde un oarecare procent de absurditate, de pedanterie și de ineleganță. Mai întâi pentru că este
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
piatră, nu pe pămînt să-l rodească". Ori această solitudine, în patetică formulă: "Seara, la întoarcerea de la spectacol,m-am zbuciumat singur, încercînd să-mi rup lanțurile destinului pămîntesc, apoi m-am întors în împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un fundal al "succeselor", sub diverse aspecte, de care au parte favoriții puterii, a căror lipsă de scrupule rănește inițiala inocență: "În Gazeta literară sunt aciuați Ťstîngiștiiť Moraru, Șelmaru etc. Dezgheț. Dar
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
o compensație, deși firavă, pentru frustrările la care era supus. În fine, citez mișcătoarea întoarcere a diaristului înspre memoria mamei, mărturie a unui absolut sufletesc la care făcea apel în clipele cele mai grele: Ce ciudată este depărtarea de cei morți. Ca de un țărm drag la care nu te mai poți întoarce. O fotografie a mamei nu îmi mai trezește dureri mistuitoare, ci o melancolie adîncă. Apoi cimitirul pe lîngă care trec de două ori pe zi, prezența ei în
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
s-au învrednicit de aceste haruri, lăsând după sine urme nemuritoare. Palatul lui era în astă împrejurare locul măreței și naționalei pompe ce s-au sirvit, în 14 mart. Mulțimea oamenilor era atâta, încât numai trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce de pe urmă cătătură asupra celui de care se înmândrează veacul nostru. Deasupra ușii salei se cete scoase din cartea sa numită Erman și Dorotea. Trecătorule! a morții vezi icoana întristată, Filozoful nici creștinul nu se
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
atâta, încât numai trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce de pe urmă cătătură asupra celui de care se înmândrează veacul nostru. Deasupra ușii salei se cete scoase din cartea sa numită Erman și Dorotea. Trecătorule! a morții vezi icoana întristată, Filozoful nici creștinul nu se tem d'a ei săgeată, Pe acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
să nu poți să faci nimic. Să ne închipuim că suntem în anul... 1907 și că vedem toată degringolada secolului XX, abia început, vedem cele două războaie, vedem lagărele Auschwitz și Kolâma, știm că vor fi zeci de milioane de morți și, cu toate acestea, nu putem schimba nimic. Nu e bine să fii profet! Sau e bine doar ca scriitor. Fiindcă, iarăși spun, profeția estetizată îți dă o mare desfătare. Zeul cu cap de măgar nu e o găselniță Care
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
a intrat decis în cîmpul mănos de pe care-și poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă ( instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescență a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoapta și strigătul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plastică se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
22 mai 1995, a apărut un articol cu titlul Sacrilegiul de la Sighet. "Sacrilegiul" constă, conform autorului articolului, în "internaționalizarea proiectului", în "realizarea unui Memorial internațional total străin aspirațiilor, intențiilor și intereselor românești". "Am dorit un Memorial pe care rudele celor morți la Sighet și generațiile care vin după noi să-l poată vizita în liniște și cu pioșenia cuvenită acestui loc al unui imens sacrificiu exclusiv românesc." Într-un moment în care oficialii români începuseră să curteze Europa, încă mai tolerau
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
vine domnișoara Christina. Intermediare între lumea de aici și lumea de dincolo sunt femeile din familia boierească, subjugate în chip diferit de strigoiul care nu și-a împlinit tot rostul vieții, iar nevoia de iubire o menține în starea de "mort viu" ce nu contenește să își caute alesul. Măștile are o construcție mult mai complicată și mai rafinată, acțiunea se desfășoară ca o dezvăluire treptată a fenomenului de posedare de către ființe vii, cu o energie și trăire de mare intensitate
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere singur. În Măștile se ascunde alt secret: Mieko TaganÜ se răzbună pe cei doi bărbați, soțul și iubitul, care i-au provocat, fiecare, o mare suferință. Povestea căsniciei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
forța rusă, s-a retras la țară, face nevestei sale copii. Era faza de tăcere, când tolănit la soare își rumegă înfrângerea. În realitate, Malraux nu socotea că are rost să intervină. Înainte de sfârșitul războiului, el a înviat parcă din morți, s-a prezentat plin de forță la armată rezistență și datorită prestigiului care nu s-a știrbit a preluat comanda unei divizii, vestita brigadă Alsacia Lorena. Cei doi prieteni se aflau, cum am spus, la antipozi. Totuși, chiar în toiul
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
la instrucție pe un marș cu versuri optimiste în metru popular: Vesel timpul primăverii, vesel sînt și eu... În schimb, legionarii din Bietul Ioanide mărșăluiesc pe cîntece cu text absurd înainte de a fi sinistru: Strigăm în ciuda sorții:/ "Să ne trăiască morții". Uneori însă, chiar militarii, care cunosc în materie de muzică, precum Moș Teacă, aproape doar semnalele codificate ale gorniștilor, trec la alte melodii. La un chef în cazarmă, ei pun să le cînte un recrut țigan, lăutar în viața civilă
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
de două transpuneri teatrale și se lucrează la scenariul unui viitor film. Cel mai recent roman semnat de Marco Salvador este intitulat Il maestro di giustizia ( Editura Fernandel, Ravenna, 2007) al cărui protagonist încearcă să trăiască condiția celui care în fața morții, alege eutanasia, propunând însă o a treia cale menită oricum să garanteze demnitatea morții. Cartea de debut Longobardul este un roman istoric, o cronică fantasy a celor 17 ani de domnie a ducelui de Brescia, predestinat să devină rege al
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de frica unui final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena ma non la carita", fiindcă "l'amore mia vi crea, et l'amore mia vi conserva". Nu-i așa? E un tăietor și chipul cade și mîna și viespia asta rătăcește prin ceas, și trupul ăsta
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei molii tinere,/ Că i-a dispărut bărbatul/ În costum de ginere.// Împrejur îi cîntă-n șagă/ Greierii din flaute,/ ŤUf, ce lume, soro dragă!ť/ Unde să-l mai caute?// L-a găsit sub trei grăunțe/ Mort de inaniție./ Și-acum pleacă să anunțe/ Cazul la poliție." Scrisori din provincia (aproape) microscopică. Că poezia nu-i decît poveste o arată călătoria cu Dante printr-un infern populat cu inamici de litere și cu iubite zărite de la distanță
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
inevitabila lipsă de inspirație. Viața se transformă în text, cuvintele ard până acolo unde se topesc într-o nouă existență revelată. Prin intermediul textului, autorul recade sau se reînalță în lumea lui interioară, unde trecutul coexistă în același plan cu prezentul, morții cu viii, copilul cu maturul, amintirile de demult, dealurile Vârșețului, iubirile adolescentine stau laolaltă cu articolele de ziar, prietenii din lumea literară, bombardarea Iugoslaviei de către aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
l-am mai văzut de treizeci de ani". Ca și: " Aflu de moartea lui Gabriel Drăgan, scriitorul izolat la vila lui din Nicorești, rupt cu totul de viața literară, deși în perioada din urmă i s-a publicat romanul învie morții pe frontul Mărășești. Moare la 74 de ani. Nu era membru al Uniunii Scriitorilor, drept care nu i s-a făcut ferparul obișnuit. La timpul său avea un nume de circulație, dar, după război, a fost dat uitării, fiindcă el însuși
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
stilul hollywoodian al Americii lui Baudrillard, cu fictiva luare cu asalt a cotei unde este instalat steagul, cu toasturi și dineuri, cu autografe și discursuri în plen etc. Separat se derulează filmul paralel al evenimentelor, cu "cei goi și cei morți", cu violența inerentă a confruntărilor, cu momentele de acalmie, de confuzie și imprevizibil. Moartea este cea care face tot acest spectacol mediatic abject, aruncînd în deriziune întregul eșafodaj al showbiz-ului. Clint Eastwood pune față în față războiul, tensiunea dramatică
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
calitățile sunt noțiuni cu imprevizibilă încărcătură istorică. De altfel, discursurile funebre ținute de foștii ofițeri ai poliției politice sunt de neimaginat în România nu numai pentru că la noi le țin preoții, ci și pentru că foștii ofițeri nu au timp de morți, sunt încă prea ocupați cu viii. Dar ca să revenim la perioada în care bășcălia era încă o formă de apărare și nu rareori chiar o armă, să ne amintim cum deviza întregii populații era "ei se fac că ne plătesc
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
astrala agonie,/ C-am luat un ac de pălărie/ Și mi-am scos ochii." Balamucul e vesel, iar poezia trece în anecdotă absurdă, dar hazoasă: "Au scos din lac un paznic mort./ Râdeau nebunii - ca nebunii./ Și clopote trăgând de mort,/ Vreo doi s'au spânzurat de funii.// L-au îmbrăcat apoi frumos,/ Și popii rugăciuni îi spun./ Nu știe nimeni că-s Christos/ Ș'am să-l înviu - că era bun." Poanta fină, cît să te ții suspendat în ea
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
2006, titlul acordat de National Society of Film Critics. Regizorului reface contextul istoric al Spaniei lui Franco în anul 1944, dar intriga privitoare la războiul civil alunecă încetul cu încetul pe un plan secundar pentru a face loc poveștii. În urma morții soțului, Carmen se recăsătorește cu un ofițer superior, căruia este pe cale să-i nască un copil. Fiica din prima căsătorie, Ofelia, o însoțește la invitația Căpitanului Vidal într-o regiune împădurită și destul de izolată, unde cu o mică garnizoană ține
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
la modul superlativ aliajul straniu de "simțire fabuloasă" și "inteligență analitică" din Întâmplări în irealitatea imediată a lui Blecher, dar nu agreează teatrul de idei al lui Pirandello, ale cărui ficțiuni sunt "cerebrale, reci, mecanice", având în centrul lor "niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din scrierile lui John Dos Passos sunt departe de a-l convinge, deoarece, crede Sebastian, "durabile nu sunt în realitate decât lucrurile simple, care nu epatează, care
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]