4,695 matches
-
De-or întreba: Ce vrea Împăratul? Să-și spuie surîzînd: Singur nu știe. Indiferent ce crede-această lume... Ea să trăiască trebui, căci o vrea, Și ca să nu se mânce unul pe-altul Trebuie vargă - și aceea-s eu. Las-să murmure, las-să plângă - lasă Să râdă chiar... numai să stea în pace. De n-o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi le împlem iarăși! (călugărul murmură rugăciunea tare) {EminescuOpVIII 87} ȘTEF[AN] Ei, m-a bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e frig... [ROMAN] Iată mantaua lui Dragoș... o îmbracă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvălit în noapte și-nbălsămit respiră Precum respiră cerul din marea ce-l admiră. 2254 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n nori, În nori - negre griji, durere - Pe când tu-mi murmuri în poale Dulci cântări, doine de jale Sau înveselite hori Ochii-ți ce revarsă mile Și suflarea-ți de zambile Până azi a fost a mele, Dar de azi, copilă dulce, Tu mă lași... tu te vei duce, Și eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și ea, acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
VODĂ 11. ALEXANDRU LĂPUȘNEANU {EminescuOpVIII 303} 5 2306 I Dragoș. Lațco i-este frate. II Petru Mușat, ginerele lui Lațcu. Roman Mușat, III Alexandru cel Bun - tragica ură a fiilor săi. IV Alexandru și Ilie - orbirea unuia -- rugăciunea Sf. Ioan - murmure * de mormânt, încheiere - Ștefan cel Mare. V Ștefan cel Mare - fuga lui Petru Rareș VI Bogdan cel Chior - Petru Rareș VII Ștefan cel Tânăr - Arbore; fata lui. Moartea la Hotin. VIII Petru Rareș - Dom[nița] Ruxanda - e iubită de doi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
slabi, e un drum cătră norocire. Eu fui, și în curând atașat la ambasadura din Viena. Găsii pe copila mea; a fost pentru cea din urmă dată și neciodată nu voi uita momentul acela. " Nu uita pe fidelul tău Alphonso ", murmurai eu și o strânsei în brațele mele. Simțeam cum curgeau lacrimile pe fața ei înfloritoare. "Caută, scumpă Maria! - [î]i zisei în fine, și-i dădui un lanț de aur, mic, pe care-l căpătasem de la maica mea - iaca, aici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iaca, aici e-un suvenir mic, ține-l ca să gândești adesea la mine; însă, dacă m-ai părăsi, să mi-l trimiți înapoi, și-l voi purta cu gândul la tine pîn' voi muri, rugîndu-mă pentru tine. Neciodată, neciodată ", murmură Maria, luând lanțul. "Neciodată", zisei eu, strîngînd-o mai tare în brațele mele. "Însă, Maria, zisei eu, după ce mă mai liniștisem, tu m-ai putea uita. Vrei tu să împarți, drept semn al legământului nostru etern, o hostie sântă cu amantul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înfiora tot trupul meu și totuși... în fine îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în genunchi înaintea patului său și mă rugam pentru repausul sufletului său și mulțămeam lui Dumnezeu pentru raza de lumină și speranță ce o aruncase în noaptea unui nenorocit. "Doamne, așa mă rugam, dă-i lumină în întunericul său. " - Lumina, murmură el încet după mine, Doamne! mai multă lumină... mulțămesc... e lumină!... El închise ochiul... o oftare adâncă... și el căpătă într-o altă lume esplicarea enigmei a căreia soluțiune o aflase de-abia în momentul său cel din urmă. El
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nesăvârșită. El o rugă să-l {EminescuOpVIII 583} însoțească, să binevoiască a uni al său glas cu al lui. Henrietta, împinsă de o putere căriia nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și n-am scos din tine nici un răspuns. Privește numai admirabilul peisaj de toamnă. Privește, privește, țintește-ți ochii la el. Tu ai călătorit, tu ai văzut multe poziții frumoase și vestite. Ce zici de aceasta? Eu suspinai ostenit și murmurai: Pentru cursa care costă Douăzeci, biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Spectabilitatea sa părintele N. stătea aci foarte serios, fără îndoială având cel mai mare interes de mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceea, când nevinovatul d. Orleanu și-a citit raportul, făcut în numele faimoasei comisiuni de "informațiune", prin care fostul ministru de război era spălat de toate păcatele comise și se conchide că nu e necesitate de trimitere înaintea Curții de Casațiune, murmure destul de expresive s-au ivit printre senatori. Palidul ministru de justiție abia a avut curajul să răspundă discursului virulent al prințului Dimitrie Ghika, care a sfârșit prin a înțelege în cele din urmă că ceea ce pretindea guvernul însemna pur și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mea arme de care tu însuți m-ai învățat cum să mă feresc. Tactica asta de a arunca răspunsul înspre mine nu o să te ajute de data asta. Și totuși, cât ești de vulnerabili ― Nu înțeleg ce vrei de la mine... murmură Abatele. ― Să-mi spui dacă ai râvnit vreodată la puterile mele. ― Au fost momente în care mi-am dorit să știu ceea ce simt alții. Și asta nu numai pentru mine, ci și ca să pot conduce mai bine Abația... Uite, ți-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se va gândi de două ori înainte de a-l ataca. ― De ce? ― Fiindcă eu unul sunt un Boszt, pentru numele lui Dumnezeu, și va ezita îndeajuns când va fi să mă omoare pentru ca voi să-l puteți omorî mai întîi. ― Mda, murmură Mos. Bun plan. Ce te faci, Sire, dacă ne omoară pe noi primii și abia apoi se îndreaptă?... Hohotul de râs al lui Kasser stârni de această dată nu numai ecouri. De după un colț se auzi sunetul sec al încărcătorului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și să le păstreze pentru momentul în care să-l poată lovi. Cu toate astea, a fost un plan bun. Mai ales că încă n-am dat greș. Coada de afară se îngroașă cu fiecare oră. ― Alți proști, alte prostii, murmură din colțul lui Mas, mai puțin optimist decât tovarășul său. Kasser trebuia să fie de acord că în ultimele două zile magazinul lui Alarik se transformase într-un fel de ospiciu. Se obișnuise cu felul bizar în care ordinele pseudo-religioase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aproape deshidratat, așa că mușcă din el fără prea mult entuziasm. ― Între Sfântul Augustin din Hippona și întemeietorul ordinului nostru nu au existat prea mari deosebiri de vederi, începu Abatele cu vocea unui profesor care ține o prelegere. ― Doamne, ai milă, murmură Aloim ridicând privirea spre cer. Abatele continuă ca și cum nu ar fi observat enervarea crescândă a lui Aloim. ― Creștinul susținea că întreg neamul omenesc a căzut în păcat prin Adam, că indiferent ce am face, drumul nostru e scris de Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te depășește. Nu am nici o îndoială că trebuie să aplicăm soluția cea mai dură cu putință. Celălalt bărbat făcu doi pași înapoi, de parcă vorbele Abatelui fuseseră un pumn pe care îl primise în figură. ― Nu se poate să vorbești serios! murmură el. ― Ba te asigur că, din motive mult mai subtile și mai temeinice decât îți poți tu închipui, o să aplic cea de a doua însămînțare pe Praxtor. ― Dar e fără precedent... ― Și vremurile pe care le trăim sunt speciale. O să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
motivul tău. Crey începu să-și maseze bărbia cu putere. Pe chipul lui se vedea că era muncit de gânduri negre. ― Să înțeleg deci că numai atât i-ai scris? Că am renunțat la nenorocitele alea de tăblițe?... ― Nu chiar, murmură Isidor. Mai era ceva. Crey ridica din umeri arătând că așteaptă. ― Mi-am permis să îi sugerez Abatelui că, de fapt, nici măcar nu ai aruncat țiglele alea, ci le ții aici pe undeva numai pentru tine. Crey se ridică de pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
are inițiativa. De aceea am să lovesc eu primul. Guvernatorul scoase din faldurile hainei sale un pumnal și îl împlîntă fulgerător între omoplații călugărului. Ca și cum s-ar fi așteptat la așa ceva, Isidor se întoarse către el și, cu ultimele puteri, murmură: ― Or să te distrugă, nebunule!... Personalitatea dublă a lui Sirin pare că se accentuează pe zi ce trece. Ieri l-ai văzut trecând pe lângă tine și vorbindu-și în barbă, dar folosind cuvinte de parcă ar fi conversat cu altcineva. L-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și pentru totdeauna, tună Crey. ― Nu, domnule. Chiar e ceva în neregulă. Nu sunt mai mult de două sute de clone aici, iar jumătate dintre ele sunt copii. Unii nici nu știu să meargă, interveni un alt soldat. ― Nu se poate, murmură Crey care privi spre excavatoare. După felul în care se mișcau monștrii de oțel, se vedea clar că aveau o încărcătură aproape completă. Înainte ca Crey să poată da un ordin inteligibil celor patru soldați de lângă Templu, văzu cum una
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care m-au precedat. Îmi pare rău. Kasser ar fi vrut să poată spune ceva, dacă nu inteligent, măcar măreț. Realiză însă că nu era nimeni prin preajmă să consemneze ceea ce ar fi putut spune. De aceea se mulțumi să murmure: ― Bine-ar fi ca Dumnezeul tău să existe. O să avem mare nevoie de el! -------------------------- Dan Doboș Abația II Blestemul Abației " Un aspect paradoxal al existenței noastre este felul în care ne percepem semenii cu care împărțim aceleași amintiri. La o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
camera Abatelui și pe coridor se întîlniră cu quinții, care nici măcar nu încercară să mascheze faptul că le urmăreau. Își zâmbiră una alteia și se despărțiră. Maria porni spre camera ei iar Airam spre ieșire. Rămas singur, Abatele începu să murmure: - Și dacă ne-am înșelat? Dacă toată viața noastră a fost o înșiruire de decizii, în care Tu, Doamne, nu ai avut nici un cuvânt de spus? Cu cine vom împărți povara asta? Iartă-mă că mă îndoiesc, dar anii lungi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gai Loon privea încă împietrit monitorul când Allin Parse urcă hotărât alături de el. - Sunt mândru de ei. Nimic nu ne poate sta în cale, rosti quintul pe un ton simplu. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc, Maestrul murmură: - Nu se poate... Ba se poate. Mereu l-am suspectat... - Despre ce vorbiți? N'Gai Loon scutură din cap și-și privi quintul în ochi: - Să ai te rog pregătită o navetă cu o încărcătură completă de austral. Suntem într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tacă, deși ar fi vrut să-i spună că nimic din ceea ce definea un om nu era predestinat. Conștiința acelui fapt însă era una care, pur și simplu, nu s-ar fi potrivit cu mintea băiatului... Ai de luat o decizie, murmură ea într-un târziu. - Știu, moartea nefericitului ăluia nu o să rămână fără urmări... Te amăgești. Nu asta e hotărârea pe care va trebui să o iei. Femeia simți cum mintea tânărului tresare năvalnic. - Mereu îmi vorbești în dodii, niciodată nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]