4,012 matches
-
să ajungi la cea mai frumoasă casă din sat și, pe loc, ceva nevăzut te-ar duce într-acolo. Însă, cel mai mult așteaptă Sorin și Sorina să revadă două ființe tare dragi lor, să simtă pe obrăjori gâdilitura unei mustăți ca o vrăbiuță gata de zbor sau mîngâierea unui obraz catifelat și frumos, pe care copiii l-au văzut mereu doar plin de zâmbete și bunătate. De fiecare dată când se aude în fața porții claxonul Tinuței care, parcă ar spune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura apă! Nu, nu după lapte. Nici el n-ar putea să spună ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gândit să ținem cușca asta mereu deschisă, zice el, și să punem în ea morcovi, varză, lucernă, ca înainte. Poate, o dată, Rilă nu găsește de mâncare prin pădure și vine tot aici. Dacă vreți voi... zice bunicul și zâmbește pe sub mustăți. Seara, înainte de culcare, copiii au dat de mâncare iepurașilor de casă. Dar nici pe Rilă nu l-au uitat. Nu mică le-a fost bucuria când, dimineața, hrana dispăruse din absolut toate cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acolo? face el, de-a dreptul nedumerit și fără chef de glumă. Păi, nu vezi?! Vitelor le este rău! Uite cum mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată întreaga hrană, pentru că, altfel, n-ar putea să ne dea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
niciodată moș Vuia nimica. Avea el "secretele" lui pe care ni le dezvăluia, rând pe rând, când le venea vremea potrivită. Să mergem să le vedem! Când am ajuns, moș Vuia ne măsura pe fiecare zâmbind în barbă și-n mustăți, așa cum făcea el, cu bunătate și sclipire șireată în ochi. Apoi am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
urmă, sosise un tânăr alb, Fratele Alb Mai Mic. La fel de bine, tribul ar fi putut repera alte semne: un tânăr cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Polo a mâncat tăiței prima dată când a ajuns În China, adăugă Marlena. Am văzut un film cu Gary Cooper În rolul lui Marco Polo, spuse Wyatt. Vorbește cu un tip chinez, interpretat de Alan Hale senior, care are o mustață mare În vechiu’ stil Fu Manchu și ochii alungiți cu negru. Și Marco Polo mănâncă tăiței și zice: „Băi Kemosabe, chestia asta e chiar bună, ce e?“. Și Alan Hale zice: „Spa-ghet“. Ha! Adică chinezii zic că sunt spaghete. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după altul. Stătusem în al treilea vagon din spate și nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplase în față. Cred că și cei de lângă mine erau în aceeași situație. Mă îndreptam spre ieșire și înjuram pe sub mustață. Apoi, am zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
privirea pierdută în depărtări, spre lagună, unde marea transforma totul fără să aleagă, materie moartă sau vie în nisipul uriașei clepsidre. Când se lăsa amurgul, Carol se spăla cu grijă la aceeași chiuvetă, își lega pe după urechi plasa de ținut mustața pe timpul nopții, se așeza pe pat în aceeași poziție, în care rămânea până dimineața. Apoi relua ciclul său cotidian, atât de sărac în evenimente. "Aș fi pariat până acum câteva vreme și uite că aș fi pierdut pariul nota Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva vreme și uite că aș fi pierdut pariul nota Filip în carnet că un sinucigaș nu se mai îngrijește de el. Carol o face și încă atât de pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest definitiv. Oare chiar nu mă vede sau mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
această încăpere. Și sunt câteva luni de atunci! oare câte or fi? Nu mi-am notat în carnet și le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vecie. Ajunși în cameră, s-au prăbușit amândoi într-un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată de pe ei hainele mototolite, ude și pline de nisip, și fără să-și mai pună Carol plasa de ținut mustața. Capitolul VIII PRIMĂVARA VENI, PRIMENIND SÂNGELE ființelor și seva plantelor. Iar am avut un vis, spuse Carol într-o dimineață. Văd că ai prins gust. Am visat Moartea... Moartea cui? îl întrebă Filip. A nimănui. Am visat-o pe Ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sub un smochin uscat, stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sigur că măcar trei patru-cinci servicii americane de specialitate m-au spionat prin mijloace specifice, curat americane, și s-au grăbit să mi-o ia înainte, fiindcă asta este doctrina lor națională în materie de orice. Văd că zâmbiți pe sub mustață și mă considerați un fel de al doilea V.V. poetul cel pârlit pe care nimeni nu dădea doi bani, dar care pe timpul lui Ceaușescu se plângea oricui voia să- l asculte că întreaga Securitate română era cu ochii pe el
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
frumoși... Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și că-mi erau prieteni. Îmi puneau o mie de întrebări, cu toate că nu m-au văzut niciodată, și aprobau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum. Doar mustața și bărbuța Poate spune cine, ce-i; Amândoi își trag căruța Altfel decât de obicei. N-am cobit eu niciodată, Nici acum nu pot cobi, Dar de-o țin așa, cu plată M-ai adânc s-ar înrobi. 30 noiembrie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
A primit cadoul, dar imediat s-a făcut mare și nu a mai avut ce face cu acea jucărie pe care a primit-o cadou. Și s-a făcut tot mai mare, până a ajuns cu barbă albă și cu mustață albă. Zilele lui de naștere treceau repede, repede, una după alta și el a adunat o mulțime de cadouri în camera lui. Dar părinții lui sau făcut bătrâni, bătrâni și au murit. Toți prietenii lui de joacă au ieșit la
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că e cineva din familie, dar care nu mai e demult. Tatăl lui nu știa, pentru că nu l-a văzut niciodată pe copilul lui bătrân, dar copilul și-a adus aminte, pentru că semăna cu el, numai că avea barbă și mustață albe. Și atunci și-a dat seama că în poză era chiar el, el de când timpul trecea foarte repede. Și s-a uitat la poză și i-a spus tatălui lui că știe ce surpriză i-au pregătit pentru ziua
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce desemnau din vremuri străvechi clanul său -, îi făcu, în sfârșit, semn marcomanului să se dea la o parte și încheie: - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]