2,943 matches
-
cuvânt prin excelență, un herald al adevărului extras din cercetarea faptelor trecute, unul care prin însuși statutul său e dator a se deschide spre comunitate. În acest spirit, după expresia lui N. Iorga, "istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale, obligat să spună ceea ce a descoperit în anchetele sale, fie că descoperirile sale plac sau nu. Cicero încă știa să observe că istoria e datoare nu numai să nu mintă, dar nici să tacă asupra lucrurilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în practică, spune Cioran, "ei sunt aceia care au nevoie de sânge, de țipete, de tumult și de bărbărie"9. Cioran din anii 1930-40, din așa-numita "perioada românească", este unul supărat pe vremuri, pe intelectualii români, pe Dumnezeu, pe nația română, în general, care își "merită soarta" , de fapt, pe condiția de om. Premisele istorice și sociale, hotărâtoare pentru un spirit neliniștit că Cioran, erau deja create. Cât din furia să de început s-a păstrat în scrierile de după război
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în acest sens, Jean Cassou, istoric literar francez și specialist în literatura latino-americană: "Cerem străinilor să ne impresioneze, dar într-un fel pe care chiar suntem dispuși să li-l indicam noi, ca și cum rolul lor ar fi, în loc să răspundă nevoilor nației lor, să ne facă nouă plăcere"19. De aici și luciditatea intelectualilor latino-americani în ceea ce privește valorile sale culturale. Urmași ai culturii latine și franceze, dar provenind, în același timp, dintr-o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și o înfăptuia natural. Există la Cioran o veritabilă frică de succes, el are chiar orgoliul eșecului: "i-am spus lui Arșavir că, fără orgoliul eșecului, viața ar fi aproape insuportabila"98, găsește satisfacție în a spune că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic. Cioran își reneagă strămoșii, "neam de fataliști", dar își reneagă, în același timp, propriul trecut: "Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cultură îndepărtată, necunoscută. O dată fisurata primitivă realitate hispano-americană întâlnită în regiunea La Plata prin valurile de imigranți, locuitorii au dobândit sentimentul dualității, cu toate pericolele, dar și cu avantajele ce implică această condiție: prin rădăcinile europene, sunt cultivate în noua nație valorile intrinseci ale Lumii Vechi, iar prin condiția de americani, prin folclorul întâlnit la băștinași și prin limba care unifica țările din această parte a lumii, s-au stabilit legături cu restul continentului, cu vocația creării acelei Patrii Mari imaginate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intelectuale și personale Sábato -, toate acestea înseamnă Cioran și Sábato. Poză pe care au luat-o, dar și poziția intelectuală însușita fără ezitare au fost de o sinceritate extremă. S-au revoltat, s-au transformat adesea în detractori ai propriei nații, dar au crezut în tot ce au afirmat, scrisul lor nu poate fi rupt de propriile vieți. Asiduitatea în disperare a lui Cioran nu pornește numai din "predilecția" filosofului pentru stări interioare conflictuale, dintr-o reflecție asupra condiției umane în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
râvnește, cu scopul de a stimula spiritul de contradicție al elevului. Că și dascălul sau, se arătă interesat de fenomenul Gărzii de Fier și fascinat de figură liderului acesteia, în care vede "un gospodar instalat în absolut", care, "într-o nație de slugi, a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul". Prin el, continuă, exaltat, Cioran, "peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bântuita de esențial", unde "suferință devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
închis el în disperarea-i funciară, refuzând să mai înțeleagă ceva din zbaterile veacului în care s-a născut? În 1937 este deja hotărât să se stabilească în Franța, poate ca să depășească "neajunsul de a se fi născut" într-o nație mică, "fără destin", așa cum spune de multe ori. "Orgoliul unui om născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit" sunt cuvinte pe care Cioran le-a scris într-una din cărțile sale de tinerețe și, după Gabriel Liiceanu, "pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lucruri uriașe” Insistând asupra rolului pe care istoria națională îl are pentru stimularea sentimentului național, Mihail Kogălniceanu subliniază și un alte aspect, asupra căruia se opriseră istoricii transilvăneni. „trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine”. Pornind de la o idee a lui Aaron Florian, el arată că „începutul nostru ni s-a tăgăduit, numile ni s-a prefăcut, driturile ni s au încălcat în picioare, numai pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, numai pentru că
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
la aceasta ... când ea a învățat atât și învață în toate zilele a estima cât prețuiește neatârnarea staturilor, negreșit că nu ea tocmai ar putea avea iseea de a o jigni cât de puțin.”. Marele gânditor aprecia că neăendența unei nații presupune neatârnarea e, deoarece cel mai sfânt dintre drituri “este neatârnarea noastră dinlăuntru și prin urmare autonomia”. Kogălniceanu pe baza cercetărilor făcute ajunge la concluzia că a fost o vreme când Valahia și Moldova, deși de sute de ani puse
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
încă mai toate libertățile ce le fuseseră asiguraete prin “tratatele” lui Mircea și al lui Bogdan. În concepția marelui gânditor, independența nu exclude recunoștința, dar nu față de orice altă națiune. “ Recunoștință poporului român poate dar simți, însă numai pentru acea nație care și-ar întrebuința influența și armele spre apărarea neatârnării, libertății și driturilor sale, pentru ca sub scutul acestora să poată ajunge la acea bunăstare și la acea dezvoltare matrială și intelectuală la care este și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și armele spre apărarea neatârnării, libertății și driturilor sale, pentru ca sub scutul acestora să poată ajunge la acea bunăstare și la acea dezvoltare matrială și intelectuală la care este și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază că “ numai pentru o asemenea nație dreaptă și adevărat protecatoare poate dar poporul român să aibă recunoștință.” Înr-o viziune de sinteză - exprimându-și încrederea în forța poporului, în capacitatea lui de a face față vitregiilor soartei, încercărilor de împilare străină, marele patriot declara cu convingere că
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
o recunoaștere care certifica caracterul logic, obiectiv, deplina legitimitate a aspirațiilor noastre de independență și suveranitate națională. Unirea este absolut necesară, arăta Mihail Kogălniceanu deoarece ea poate asigura „independența dinlăuntru și puterea de a se apăra de înrâuririle străine”. „O nație care își are conștiința drepturilor sale - arăta același patriot trebuie să aibă și curajul de a se apăra, numai atunci ea este respectată”. Atât în perioada premergătoare unirii, cât mai ale după, înfăptuirea acestui act de mare răsunet național și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
însele. Acolo avusese loc, în septembrie 1917, un Congres al popoarelor din Rusia, care s-a pronunțat pentru o largă autonomie teritorială și politică în cadrul Republicii Ruse federative și democratice, consemnând și ,,dreptul la autodeterminare națională personală, adică la constituirea nației într-o alianță de drept public, care să cuprindă pe membrii săi de pe toată întinderea statului”. În condițiile primejdiei reprezentate de pretențiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut și Nistru, a fost publicat la 2/15 noiembrie 1917 documentul
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
chiar de la copii, strămoși, amanți sau soți, venale sau carnale, ba chiar și cele cu cuvântul contra Supremului Rajah din Cerurile Hisdustane) se prelingeau pe trupul Țapului Ispășitor cel desemnat drept Mare Criminal și având titlul de Marele Jegos al Nației. Când apa sublimată astfel se scurgea în valuri, acesta zâmbea plin de recunoștință și tot poporul era fericit, până la adânci bătrânețe. Ba chiar și pruncii nenăscuți se bucurau în pântece de privilegiul curățeniei neîntinate dacă femeile care-i purtau în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
însele. Acolo avusese loc, în septembrie 1917, un Congres al popoarelor din Rusia, care s-a pronunțat pentru o largă autonomie teritorială și politică în cadrul Republicii Ruse federative și democratice, consemnând și ,,dreptul la autodeterminare națională personală, adică la constituirea nației într-o alianță de drept public, care să cuprindă pe membrii săi de pe toată întinderea statului”. În condițiile primejdiei reprezentate de pretențiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut și Nistru, a fost publicat la 2/15 noiembrie 1917 documentul
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
lucruri uriașe” Insistând asupra rolului pe care istoria națională îl are pentru stimularea sentimentului național, Mihail Kogălniceanu subliniază și un alte aspect, asupra căruia se opriseră istoricii transilvăneni. „trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine”. Pornind de la o idee a lui Aaron Florian, el arată că „începutul nostru ni s-a tăgăduit, numile ni s-a prefăcut, driturile ni s au încălcat în picioare, numai pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, numai pentru că
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
la aceasta ... când ea a învățat atât și învață în toate zilele a estima cât prețuiește neatârnarea staturilor, negreșit că nu ea tocmai ar putea avea iseea de a o jigni cât de puțin.”. Marele gânditor aprecia că neăendența unei nații presupune neatârnarea e, deoarece cel mai sfânt dintre drituri “este neatârnarea noastră dinlăuntru și prin urmare autonomia”. Kogălniceanu pe baza cercetărilor făcute ajunge la concluzia că a fost o vreme când Valahia și Moldova, deși de sute de ani puse
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
încă mai toate libertățile ce le fuseseră asiguraete prin “tratatele” lui Mircea și al lui Bogdan. În concepția marelui gânditor, independența nu exclude recunoștința, dar nu față de orice altă națiune. “ Recunoștință poporului român poate dar simți, însă numai pentru acea nație care și-ar întrebuința influența și armele spre apărarea neatârnării, libertății și driturilor sale, pentru ca sub scutul acestora să poată ajunge la acea bunăstare și la acea dezvoltare matrială și intelectuală la care este și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și armele spre apărarea neatârnării, libertății și driturilor sale, pentru ca sub scutul acestora să poată ajunge la acea bunăstare și la acea dezvoltare matrială și intelectuală la care este și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază că “ numai pentru o asemenea nație dreaptă și adevărat protecatoare poate dar poporul român să aibă recunoștință.” Înr-o viziune de sinteză - exprimându-și încrederea în forța poporului, în capacitatea lui de a face față vitregiilor soartei, încercărilor de împilare străină, marele patriot declara cu convingere că
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
o recunoaștere care certifica caracterul logic, obiectiv, deplina legitimitate a aspirațiilor noastre de independență și suveranitate națională. Unirea este absolut necesară, arăta Mihail Kogălniceanu deoarece ea poate asigura „independența dinlăuntru și puterea de a se apăra de înrâuririle străine”. „O nație care își are conștiința drepturilor sale - arăta același patriot trebuie să aibă și curajul de a se apăra, numai atunci ea este respectată”. Atât în perioada premergătoare unirii, cât mai ale după, înfăptuirea acestui act de mare răsunet național și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
iubită, Aurora Lee, acum moartă. Tema iubitei decedate, ca și sonoritatea reîncărcată a numelui Annabel Lee trimit, din nou, fără dubiu, la Poe. Pînă la urmă, fascinația lui Nabokov pentru Poe, în această "parte întunecată" a operei lui, reprezintă fasci nația pentru viața artistică neîngrădită, eliberată din prizonieratul normelor morale și mentalitare. Toți eroii bîntuiți de fiorii iubirilor interzise și Humbert Humbert, și Van Veen, și Phillip Wild sînt niște introspectivi, consemnîndu-și trăirile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notații autoscopice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dar și a se înmulți foarte. Cunoscut este, și nu se poate tăgădui, că Moldova este nevoită a aduce din țări streine mai toate lucrurile pentru straie, pentru lux și alte neapărate trebuințe, deci firește trebuie să piardă bilansul cătră națiile comerțiale a<le> Evropei, pentru că exportația deosebitelor producturi nelucrate și a vitelor, care este comerțul de acum al Moldovei, nicidecum nu se cumpenește cu importația. Deci, țările streine sug din Moldova, pe fieșcare an, mari some de bani și numai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
răce; nu numai că putem să ne luptăm cu elementul cel grozav al strămoșilor, ci întărim totodată și trupul și-l facem sprinten și ușor. Pe lângă aceste, la întâmplări primejdioase, putem scăpa atât viața noastră, cât și viața altora. Sălbaticii, națiile barbare și acele civilizate a<le> tuturor veacurilor au cunoscut însemnatul folos al înotatului, pentru care sfârșit, tineritul acelora și astăzi se aruncă, cu primejdia vieții, în ape adânci, în care nevoia-i silește a învăța să plutească; iar națiile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
națiile barbare și acele civilizate a<le> tuturor veacurilor au cunoscut însemnatul folos al înotatului, pentru care sfârșit, tineritul acelora și astăzi se aruncă, cu primejdia vieții, în ape adânci, în care nevoia-i silește a învăța să plutească; iar națiile civilizate rădică sholi de înotat, adeseori cu cheltuieli grele, în carele tineritul îmbelor părți, și în deosăbit ostașul, învață a înota fără vreo primejdie. La romani ero o rușine și o defaimă pentru toți aciia care nu știa<u> să
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]