1,825 matches
-
august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Îți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape. Și are s-o spună, de-acum, de-a pururi, prin vremi seculare, Precum ni se spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta poveste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape, Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Și are s-o spună, de-acuma, de-a pururi, prin vremi seculare, Precum ni se spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă omenirii, au fost tocmai înaintașii noștri Cârțâroșenii, adunând ei din unda râului, fiecare ce a gândit că e mai de preț și că i s-ar potrivi mai bine. Copiii ce se zbenguiau în murmurul răcoros al apei Bâlii, au luat sprinteneală, zvăpăială, sănătate și inteligență, fetele au luat frumusețe, cumințenie, curățenie, dragoste și cântări de dor, flăcăii s-au repezit să ia putere, istețime și agerime la jocurile lor din sărbători, adică ceea ce știau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
învățătorul a ridicat cortina de pe cele trei coloane de exerciții, corespunzătoare celor trei rânduri de bănci și, printr-un simplu gest, asemenea unui dirijor, a dat startul muncii independente. Fără nici un îndemn sau atenționare, copiii s au așternut la treabă. Murmurul calculelor făcute în gând, dar însoțite de șoapte nedeslușite, precum și încercările furișe ale unora dintre ei de a recurge la abacul nativ cu cele zece degete ale mâinilor se puteau distinge în acea trudnică muncă pentru școlarii începători. Pentru noi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sfârșit, fără să-mi dau seama, în ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
primejdioși. Nu vor mai ști că au trăit; fără memorie, vor fi fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe, această apa rece care, după cîte se spune, alunecă Încet și În liniște, fără un murmur, În străfundurile pămîntului, e rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi cu securea unul din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să lăudăm prescripțiile, îndemnurile, ca și obiceiurile mai-marilor noștri, pentru că, deși unele nu sunt sau nu ar fi astfel șde lăudatț, a vorbi împotriva lor, fie la predici publice, fie vorbind dinaintea oamenilor simpli, ar da naștere mai degrabă la murmur și scandal decât la folos; și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cercetându-i un timp destul de îndelungat trupul bucățică cu bucățică. Îi păru că are în față o clătită înfofolită gata să o mănânce. Apoi îi păru un portret în toată măreția și splendoare lui desăvârșită. Era un tablou viu cu murmur și zâmbet de copil, cald ca un răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai frumos din această lume. Dragostea ei de mamă depășea toate granițele, toate bogățiile pământești și avea un preț incalculabil. Căută din nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
comitetul sindicatului pe secție. Imediat după asta, se ridică o maistră de la altă secție, care făcea parte din prezidiu ca delegată la alegeri din partea comitetului sindicatului pe combinat și spune: Eu propun în funcția de președinte pe tovarășul Teodorescu. Un murmur a străbătut sala. Teodorescu, muncitor destoinic și ager, fusese și pînă acum președinte de sindicat pe secție, dar muncitorii ar fi vrut mult să-l știe în funcția asta pe maistrul Cornea, fost în tinerețe muncitor într-un centru minier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
propus, dar azi, cînd m-am dus la Consiliul Popular... Directorul general vrea să facă un pas spre ieșire, dar se oprește și mă privește surprins: "M-am dus la Consiliu"... Cum, dumneata nu lucrezi azi?! Mi-am luat liber, murmur stupefiat. Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeie să caute niște acte lăsate la semnat... Vocea ei mi s-a părut cunoscută, ceva care m-a înfiorat plăcut și m-a făcut să mă simt mic totodată... speriat că la noapte va veni fantoma Doamnei Ana... Teona!... murmur eu. Da, ea era. Ar fi trebuit să-i dau telefon și să-mi cer scuze. Mă uit la ceas: paisprezece fără douăzeci de minute. Numai de Teona nu-mi arde mie acum! Cred că o parte din membrii Biroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Sînt calculate volumele unor conducte, se refac calculele de rezistență a rezervoarelor ca să se stabilească ce cantitate maximă de gaze pot băga în ele, iar în final, după vreo jumătate de oră în care nu s-a auzit decît un murmur continuu, stabilim raportul optim de amestec. Dumnezeu cu tine, Mihai! exclamă Brăduț. Eu n-aș lucra în varianta asta forțată. Am familie, copii... Du-te, mă! sare Graur, nu vezi cîte sisteme de siguranță are?! arată el spre documentație. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să vină măcar șapte-opt autobuze din cele zece-cincisprezece, cîte ar fi trebuit să fie aici la ieșirea personalului. Mă uit cu jind la poartă și mă întreb la ce oră voi ieși pe ea... Ori... voi mai ieși?!... La dracu'! murmur. Am băgat aproape un milion în sistemele electronice de siguranță... Pe culoarul de ieșire a femeilor văd ultimele salariate, prezentîndu-și din mers, în fața portăriței, geanta deschisă. Ultima e Teona: are un mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ură: Crimă cu premeditare! Trei sute de mii de ouă stricate puse în vînzare într-un singur oraș... Cînd hoția a fost descoperită, v-ați pus repede cenușă pe cap: "Am vrut să ne îndeplinim planul la vînzări", nu? Criminalo! În murmurul general din magazin, printre voci, aud și una: "e inginerul Vlădeanu, de la noi de la combinat" iau bancnota de pe tejghea și mă întorc spre ușă, să ies. Ce s-a întîmplat? întreabă spre vînzătoare, în urma mea, unul de la raionul de carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe mine, cea adevărată. — Să te cunoști pe tine, cea adevărată? Vocea mamei a devenit de-a dreptul stridentă. Și de ce ai nevoie de zece ani pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
important lucru este promisiunea pe care o faci, pentru tot restul vieții. Faptul că mirele și mireasa își jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în mână și îmi privesc reflexia în oglinda veche din dormitor. — Eu, Becky, murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira spinării, nu-i așa? — Să-ți fiu... să-mi fii... soț legiuit. La bine, în bogăție... Mă opresc și mă încrunt, confuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
însă îmi dau seama clar, după felul în care își flutură genele, că tocmai le aruncă lui mami și lui tati Privirea Manhattan. — Ea e? șoptește mami siderată, în timp ce îi dăm chelnerului paltoanele. Dumnezeule! E foarte... tânără! — Ba nu e, murmur. A fost ajutată din plin să arate așa. Mami se uită câteva secunde la mine, neînțelegând, apoi îi pică fisa. — Vrei să spui că... și-a făcut un lifting facial? — Ei, unul! Așa că să nu abordezi subiectul ăsta, OK? Așteptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în altă parte. Ideea e că vreau să... luăm cea mai bună decizie. Și parcă tu erai ăla care zicea că nu trebuie să ne grăbim... Luke se îmblânzește, și se ridică. — Știu. Oftează. Îmi pare rău, Becky. — Și mie, murmur. — Of, ce prostie! Mă înconjoară cu brațele și mă sărută pe frunte. N-am vrut decât să-ți ofer nunta la care ai visat dintotdeauna. Dacă chiar nu vrei să o facem la Plaza, atunci n-o facem acolo. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și am mare nevoie de lista ta de oaspeți! Ridică privirea spre mine și mă ceartă cu degetul. Foarte curând ne vom ocupa și de invitații! Mai ales pentru invitații de peste ocean! — OK, am să... mă ocup eu de asta, murmur. Nici nu îndrăznesc să mă uit la Suze. — Minunat! Deci luni ne vedem la Antoine’s, la ora zece dimineața. Când o să guști din torturile alea, îți spun... o să leșini. Acuma trebuie să fug. Își închide agenda și-i zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
relația, spune Luke. Poate e ușor lipsită de tact câteodată. Dar face și ea tot ce poate. Da, da, îmi vine să spun. Se străduiește din greu să se înțeleagă cu mine. În loc de asta, însă, ridic vag din umeri și murmur: — Poate ai dreptate. Luke vine lângă mine și îmi ia mâna. Hai, întoace-te sus. Mai bem ceva și... uităm de toate astea. Nu, spun expirând adânc. Cred că eu... am să mă duc acasă. Tu du-te, dacă vrei. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întinde mâna, plină de vănătăi în locurile în care i-a fost băgată perfuzia și, o secundă mai târziu, Luke i-o ia cu blândețe. Acum chiar că am un ditamai nod în gât. — Mă duc să beau niște... apă... murmur și ies din cameră, cu respirația precipitată. Nu pot să izbucnesc în plâns în fața lui Michael. O să-i fac o impresie cât se poate de lamentabilă. Sau, poate, o să creadă că plâng pentru că știu ceva ce el nu știe. O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jur și o văd pe Carla, una dintre vânzătoare, că ne privește ciudat. Bună! zic repede. A... îmi ajut un pic un client... caută ceva pentru prietena lui... Carla ne mai aruncă o privire suspicioasă, apoi pleacă. N-o să țină! murmur către Danny, în clipa în care sunt sigură că nu mai suntem auziți. Trebuie să le iei de aici imediat! Nici măcar n-ar fi locul lor aici! — Lasă-mă doar două minute, zice el. Doar atât. Două minute, cât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]