2,749 matches
-
mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care pretind că l-au salvat pe copil. De naivitatea unei tinere, necunoscătoare a pericolelor vieții, dar dornică a îmbrățișa credința creștină, fără a avea o vocație autentică, profită, de această dată 540 Ibidem, p. 260. 541 Ibidem. 542 Ibidem. 543 Ibidem, p. 265. 544 Ibidem, pp. 303-304. 545 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar de o naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cel care relatează istorisirea, și cavalerul în negru. Acesta din urmă nu pare deloc naiv. Este, dimpotrivă, un adept al convențiilor dragostei curtenești, care au devenit o parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent, după cum vom observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale, gesturile lor nu pot fi totuși întru-totul scuzabile sau acceptabile, pentru că neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
află: libertatea precară conferită de văduvie, înrobirea în relația cu un pretendent puternic, teama de a nu-și compromite reputația, pierderea purității, supraviețuirea în tabăra adversă, trădarea unei iubiri adevărate. Mereu ezită între cunoașterea faptelor, dar și un fel de naivitate, este o supraviețuitoare pragmatică, dar și o jucărie în mâna manipulatoare a celor din jur sau a sorții. „Chiar și atitudinea lui Chaucer față de ea este ambiguă, deoarece îi iartă mereu slăbiciunile, dar atrage în mod repetat atenția asupra condamnării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lunară există În continuare, dar este suportă bine. Este vorba de a avea Încredere În viață, de a te lăsa purtat de un curent armonios, de a crede În noroc... de a fi fericit pur și simplu! Capcană: O anumită naivitate, tendința de a crede că va dura mereu... Exemplu: Pauline Pauline, stewardesă, născută În 1951 Tranzitul lui Jupiter peste Lună În 1985 „În 1985, la 33 de ani, aveam o preocupare majoră: să fac un copil. După mai multe sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
sa despre obsesie și scrupul, relatează povestea unei femei care, având oroare de praf, folosea șaizeci de litri de apă de colonie pentru a curăța tavanul casei. Își ducea viața urcată pe o scară și obișnuia să spună cu o naivitate tragică: „Am avut un soț minunat, niște copii extraordinari, o sănătate de fier și o avere de invidiat. Dar exista praful”. Aceste compulsii sunt chisturi anormale În interiorul unor personalități normale. Sunt idei ale inteligenței computaționale, ale ansamblului de mecanisme mintale
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
spațiu comun. Acum trebuie să vorbim despre scopuri comune cum ar fi pacea, progresul, justiția, despre fericirea politică, așa cum am numit-o În alte cărți. Folosirea În regim privat a inteligenței nu conduce numaidecât la morală. Consider că e o naivitate să afirmi contrariul. Inteligența Își vede de ale ei. Dacă eșuează, Își distruge proiectul intim de fericire și poate rămâne la stadiul acesta. Kant ar fi zis, pe bună dreptate, că egoistul are un comportament rău pentru că nu poate deveni
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
redacție, nu-l putem lăsa nesemnalat și lipsit chiar de oarecari 76 comentarii. Inițiativa colegului Arteni, în vremurile acestea când viața satelor este cu desăvârșire lipsită de o sănătoasă și sinceră îndrumare spirituală, când dimpotrivă totul ce aparține neștiinței și naivității țăranului nostru este speculat și exploatat de anumiți netrebnici și trepăduși ai diferitelor tabere politice, inițiativa d-sale, care numără șase ani, este plecată după cât se vede, dintr'un înalt comandament moral. Și nici nu se putea altfel pentru cineva
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
am arătat, premisele pe care această constatare se întemeiază în viziunea promotorilor defetismului și dezangajării „mioritice”. Lamentațiile de azi pe tema Basarabiei abandonate, indiferent de tabăra, partidul, publicația de unde provin, și indiferent pe ce ton sunt rostite, atunci când nu trădează naivitatea sau superficialitatea celui ce le emite, reprezintă în mod cert mici diversiuni mobilate, „scenarii de etapă”, făcute să justifice haosul în care această populație s-a trezit după 11 ani de „istorie nouă”. Mai rămâne să se trezească și altfel
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deja masiv intoxicați de agenții de influență ai fostului regim. Cu adevărat spune maxima: „calea spre infern este pavată cu bune intenții”! Ideea cu lista electorală propusă de Nicolae Dabija partidelor „patriotice”, de dreapta, mi se pare de o incredibilă naivitate politică în cazul unei persoane care a fost deputat și se află în conducerea PFD, un partid care, îmi place să cred, are și politicieni mai puțin furați de elanuri mioape și generozități nediferențiate. După lectura ultimei „metafore” lansate de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se străduiește să demonstreze că rata sinuciderii e stabilită, În principal, de „cauze sociale”, iar contribuția subiectivă, personală, individuală ar fi cu totul neglijabilă. Firește, o astfel de aserțiune poate fi lesne amendată, iar autorul ei declarat de-o irecuperabilă naivitate: sinuciderile au, aproape Întotdeauna, cauze personale. Or, a admite teoria lui Durkheim ar Însemna că sinucigașul Își ia viața din motive care Îi rămân, În mod esențial, străine! El ignoră cu nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu i-a forțat nimeni. Această oribilă suficiență. Ideile lor merg de la sine. Regimul bun e cel de pe urma căruia profită. Aici, liberalismul. Dincolo, socialismul. Ce le-ar mai fi plăcut să fie naziști și să dea Europa Germaniei. Între altele, naivitatea prodigioasă a lui Benda. Acela Îi dă pe mâna călăului. Dar În Franța nici urmă de călăi, decât poate pentru cei mai vechi dintre francezi. Și bine că-i așa, pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autenticității originale, Înlocuindu-l cu o sinceritate de gradul al doilea. Neverificabile, pentru că provin dintr-o zonă În care actul confesiv a fost abolit (nimic mai nedemonstrabil, mai lipsit, În absolut, de logică decât jocul ideii), reflecțiile teoretice alterează, relativizează naivitatea presupusă a jurnalului. Intrate Într-o concurență neloială, obligate să se plieze unei materii care, În general, nu are nimic de-a face nici cu intimitatea și nici cu confesivul, jurnalele se cantonează Într-o titulatură determinată de elementul temporal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cel puțin un obiect real. Eul devine aici un pseudo: aceeași mână scriind cu cerneluri diferite. Ideea aceasta contrazice teoria unui Jean Rousset, pentru care jurnalul intim este un „text fără destinatar”14. Acest lucru poate fi adevărat doar În ceea ce privește naivitatea Începutului. Pentru autorul profesionist, Însă, scrierea jurnalului e strict legată de creația propriu-zisă. Nici În formele sale extreme - dacă nu chiar „extremiste” - (la Tolstoi, de pildă, care În paralel cu „jurnalul oficial”, ținut la Îndemână, pentru a fi consultat de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să se întoarcă în Bruges-ul lui natal după o absență de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean Myers. De-abia sosit, servitoarea lui Myers își otrăvește stăpânul din cauza patimii pentru Zenon, închipuindu-și cu naivitate că moartea stăpânului îi va netezi calea spre împlinirea ambiției sale desfrânate. A doua secțiune viața încremenită este punctată de conversațiile zilnice dintre Zenon și protectorul lui, starețul franciscan al Cordelierilor, cu care discută întregul curs al chestiunilor umane. Chiar
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu prietenul său Nikolai (Koka) Vitkevici. În scrisorile lor, Lenin și Stalin, numiți, unul cu diminutivul "Vovka", celălalt cu prea puțin măgulitoarea poreclă "Pahan", erau subiectul unor discuții înflăcărate, uneori formulate în versuri, în care mai puternică decât imprudența și naivitatea tinereții este pasiunea schimbului de idei pe teme politice majore 92. Recurgând la înlocuirea numelor lui Lenin și Stalin, cei doi prieteni aveau iluzia că sunt în afara oricărui pericol. Discuțiile mergeau până la plănuirea unei organizații de rezistență împotriva tiraniei staliniste
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
amputare a piciorului bolnav. La reacția de protest a Asei în ce privește această operație, Dioma nu formulează o replică directă, ci un discurs interior, ceea ce denotă neîncredere în el însuși, cauzată de lipsa experienței de viață, specifică tinereții. El preia, cu naivitate, clișee din replica anterioară a Asei "viața-i dată pentru fericire". Însă această preluare nu este marcată prin ghilimele, pentru că Dioma deja a asimilat-o, în virtutea încrederii în Asea, care îi deschide noi perspective de înțelegere. Se poate compara, cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume sub numele de Facebook. Prin naivitatea utilizatorilor, acest Facebook a devenit un fel de imens bazar, în care oamenii de bine își expun de bună voie la tarabă, secretele casei și familiei lor iar cumpărătorii, printre care este greu să deosebești de exemplu, care este terorist
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Zuckerberg, într-un blogpost. însă pe măsură ce acest serviciu „independent" (s-o creadă prostu'!) atrage mai mulți utilizatori, direct proporțional cresc și riscurile pentru aceștia. Criminalitatea pe internet se răspândește cu repeziciune pe Facebookă deoarece infractorii pot depista și exploata ușor naivitatea celor care cred că site-ul este unul absolut sigur. De la, deja banala infectare a PC-ului unui utilizator și trimiterea de mesaje către alte calculatoare și până la furturi și chiar crimă, infracțiunile se diversifică pe zi ce trece. „Facebook
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]