3,219 matches
-
primit manuscrisul. — Îl mai are cineva de la Mather-Hollinger, m-a întrebat ea. — Nu, dar cred că Luke a zis că i l-a mai dat unui prieten de la FSG. N-are agent? — N-are agent, am confirmat eu. Vivian părea mulțumită. — Păi, oferă-i o sută de mii. O să merite până la ultimul bănuț. Jackson n-o să mai aibă liniște. Preț de-o clipă, am tăcut, după care i-am mulțumit lui Vivian și am părăsit biroul. Era clar că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
florii de lupin, astfel încât să se asorteze mai semnificativ cu floarea de mușcată. — N-ai de ce să-ți pară rău, spuse Eva, printre defectele căreia nu se număra și autocompătimirea. Dacă mă gândesc bine, poate că ar trebui să fiu mulțumită. Păi închipuie-ți numai cum ar fi să ai niște copii ca Henry! El e atât de lipsit de creativitate! Și apoi copiii sunt extrem de obositori. îți consumă toată energia creatoare. Mavis Mottram se îndepărtă ca să ajute pe altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cap, timp în care îi lega banda elastică pe sub bărbie. Elasticul tot sărea de-acolo. „Ei, uite cel puțin o problemă pe care n-o s-o am cu Eva“, mormăi el pentru sine când izbuti să fixeze peruca. După ce constată mulțumit că de-acum înainte peruca n-o să mai alunece, avansă cu precauție, ocolind grămezile de pietriș, mașinăriile, sacii de ciment și barele de susținere, dar își dădu brusc seama că exista un risc considerabil să cadă el însuși într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te apuci tu să emancipezi o neanderthaliană. Eliberarea Femeilor, faza paleolitică. Ea Tarzan, tu Jane. Ai reușit să pui mâna pe un exemplar de grădină zoologică. — Mor de râs, comentă Sally. Și care-i rolul tău aici? — Eu Noe. Fii mulțumită că măcar n-are o pușcă la îndemână. Apoi Gaskell își trase o pernă sub cap și se culcă. Sally rămase așezată și îi privi îndelung spatele, plină de venin. Era speriată. Reacția Evei fusese atât de violentă, încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îl privi, atentă. — Tu ai depășit această nefericire? — Nu chiar, nu chiar! Dar rămân la clasici. P-ăștia noi nu-i înțeleg. Viața-i mai simplă. Mult mai simplă... cere și dă. Un cod clar. — Ție ți-a dat? Pari mulțumit. — Vezi, vezi, ai și scos vorbele mari! Efectul lecturilor... Ce-i aia mulțumit, nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rămân la clasici. P-ăștia noi nu-i înțeleg. Viața-i mai simplă. Mult mai simplă... cere și dă. Un cod clar. — Ție ți-a dat? Pari mulțumit. — Vezi, vezi, ai și scos vorbele mari! Efectul lecturilor... Ce-i aia mulțumit, nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
femei. Începând din primii ani ai adolescenței, evoluția sa sexuală fusese un catalog de plăceri și dorințe care se întâmplaseră să fie cantonate fără discriminare și de o parte, și de alta a gardului. Era mulțumit că fusese construit așa, mulțumit că era imun la prejudecățile care l-ar fi obligat să își petreacă viața refuzând farmecele unei jumătăți a rasei umane, dar până când Bette nu l-a cerut în căsătorie, în 1967, nici nu-i trecuse prin minte că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are cancer pulmonar și nici măcar n-a fumat vreodată. Iar eu am făcut două infarcturi. Ne auzi pe noi văicărindu-ne? Suntem cei mai mulțumiți oameni din lume. TOM: Ba nu sunteți. Sunteți la fel de nefericiți ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai negru de-atât. HARRY: Precizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de recepție de la Ritz. Unicul obiectiv al unui hotel era să te facă să te simți mulțumit și confortabil și, odată ce semnai în registru și urcai în camera ta, nu mai trebuia decât să ceri, ca să capeți orice. Hotelul reprezenta promisiunea unei lumi mai bune, un loc care era mai mult decât un simplu loc, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mama, asta-mi place cel mai mult din tot ce fac. Să vorbesc cu tine, adică. Ești un bătrânel tare simpatic, unchiule Nat. E păcat să stricăm un lucru care merge bine, nu-i așa? Din afară, părea cel mai mulțumit și mai fericit copil, dar mă durea sufletul când mă gândeam la chinurile prin care trebuia să treacă pentru a ține un astfel de secret. Era prea mult să-i ceri unei persoane în vârstă de nouă ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu, copiii sunt scutiți. Ei nu intră în ritual până la vârsta de paisprezece ani. Reverendul Bob s-a gândit la toate, nu-i așa? — E un om înțelept, iar învățăturile lui ne simplifică și ne ușurează viața. Suntem o turmă mulțumită, domnule Glass. În fiecare zi, cad în genunchi și Îi mulțumesc Domnului că ne-a trimis în Carolina de Nord. Dacă n-am fi ajuns aici, n-am fi cunoscut bucuria de a fi în Templul Sfântului Cuvânt. Pe măsură ce Minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un pilot de vreo câteva săptămâni și e înnebunită după el. Amy nu pare convinsă. —Să înțeleg deci că ești cu un pilot? mă hotărăsc eu să trec la subiect. Amy parcă nu ar fi în apele ei, dar pare mulțumită în același timp. Păi, totul e foarte pe ascuns... începe să vorbească încet. Sunt intrigată. De ce? întreb. Nu e căsătorit sau așa ceva... — Doamne, nu, nu e deloc așa. —Ei, e ceva. Știi, probabil ai dreptate. Uneori e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Soho din New York și cât de mult îi place cartierul. Unele nume mari stau în Soho, zice el. Și pur și simplu se plimbă pe-acolo fără să fie deranjați. I-am promis că o să vin pe la el și pare mulțumit. După un timp îmi dau seama că ne-am petrecut mare parte a serii vorbind despre Adam și aproape deloc vorbind despre mine. Dar e în regulă, pentru că viața lui Adam e mult mai interesantă și, oricum, în trecut am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să scrie o asemenea scrisoare măgulitoare. Pasagerii promit deseori că or să scrie, dar rareori o fac, mai puțin dacă se plâng. E înduioșător să vezi că încă mai sunt oameni cu adevărat drăguți pe lumea asta. Sunt foarte, foarte mulțumită. Datorită scrisorii ăsteia aproape simt că am o zi bună. Din mândrie, i-o arăt Lydiei. —Primești multe scrisori? întreabă ea aproape acuzator. —Păi, probabil e a treia sau a patra, îi spun. Așa că nu. Dar a fost frumos din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Am să mă duc acasă cu autobuzul. Și, când ajung, am să-mi fac o cană mare de ciocolată caldă. Și poate mănânc niște Înghețată În fața televizorului. Stația are un mic adăpost, cu acoperiș și câteva scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să mă răzbun, OK ? zic, Întorcându-mă cu fața la ea. E o atitudine complet nesănătoasă. Vreau să... Îmi vindec rănile și să merg mai departe. Vrei să-ți spun eu cum se mai traduce cuvântul răzbunare ? Îmi răspunde cu aerul mulțumit al cuiva care scoate un iepure dintr-o pălărie. Să pui punct. — Jemima, să pui punct și să te răzbuni nu sunt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sunt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sevgin, care stătea într-un căsoi singură cu fiu-su, m-a luat fără multă tocmeală, cu șaizeci de mii pe noapte numai dormitul, cu mâncarea trebuia să mă descurc. Inconvenientul era că stătea departe, hăt în Babadag, altfel părea mulțumită să mai aibă cu cine schimba o vorbă seara. De la casa ei plecam dimineața cât mai devreme în treburile mele, începând cu drumul la poștă. Dacă acasă mama se întâmpla să n-audă telefonul, nici nu se putea chema ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nici nu mă mir că celebritățile vin aici. — V‑am dat camera 9, spune, în timp ce Luke s‑a apucat să completeze un formular. Cu vedere la grădina de trandafiri. — Minunat, spune Luke. Becky, ce ziar vrei dimineață? — Financial Times, zic, mulțumită. Sigur, spune Luke, în timp ce scrie. Deci, un FT și un Daily World pentru mine. Îi arunc o privire suspicioasă, dar chipul lui nu are nici o expresie. — Doriți ceai mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de curtoazie, spune David Barrow, întrerupându‑mi gândurile. Vreau doar să mă asigur că sunteți mulțumită de serviciile noastre și să vă întreb dacă vă mai putem fi de folos în vreun alt mod. Păi... mulțumesc mult, zic. Sunt foarte mulțumită, mersi. Adică, nu sunt chiar o clientă regulată, dar... — Și să vă amintesc un mic detaliu, și anume că scadența pentru plata creditului pe care îl aveți la noi a cam trecut de multișor, spune David Barrow, de parcă nici n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]