75,219 matches
-
e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine liber să cazi" (Opt versuri despre libertate). "Libertate" care e șansa poeziei de-a
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
de hulite ar fi ele în mediile neconformiste sau în cele cîrtitoare din interes ori din principiu, au rostul lor în orice societate așezată, necum într-una care de zece ani își tot caută locul. La 150 de ani de la nașterea lui Eminescu, ar fi fost bizar ca președintele României să-și facă de lucru cu cine mai știe ce alte treburi și să nu ia trenul pînă la Botoșani sau să nu participe, în București, la Festivitățile aniversare. Strict protocolar
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
dl Constantinescu ar fi comis o uriașă gafă dacă ar fi lipsit de la aceste momente aniversare. Aș zice chiar că președintele României ar trebui să se considere norocos de potrivirea între mandatul său și sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea poetului. Cît despre intelectualul Emil Constantinescu, acesta ar avea toate motivele să se considere fericit că soarta i-a oferit o asemenea întîlnire. Din acest punct de vedere, e mai mult decît exagerat să citim un asemenea eveniment ca pe
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate unei comunități de vîrstă. Noi am numi paradigmă acest aer comun. Abandonarea principiului biologic, de către formaliștii ruși, modifică radical înțelegerea conceptului lui Thibaudet. întîi, biograficul (anii de naștere și de moarte ai autorilor, anul debutului sau al "vîrfului" operei) nu mai joacă decît un rol secundar. în al doilea rînd, succesiunea generațiilor nu mai este liniară: paradigma nouă există deja de o bucată de vreme, sub aceea veche
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
solemnitatea, în jurul zilei de 15 ianuarie. Un an Eminescu desfide festivismul pentru a se deschide normalității. Cel puțin teoretic. N-a fost ziar care să nu-și încerce puterile jurnalistice cu prilejul sărbătoririi a o sută cincizeci de ani de la nașterea poetului național. Dar, dacă e să privim lucrurile mai cu luare aminte, Eminescu a fost și în acest an mai mult un pretext de răfuieli politice sau de atacuri sub centură. În afară de asta, noul premier a făcut la Botoșani o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
o operă literară, poezia lui Eminescu a fost privită ca un scop în sine: de către cititori, de către studioși, de către poeții înșiși. Cei dintîi adulatori ai lui Eminescu fiind poeții, ei au început prin a-i imita temele și sonurile, dînd naștere acelui "curent eminescian" de care vorbea Ibrăileanu, și în care se cuprind nu numai atîția autori modești, de la răscrucea secolelor, dar Arghezi sau Bacovia, într-o parte a liricii lor. Chiar și așa, poezia eminesciană a reprezentat pentru toți aceștia
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
Mai degrabă, Eminescu pare așa fiindcă sensibilității noastre naționale (etnice, morale, religioase și politice) îi place să se recunoască în oglinda lui. Nu sîntem pe tărîmul mirific al artei, ci pe acela mlăștinos al ideologiei. La 150 de ani de la naștere, Eminescu are dreptul de a fi din nou poet, și numai poet, adică de a fi citit pentru excepționala lui imaginație, pentru limba lui inimitabilă, deși mereu imitată, ca scop al pasiunii tuturor iubitorilor săi, și nu de a fi
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
sofisme proferate cu aplomb ale unor gurù calpuzani. A devenit "de actualitate" mai ales ceea ce trăim material - frig, foame, sărăcie, nivel de trai lamentabil, salarii mizere și pensii rușinoase, imagini porno sau tip "Playboy", schimbare de guvern, exod al tinerilor, nașterea sau avortarea unei "legi", o revoltătoare corupție deșănțată, arestare de coțcari "de rangul doi", aventuri sau declarații ori achiziții - a noului Mercedes sau vilă ori apartament -, ori măcar ceva despre recentul amor al ziselor "VIP"-uri, rememorare materializată în vorbe
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele personaje sunt un fel de... eseiști care, într-un stil mai cețos sau mai clar, mai popular sau mai livresc, își spun părerea despre naștere, dragoste și moarte, despre libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard. Iosif Naghiu, alături de Dumitru Solomon și Matei Vișniec, face parte dintr-un grup restrâns de autori de teatru care filosofează prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei creează situații
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
într-un stadiu mai puțin evoluat, cum era cel în care se împlinea anul 1000, de la Cristos, efectul numărătorii,... nu se poate spune că producea monștri, în felul în care se afirmă în general despre somnul rațiunii că ar da naștere acelor făpturi teribile; dar, numărătoarea abstractă, existînd totuși, dublată de întunericul ori fanatismul religios, operà încă de pe atunci. Și s-au tras clopotele. S-a înghesuit lumea prin biserici. S-a spovedit. S-a împărtășit. Cei bogați și avînd conștiința
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
al căror calendar începe cu cinci mii și multe sute, - nu mi le mai amintesc corect. Dar chinezii, cu cele 16 secole înainte de e.n.; dar indienii... Dacă cei două mii de ani, numărați de noi cu atîta venerație și credință, de la nașterea Mîntuitorului nostru Isus Cristos, ar purta ghinion planetei noastre, normal ar fi ca prăpădul posibil să ne privească doar pe noi, care sîntem - după unii sociologi, - și cei mai păcătoși și mai inventivi oameni în ale răutăților de pe tot globul
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă avînd feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
recreează mimînd perfect o readucere a lui la viață: timp de nouă luni, perioada de gestație, nu îl scoate nicăieri în lume, ci doar îl căra prin magazine, la coafori și bijutieri, pînă cînd e gata pentru o a doua naștere. Odată ieșiți în lume cei doi duc o viață de lux și voluptate, dar e o voluptate ciudată, doar mijlocita de celălalt, pentru că nu sînt îndrăgostiții romantici, fiecare abandonat în brațele iubitului sau ale iubitei. În preajma acestei femei excentrice, bogate
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
mai ales dacă respectivele părți componente sufereau de o anume criză de creștere a conștiinței de sine. Iugolavia este una dintre națiunile care nu au rezistat acestei "crize de creștere". Un alt exemplu este Cehoslovacia. Criză Iugoslaviei începe imediat după nașterea să. Tendințele centrifuge ale părților componente ale noii națiuni s-au manifestat violent, chiar dacă ar fi să aducem ca argument doar asasinarea regelui Alexandru la Marsilia, alături căzînd și ministrul de Externe francez Barthou, asasinare săvîrșită de un grup de
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
declară, cu umor, "am vrut să scriu o carte de imagologie", dar, "până la urmă a iesit tot o carte de literatură română veche", Dan Horia Mazilu a scris, de fapt, o carte despre un subiect care, de ceva vreme, dă naștere la noi și noi interpretări: alteritatea, mai exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
ai creștinătății. Ieri aveam complexul Occidentului și i-am opus găselnița penibilă (mi-a fost dat s-o aud chiar din gură unor oameni extrem de inteligenți!) că nici nu e nevoie să intrăm în Europa, pentru că noi suntem europeni de la naștere! Bineînțeles. Numai că noi ne-am născut în Europa de Est, în timp ce în propoziție era vorba de Europa de Vest! De când cu represaliile N.A.T.O., avem complexul Sârbiei pentru că noi am cedat părți din țară de câte ori s-a ivit prilejul, în timp ce ei s-au
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
soarta unui năpăstuit al satului. Cu două povestiri nu cred ca se poate contura un "prozator uitat", pentru ca mai interesante sunt scrierile de istorie, critică literară și folcloristica. Din seara de Crăciun este o prezentare detaliată a colindatului din ajunul Nașterii Mântuitorului cu o foarte interesanta clasificare a colindelor urmată de bogate exemplificări. Pagina cea mai reușită din prima secțiune este una polemică: Un nou filoromân, în care prezintă cartea Țărani (Parasztok) a unui obscur prozator maghiar, Lengyel Sandor; scriere defăimătoare
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
orizontal sau țîșnită brusc asemenea unui germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conserva toate stările și tensiunile aspirației sale către formă ultima. Că într-o adevărată stratigrafie arheologică, în opera finita pot fi citite nenumăratele etape ale nașterii, creșterii și desăvîrșirii formei; suprafață aproape neprelucrata, mărturie directă a neantului inițial, coexista și se împletește inseparabil cu volumul decupat subtil sau cu suprafața șlefuita și patinata meticulos pînă cînd textura capătă culoarea verzuie a unui bronz scitic sau abstracția
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
cald, adevărat. Cînd mă gîndesc la copilăria și adolescență mea, si la multe momente din viață, mă inundă lumină și fericirea. A existat în familia mea enorm de multă dragoste. V-ați născut la Chișinău. Ați trăit mult timp acolo? Nașterea mea la Chișinău a fost o pură întîmplare. N-avem nici-o ramură basarabeana în familie. Moldoveneasca, da. Dacă stau să mă gîndesc, familia mea a avut ceva de constructor, constructiv în esență ei. Tatăl meu, prof. univ. Gheorghe Plăcinteanu, a
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
mai importantă grupare a secolului trecut se numește Junimea. Începutul primăverii, 1 martie sau 1 mai (Armindeni) sunt date simbolice, despre care se scrie sau la care se lansează noi publicații. Ion creangă își alege 1 martie că data de naștere. Manoil de Bolintineanu începe în primele zile ale lui mai, pe model goetheean, ca Werther, iar Elenă la mai întâi. La 1900, 1 mai este încă O zi solemnă, buna pentru festivități și inaugurări, ca în Mizilul lui Caragiale: ăZi
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit peste ei, oprindu-i" (Dizertație despre rîs). O mistica întoarsă pe dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei. Corporalitatea expansiva, burlesca (factorul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
ce se dezafectează cu o întunecată veselie). Anorganicul absoarbe cu poftă ființele ori dobîndește el însuși statut de ființă: "pietre-ndelung polisate, cunoscătoare, tăcute/ fără lumină în ochi, fără sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
scriindu-t tot recomandat și am ajuns de am reclamat scrisorile care văd că le-ai primit și nu voiești să mă cunoști. Azi e 17. Aștept pînă în 27 în ziua mult chinuita în 1885 a mea (ziua de naștere a scriitorului) și chiar în ziua aceea te voi publică înaintea lumei dacă tu nu voiești să mă cunoști". Și, încheia cu formulă ultimativa: "Adio pînă la a doua venire". Să recunoaștem că această scrisoare amenințătoare e scrisă de o
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]