1,791 matches
-
Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul cu ochi albaștri. Îndură-te Doamne... Că noi... Să ne și tai... tot fugim, spune cu glasul înăbușit în căciulă. Toader, speriat, strigă la el: Nu așa, Năică!! Nu așa!! Aiasta-i răzvrătire!! strigă Mihail și trage sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împlinească voia! Să mi-l aduci pe stareț! Voi chiar eu să-i dau sabia! Ar mai fi ceva, grăiește Luca stingherit, da'... e cam de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să mi-l aduci pe stareț! Voi chiar eu să-i dau sabia! Ar mai fi ceva, grăiește Luca stingherit, da'... e cam de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i dau sabia! Ar mai fi ceva, grăiește Luca stingherit, da'... e cam de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar fără să piardă vremea, și cât de repede, fiindcă i se strânseseră o grămadă de treburi și n-avea timp de pierdut... Și parcă s-ar fi auzit: Ce-i? Oare ce-i cu tine? Isprăvește odată, mă-nțelegi, muiere proastă ce ești! Nu te mai boci! Tu, mămucă, trezește-te, mă-nțelegi? Eu, cum s-ar zice, am murit; acum nu mai are nici un rost; că e cu adevărat! Ce bine-i să stai așa întins... Eu, adică, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trezește-te, mă-nțelegi? Eu, cum s-ar zice, am murit; acum nu mai are nici un rost; că e cu adevărat! Ce bine-i să stai așa întins... Eu, adică, mă-nțelegi, nu de asta îți vorbesc; tu ești o muiere strașnică, grozavă, mă-nțelegi; uite, eu am murit acum; dar te pomenești deodată - deși nu prea e cu putință așa ceva - că n-am murit, mă-nțelegi, o să mă scol și atunci ce-o fi să fie, hai? (s.n.)»”. Spuneam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urlați ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
purificat cu rouă intră în Purgatoriu. Demonii au și în aceste scrieri raporturi simbolice cu păcatele. La vama lăcomiei dracii sunt groși, grași și poartă blide și căldări cu bucate puturoase. Într-o versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul, până aci moderat, e mai cromatic. Chiajna e "muiere capeșă și dăunoasă", oamenii sunt "zăbavnici" și plini de "zăcășie". Descrierea palatului domnesc e mai mult decât un tablou pentru plăcerea ochilor, e un studiu de arhitectură istorică, o întîie încercare de a determina stilul românesc. Palatul reprezintă personajul principal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție ți-ai pierdut cumpătul vorbii, jupan Vornice, rosti Doamna înstrunîndu-și mânia, ori pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeșie? - Taci, muiere; nu bîrfi! răspunse Dumbravă, nu doară c-ați socoti voi că-i Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe urs o mișa pripășită pi la munteni și doi feciori di lele fărmecați, doi lîngăi ce li pute botu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecând în ea ecouri ale frământărilor timpului: disputele teologice sterile sunt puse față în față cu necesitatea armoniei între popoare (Șoarecii și clopotele), unirea provinciilor românești într-o „măreață nație daco-română” este întrevăzută ca rezultat al luminării păturii de jos (Muierea și găina); portrete satirice de prelați obtuzi ori de renegați intră în Șarpele și pila, Privighetoarea și vulturele. Limba este populară, totuși fraza se mișcă greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-un adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru. Să vă pară toate bune: să vie la voi cel cu cetera; și cel cu băutura, și s-aveti muieri frumoase și iubite”. Naratiunea simplă, ar putea fi delimitată schematic în trei parti: partea întai de la început până la plecarea Vitoriei în cautarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, coborât la vale, cu oile, asinii si
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
stăpânire asupra lor” * “Vitoria îl judeca pe Lipan. Avea ea să-i spuie multe. I le spunea din lăuntru, cu bănuieli și suferinți vechi. Altădată îl împunsese cu vorbe adevărate pentru plăcerea ce o avea să-și abată calul în preajma muierilor și să poposească langă ele” * De moș Pricop * “Purta căciulă brumărie. Avea cojoc în clinuri, de miel negru, scurt până la genunchi și era încălțat în botfori...vrednic roman. De oamenii răi spunea că nu-I pasă; are pentru dânșii pistoale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cît a fost, acuma, haide, fă pași pe covoraș!» Dar el nu se poate despărți!” Ironiile ei sînt dublate de melancolie: „Nu pot arunca la canal 15 ani de căsătorie!” în ciuda celor întîmplate speră să-l readucă la sine: „Sînt muiere tare, pot să lupt”. Dacă va trebui, îl va amenința că o să-i ia mașina, că o să-i ceară pensie alimentară, și atunci nu va mai avea bani etc. „Lung prilej de vorbe și de ipoteze”. Nu pot să nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să se înțeleagă de pe acum că nu-mi place (cu atît mai mult că mă simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți ceva...” Cînd i-am văzut de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exact răbdarea mea de a o asculta, pînă la urmă o înmoaie. Așa s-a întîmplat și de data asta. După ce a mai tras o rafală în ceilalți, insultîndu-i pe rînd, s-a dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu te poți îndoi nicicum de existența infernului”, e de părere Sp. Și tot el adaugă: „Dar las că nici N. nu-i mai breaz: o minte cît poate. De fapt, se minte și se înșală pe sine. E amuzant
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari au surpat și casele celor mari au surpat. Limba a treia muieri bărbate au izgonit și le-au lipsit pre eale de ostenealele lor. Cel ce va lua aminte la ea nu va afla odihnă, nici să va sălășlui cu linește. Lovitura biciului face vînături, iară lovitura limbii va frînge oase. Mulți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
va fi reluată, cu modificări nesemnificative, sub titlurile Chipuri și graiuri din Bucovina (1905) sau Cucoana Raluca (1924). Îi vor urma alte șapte cărți, toate culegeri care strâng scrieri apărute, mare parte, și în reviste. Schitul Cerebucului (1908) și Piatra muierii (1911), subintitulate romane, sunt mai curând nuvele extinse, în care nucleul epic, bazat pe evenimente din istoria Moldovei, este artificial amplificat prin adaosul de întâmplări nerelevante și împovărat de banalitate, de lipsa de substanță a relatării. Prozatorul se află mult
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
1903; Curentele principale la Schiller, București, 1905; Studii germaniste, București, 1905; De la hotare, București, 1905; Dicționarul geografic al Bucovinei, București, 1908; Povești răzlețe, București, 1908; Schitul Cerebucului, București, 1908; Negru Vodă, București , [1910]; Cum a fost odată, București, 1911; Piatra muierii, Arad, 1911; Din cartea vitejilor, București, 1911; Amintiri... schițe, București, 1912; Vers l’Egypte, en traversant la Roumanie, București, [1913]; Povestiri din Bucovina, București, 1914; Duduia Pulheria, București, 1922. Traduceri: Deutsche Uebertragungen aus den auserleseneren Dichtungen des verstorbenen rumänischen Poeten
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]