17,288 matches
-
l-a cutremurat pe Ben: fata, avea un cancer limfatic, descoperit târziu și cu șanse minime de vindecare. Pe nenorocitul a cărui proprietate devenise acum câteva luni, nu l-a impresionat teribila boală a fetei, ba chiar o punea să ,,muncească,, și mai mult. Nu avea cine să o apere, nu cunoștea pe nimeni În marele oraș, nu avea puterea să fugă. Era captivă În propria boală care Își făcea de cap În trupul ei firav. Locuia Împreună cu alte trei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de așteptare. Când vin Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să muncească dublu, chiar triplu, iar recuzita este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a dreptul hilar, ca cineva să-i plătească o eventuală carte publicată. -Kawabata, păun jumulit, când am hotărât să duc viața de vagabond, am Înlăturat din ea două lucruri, care făceau din mine un bărbat Întreg: rușinea de-a nu munci, pentru a-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dar m-am obișnuit și nu vreau să schimb nimic În momentul ăsta. -Nu mă păcălești, viața unor vaga...bonzi, așa, ca noi este Îngrozi...toare. Am vrut În toți acești ani, exact ce n-ai mai vrut tu: să muncesc, să-mi câștig existența, să mă Însor, să mi se nască mulți copii. Dar n-a fost să fie. Puterile mi-au slăbit Încet, Încet, m-au măci...nat...Dacă nu ți-aș fi ascultat poveștile, m-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
modern și la modă. Își petrecea jumătate de săptămână la Cambridge, unde locuia împreună cu sora lui și unde asculta confesiunile studenților cu nervii zdruncinați, iar cealaltă jumătate la Londra unde se pare că avea un număr impresionant de pacienți celebri. Muncea cu toată seriozitatea; și, după cum îl vedeam eu, era și merita să fie o ființă extrem de fericită. Când începe această povestire, eu și Palmer ne cunoșteam de aproape patru ani. Pe Georgie Hands o cunoșteam de trei ani și devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
taică-tu“, îi zicea el în glumă băiețelului din poală, „să nu iei de nevastă o fată frumoasă, să n-o iei din dragoste - ia una bogată“. Nu, nu-i plăcea să fie privit de sus, dar deloc. Se spetea muncind - pentru un viitor de care nu-i era sortit să se bucure vreodată. Nimeni nu-i recunoștea cu adevărat meritele, nimeni nu-i oferea deplina răsplată pentru tot ce făcea - nici mama, nici eu, nici măcar sora mea cea iubitoare, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șoc, se întoarce cu fața la mine, își flutură mâinile într-un gest comic, de adio, spre locul unde crede că mă aflu, iar apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prea repede. Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal. Mănânci ca un porc și cineva trebuia să-ți spună odată și-odată chestia asta. — Bravo, frumos mai vorbești câteodată! — Nu fac decât să spun adevărul, ripostează ea. Toată ziua mă spetesc muncind la bucătărie, iar tu mănânci de parcă ar arde undeva, iar ăsta - ăsta a ajuns la concluzia că mâncarea gătită de mine nu-i destul de bună pentru el. Preferă să se-mbolnăvească și să mă bage și pe mine-n toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele alea de silabe! — E-u vâ-re-au să-ă vă-ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vine să crezi una ca asta? Despre un băiat evreu? Pe deasupra, mai participă și la concursurile de labă colectivă ținute în camera de zi a lui Smolka după orele de școală cu transperantele coborâte, în timp ce bătrânii lui Smolka se spetesc muncind în atelierul de croitorie. Am auzit și eu câte ceva din poveștile astea și totuși (în ciuda onanismului, exhibiționismului și voyeurismului meu - ca să nu mai pomenesc de fetișism!), nu pot și nu vreau să cred una ca asta: patru-cinci șmecheri se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mandel este faptul că a rămas orfan de tată la vârsta de zece ani. Și tocmai asta mă fascinează cel mai tare: un băiat fără tată. Dar cum să explic conduita lui Smolka, cutezanța lui? El are o mamă care muncește. A mea, nu uita, patrulează prin cele șase camere ale apartamentului nostru la fel ca o armată de gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să-nțelegi că alde Smolka nu-s la fel de bogați ca noi - și tocmai în asta constă diferența ultimă. O mamă care muncește și lipsa jaluzelelor, da, asta îmi explică în suficientă măsură totul - de ce merge el la înot în Parcul Olimpic și de ce simte nevoia să-i tragă mereu pe toți de puță. Își duce zilele cu brioșe și cu propria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
energie la revărsatul zorilor și să te culci frânt de oboseală la căderea întunericului? N-ar fi fain să ai pe cap o sumedenie de treburi și să robotești toată ziua fără să-ți dai seama măcar că de fapt ai muncit? N-ar fi fain să uiți de tine zile-n șir, săptămâni în șir, luni în șir? Să porți țoale vechi, să umbli nefardată și să nu faci pe dura toată ziua? Timpul zbura. Am auzit-o fluierând: — Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac de dormit. Avea un concediu de-o săptămână, de la colonia unde muncea, și călătorea cu cele câteva lire pe care izbutiseră să i le dea părinții cadou de ziua ei. Mi-a spus că unii dintre tovarășii ei, mai fanatici, n-ar fi acceptat în ruptul capului un asemenea dar și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puteai spune „Te iubesc, Carleton“, dar „Te ador, Carl“ era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l plătea orașului În care se născuse tatăl lui. Tatăl său părăsise Ungaria când era tânăr și se stabilise În Dalmația. În Ungaria fusese țăran și trudise pe pământul altcuiva. În Split și, mai apoi, În Belgrad fusese pantofar și muncise pentru sine. Totuși existența anterioară și mult mai servilă, moștenirea sângelui de țăran maghiar, reprezenta pentru doctorul Czinner suflul unei culturi mai largi de pe aleile Întunecate și urât mirositoare ale Balcanilor. Era ca și cum un sclav atenian, devenit liber pe pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prima persoană căreia i-am povestit, am recunoscut eu, În timp ce lacrimile mi-au inundat brusc ochii. E un Început de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu-l cunoșteam măcar, nu-l Întâlnisem niciodată. Tot ceea ce auzisem despre Christopher era că avea părul roșu aprins. În afară de asta, nimic. —Să nu ai niciodată Încredere Într-un bărbat care este mereu plecat În călătorii de afaceri. Bărbații nu muncesc totuși chiar atât de mult, susține Marci. Pariez că Hunter nu este Întotdeauna În călătorie de afaceri. În weekend-uri și În fiecare noapte. — Nu, am replicat, cu o tresărire de compasiune. Dar, Marci, ia ascultă la mine, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amicii tăi de la facultate, bine? Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând ușor. Dar... Hunter arăta atât de drăguț. Avea Înfățișarea aceea ușor neglijentă de „tocmai m-am dat jos din avion“ pe care o găseam irezistibil de sexy. Și Îmi fusese foarte dor de el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dining Club Iar în text zice: „Ați contractat o formă de sindrom de oboseală cronică rezistent la tratamente după ce ați luat masa în acest local? Un astfel de virus care se transmite prin mâncare v-a răpit capacitatea de a munci și de a duce o viață normală? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi urmează un număr de telefon cu un prefix ciudat, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
regală. Și tot acolo auzisem că locuiește un scriitor ale cărui cărți, citite în anii '80, prin personajele lor "furioase" iubind mai degrabă tandru decât tumultuos, prin atmosfera de uzină din cele câteva pagini unde cuvântul de ordine era "noi muncim, noi nu gândim", dar mai ales prin curajul care încă mai răzbătea dintre rândurile rămase în urma foarfecelor cenzurii, îmi înseninaseră multe ore de lectură și-mi întăriseră încrederea că spiritul liberalismului nu poate fi înfrânt de nici un fel de dictatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap iar ne vedem. Se poate, toarș, plutonier, se poate?! Ar însemna că am făcut degeaba un an de studii. Ai grijă, Mircea Emil, ai grijă! îl amenință cu degetul comandantul. În viață, mai ales la anii tăi, trebuie să muncești cinstit, nu să te ții de găinării. Altfel... Ești liber! Să trăiți! Mircea Emil se înclină în fața comandantului, apoi în fața plutonierului și se întoarce să iasă, făcînd cu ochiul cîinelui care stă cu botul pe labe lîngă ușă. Cîinele ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cheia de la camera mea și dă-i întîlnire. Asta poate veni dimineața oricînd, este de capul ei, n-o întreabă nimeni cînd iese din fabrică; nu are nimeni curajul să se ia de ea. Îți dai seama? Șefă de Cadre... Muncește cu spor și rămîi sigur în București la terminarea facultății... Frumoasa asta de Mia are intrare oriunde... Babalîcul de bărbat-su e mai mult pe șantier, un fel de politruc..." Mihai a ținut cont de sfatul prietenului și a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
E la Iași, după afișe. Vine cu cursa rapidă de cinci. Sărut mîinile! Soția lui Lazăr... se explică el închizînd telefonul. Ai băgat un ochi în sală? Ce zici? Mihai strînge din umeri. Se leagă, începe să prindă contur. Băieții muncesc. Zău! rîde secretarul literar nu mai fi umflat că au căzut niște scene; este tăiat pînă și Shakespeare. Da, dar nu-i în viață, să-i pară rău. Ei, hai... Nu cred că intenția mea a fost să scriu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]