62,624 matches
-
Faptul că după Adorno, de aproximativ 50 de ani, nu a mai existat o interpretare cuprinzătoare a fenomenului muzicii noi trebuie să mobilizeze la realizarea acesteia. Saltul calitativ, revoluționar anunțat de Adorno încă din 1956, odată cu articolul său intitulat Îmbătrânirea muzicii noi, încă nu s-a produs, este de părere Mahnkopf. Iar mai departe se întreabă: „Unde este muzica ce ar corespunde lui Thomas Pynchon?“ Răspunsul e la îndemână: ea nu a venit încă, deci trebuie să vină! Dar această critică
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
muzicii noi trebuie să mobilizeze la realizarea acesteia. Saltul calitativ, revoluționar anunțat de Adorno încă din 1956, odată cu articolul său intitulat Îmbătrânirea muzicii noi, încă nu s-a produs, este de părere Mahnkopf. Iar mai departe se întreabă: „Unde este muzica ce ar corespunde lui Thomas Pynchon?“ Răspunsul e la îndemână: ea nu a venit încă, deci trebuie să vină! Dar această critică a sistemului anchilozat al muzicii noi nu este folosită pentru demolarea, ci pentru primenirea lui, susține autorul, care
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
a produs, este de părere Mahnkopf. Iar mai departe se întreabă: „Unde este muzica ce ar corespunde lui Thomas Pynchon?“ Răspunsul e la îndemână: ea nu a venit încă, deci trebuie să vină! Dar această critică a sistemului anchilozat al muzicii noi nu este folosită pentru demolarea, ci pentru primenirea lui, susține autorul, care este și compozitor, elev al lui Ferneyhough și Huber. Și anume, pentru transformarea acestui sistem într-un avanpost al luptei contra societății hedoniste a secolului 21. Tensiunea
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
a fost minimalizată pe nedrept. Multe din opiniile susținute în actualitate de Mahnkopf și Puckette sunt afirmate aici pentru prima dată. Duteurtre stă mai prost la capitolul exemplificări, iar ura lui nemăsurată împotriva lui Boulez și a sistemului paternalist al muzicii noi este mult prea partizană, lucru care dăunează percepției cărții sale. Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un miracol, împreună cu o tînără plasticiană, Iuliana Vâlsan, am fost plasat chiar în spatele dirijorului, James Conlon, dirijor miniatural, un fel de „Napoleon” al pupitrului, spun unii. Partitura plasată sub ochii lui a rămas nedeschisă căci muzica e în el, îl traversează și o comunică asemeni unui amant exaltat care iubește fiecare notă, care îndrăgește fiecare indicație, care se confundă cu această agitată masă sonoră. El mi-a amintit acel personaj unic care în spectacolele de marionete
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
Conlon, asemeni lui, murmură cuvintele Desdemonei, acompaniază celebra arie a violoncelului din ultimul act, se folosește de baghetă pentru a controla orchestra, dar renunță la ea cînd vrea să „modeleze” vocea cîntăreților. El singur e un om „orchestră” prin care muzica circulă, răsună, se împlinește. În fiecare clipă mi-aminteam seducția de neutiat a „gidayu”-lui bunraku care urmărește și povestește destinele marionetelor mute; ca acolo vocile și sunetele păreau să nască sub impulsia lui Conlon, posedat al muzicii. Cînd marele
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
prin care muzica circulă, răsună, se împlinește. În fiecare clipă mi-aminteam seducția de neutiat a „gidayu”-lui bunraku care urmărește și povestește destinele marionetelor mute; ca acolo vocile și sunetele păreau să nască sub impulsia lui Conlon, posedat al muzicii. Cînd marele Verdi, gloria Italiei, pentru prima oară a ascultat Wagner la Bologna a rămas nemișcat în loja sa și teatrul nu s-a închis toată noaptea pentru a-i respecta reculegerea. Singur, în sala goală și doar pentru el
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
posesia îndepărtatei sale copilării și tinereți, prin povestirile fiului care în Bucureștiul zilelor noastre a căutat (și pare a fi găsit) urmele unui topos real și imaginar în același timp. Acesta ar fi pe scurt subiectul romanului lui Christian Haller Muzica înghițită, o scriere bergsoniană, proustiană, nu doar sub aspect tematic. Căci la apariția lui în Elveția, romanul - primit foarte favorabil de cronicarii literari în presa scrisă - a fost receptat în prelungirea celor mai strălucite tradiții ale prozei de la finele secolului
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
fost receptat în prelungirea celor mai strălucite tradiții ale prozei de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Această congruență internă între temă și scriitură este doar una din sursele farmecului nebănuit care se degajă la lectura romanului Muzica înghițită. Cititorii români au acum șansa să se convingă de veracitatea afirmației, căci romanul lui Christian Haller a apărut zilele acestea la Editura Polirom, în traducerea Norei Iuga. L-am întîlnit pe autor la Akademie Schloss Solitude, lîngă Stuttgart, unde
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
stat de vorbă cu Christian Haller, în fața microfonului, în ambianța luminoasă, încărcată de spiritualitate și melancolie, a Castelului Solitude, transformat pentru artiștii bursieri într-un loc de creație, confruntări și refugiu din calea zgomotelor lumii. Rodica Binder: Die verschlukte Musik / Muzica înghițită este un roman de familie cu o foarte elaborată partitură epică. Am să vă adresez prima întrebare în termeni destul de brutali: cîte procente biografie și cîte procente ficțiune există în paginile acestei cărți? Christian Haller: Oh, este înainte de toate
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
sîngelui și a gliei, petrecute în secolul XX. Unul din aceste episoade apare și în romanul meu. R.B.: Urmează banala întrebare cu care de obicei se încheie interviurile: la ce lucrați acum? C.H.: La o istorie complementară aceleia din romanul Muzica înghițită, al cărui principal personaj a fost mama. Acum este la rînd tatăl. Acțiunea se petrece în Elveția, în anii 30, marcați de ascensiunea fascismului. Dar filonul românesc există și în această carte, contrastînd cu o existență cotidiană de o
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
dur, bine conturat și foarte stabil. Contrastul față de primul roman se profilează din- tr-o altă perspectivă, una occidentală, atlantică, dacă vreți. R.B.: Noua carte va apărea tot la Luchterhand Verlag ? C.H.: Da, tot acolo și mă bucur foarte mult că Muzica înghițită a fost tradusă și în limba română. Pentru mine este ceva minunat. Am sentimentul (același pe care l-am avut cînd i-am citit mamei mele fragmente din acest roman) că acum faptele, întîmplările pe care ea mi le-
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
europene totodată) are darul de a te scoate, cititor avizat, nu din timp, ci din haosul lui. Pentru grecii din vechime, ca pulsație palpabilă a trecerii, a scurgerii totale (panta rhei, „totul curge”, exclamase Heraclit), ritmul unea cuvântul rostit cu muzica și îl transforma în ea. Autoarea acestui pe cât de savant, pe atât de atrăgător studiu își pornește ancheta de la premisa unui simplu adevăr. Dând naștere în același timp rostirii poetice și fluxului melodic, ritmul a fost pentru omul grec - l-
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
a serba și a sărbători), termenul petrecere e profan, aparține registrului standard, iar sensul său poate acoperi toate gradele de intensitate - de la moderație la exces. Definiția din DEX încearcă să prindă esențialul: mulțime de participanți, solidaritate de grup, mîncare, băutură, muzică, irelevanța ocaziei: „reuniune, întîlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători ori sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie”. Ultimul sinonim oferit de dicționar - petrecanie - nu e, desigur, folosit în
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
acoperi toate gradele de intensitate - de la moderație la exces. Definiția din DEX încearcă să prindă esențialul: mulțime de participanți, solidaritate de grup, mîncare, băutură, muzică, irelevanța ocaziei: „reuniune, întîlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători ori sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie”. Ultimul sinonim oferit de dicționar - petrecanie - nu e, desigur, folosit în mod curent cu acest sens; că revenirea la un uz arhaic și regional se poate totuși
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
textului. Altfel, incompatibilitatea dintre stil și metodă dăunează grav lecturii. În al doilea rând, experimentul lui Dan Zavulovich este ostentativ referențial și mult prea explicit. La tot pasul, autorul ne indică o serie nesfârșită de referințe culturale din sculptură, pictură, muzică și literatură, ca într-o paradă de motive pe care naratorul are și pretenția să le aducă la un numitor simbolic comun, declanșator de sens secund. Astfel, se perindă în paginile sonatei Brâncuși, Caravaggio, Modigliani, Mozart, Schubert, Bach, Hesse, Elliot
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
a propriei progenituri un caracter unic. Nașterea Ceciliei a fost o întîmplare muzicală. Poate că am auzit atunci sau mi-am amintit vorbe, imagini, flori, fructe, animale sau păsări, rîuri și oceane. Nu am făcut însă altceva decît să ascult muzică. Nu am nici o explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul țipăt, am știut că ascultam glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
atît față de ea însăși, cît și față de cei din jur. Cu mine e mai degrabă tandră, decît riguroasă. Privind cum se desfășoară viața fiicei mele, rămîn totuși blocat în clipa aceea inaugurală a apariției ei pe lume, cînd am ascultat muzica necesității și dorinței. Un strigăt de ajutor, de bucurie și tristețe care apoi se pierde, fiindcă vorba și cîntul nu mai reprezintă același lucru. Viața practică nu permite această suprapunere. E privilegiul nașterii de a se desfășura melodic. Iată de ce
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
bucurie și tristețe care apoi se pierde, fiindcă vorba și cîntul nu mai reprezintă același lucru. Viața practică nu permite această suprapunere. E privilegiul nașterii de a se desfășura melodic. Iată de ce am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la moarte prin sufocare în propria ei baie și decapitată abia după trei tentative nereușite ale soldatului roman care a lăsat-o să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
copilărie plină de durere, însă, foarte devreme, într-un fel mai mult decît intuitiv, ca și cum precocitatea sa ar fi fost o anticipare a morții și o accelerare a vieții sale creative, a început să-și dedice întreg timpul artei cuvintelor, muzicii și formelor. La vîrsta de cinci ani a cîștigat Premiul Shankar pentru Desen, acordat în India, la New Delhi. Îndrumătorii săi de la școala primară pe care Carlos o frecventa, la Princeton, au trimis primele lui încercări la concurs, fără ca el
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
evenimente. Suntem prizonierii unei dinamici temporale care va schimba fața lumii în următorii zece ani. Suntem „oameni recenți”, pentru a folosi exploziva și inspirata formulă a lui H.R. Patapievici. O parte a acestui mecanism dinamic se regăsește și în domeniul muzicii contemporane. O dezbatere privind canonul, asemenea aceleia din literatură, încă nu a avut loc în ceea ce privește muzica nouă. Și acest lucru este valabil nu numai pentru România, ci pentru întreg peisajul muzicii contemporane. Dar urgența temei și influența pe care a
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
oameni recenți”, pentru a folosi exploziva și inspirata formulă a lui H.R. Patapievici. O parte a acestui mecanism dinamic se regăsește și în domeniul muzicii contemporane. O dezbatere privind canonul, asemenea aceleia din literatură, încă nu a avut loc în ceea ce privește muzica nouă. Și acest lucru este valabil nu numai pentru România, ci pentru întreg peisajul muzicii contemporane. Dar urgența temei și influența pe care a avut-o discuția literară mondială în jurul canonului occidental se pare că a dat naștere la discuții
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
a acestui mecanism dinamic se regăsește și în domeniul muzicii contemporane. O dezbatere privind canonul, asemenea aceleia din literatură, încă nu a avut loc în ceea ce privește muzica nouă. Și acest lucru este valabil nu numai pentru România, ci pentru întreg peisajul muzicii contemporane. Dar urgența temei și influența pe care a avut-o discuția literară mondială în jurul canonului occidental se pare că a dat naștere la discuții și încercări, deocamdată punctuale, de reanalizare a fenomenului muzicii noi. Semnale diverse, venite din Germania
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]