201,835 matches
-
interpreta este una dintre activitățile care stau cel mai firesc în natura omului. Interpretăm permanent, orice și oricît. A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a interpreta. Ceea ce nu e totuna cu a susține că interpretarea e o activitate naturală, pe care o performăm cu toții fără să știm cu adevărat ce facem, dintr-un fel de instinct hermeneutic. Există reguli și principii, o istorie a noțiunii de interpretare - și toate fac subiectul de investigație al acestui volum. De la primul capitol
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
ale civilizației, a pierdut nu doar gustul democrației, dar și sensul și direcția acesteia, nu mai găsește resursele de a se ridica de la pământ. Dar cum altfel, când brâncile date de propriii conducători nu sunt egalate de nici una din catastrofele naturale care ne pândesc! Din păcate pentru el, cabinetul Năstase a pornit la drum în cel mai nefericit mod: lamentându-se și denunțând "greaua moștenire" a regimului Constantinescu. De două ori minciună: mai întâi, pentru că o putere care lasă în urma ei
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
mutanți, construită în laboratoarele nerușinării și ale lăcomiei. Nu-mi plac brucanismele, însă mă încumet la o profeție: în următorii patru ani, din părul dat cu briantină al lui Vadim nu se va clinti nici un fir (decât, eventual, prin chelire naturală!) Zecile de procese înghețate în mod suspect sub ministeriatul lui Valeriu Stoica vor trena cu aceeași grație, în indiferența bine remunerată a "inamovibililor" din justiție. Și astfel cum vom ajunge, în 2004, într-o Românie scufundată și mai adânc în
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
gafele în integritatea lor! Nu le alterați prin scuze! * Orice idee dusă la capăt generează exagerare, orice exagerare e deja un cinism. * Pentru a arăta convenabil, te sulemenești puțin cu propria-ți culoare sufletească. Nu te împaci cu aspectul tău natural. * Contezi prin imposibilul pe care-l conțin avînturile tale. Entuziasmul: fața mirifică a imposibilului. * În jurul vîrstei de cincizeci de ani eram nespus de surprins, ca să nu zic revoltat, dacă cineva mă întreba ce se întîmpla cu mine pe cînd "eram
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Nu dispun de suficient spațiu pentru a rezuma în detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la alta, și pentru aceasta avem nevoie de atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem în noi înșine
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
comunicîndu-i bărbatului lucruri, situații incompatibile cu starea ori momentul în care se aflau. Pentru că, la țară, sau în lumea oamenilor de rînd, în general, dragostea, patima, împerecherea nu mai sînt însoțite, cel puțin tîrziu, după adolescență, de declarații potrivite actului natural, ci doar de constatări practice, gospodărești. Astfel, cum ședeam privind fascinat, ascuns de furtună, de rafalele ei, fără a putea scoate nici cel mai mic sunet sau zgomot prevenitor, cum se întîmplă de obicei cînd nimerești în timpul desfășurării unor astfel
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
care dă naștere fabulei și, deci, mistificării. Consemnarea cotidianului este un scop în sine - prin jurnal împotriva poveștii, cam acesta ar fi mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o astfel de frază surprinzătoare și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei de vis-à-vis, unde pînă acum cîteva luni se plimba Sadoveanu, acum aleargă un porc mărișor al cărui guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H.
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
manifestări, în special cele derivate din materialele, tehnicile, suporturile și tehnologiile noi. Conform acestei reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea informaticii, spațiile virtuale și intervențiile directe ale artistului asupra spațiului natural, social, simbolic și, la rigoare, asupra propriului său corp. Cum această limitare a contemporaneității la un singur segment al ei, și în nici un caz la cel mai autoritar, chiar dacă cel mai siptomatic, nu poate funcționa în mod real, cei care
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
juxtapunere, cele trei expoziții de la Muzeul Literaturii îl imprimă spațiului, determină, prin însăși lumea secvențială pe care ele o creează, unitatea firească a manifestării și alimentează fără eforturi un discurs bine structurat, perfect unitar și cu toate aparențele unui fenomen natural, constituit de la sine, sub presiunea exclusivă a unor rațiuni interioare.
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
într-adevăr într-un mod atît de politicos. între imaginea ideală din manual - vă rog - poftiți - mulțumesc - cu plăcere - scuzați - nu face nimic etc. - și ghiontul care îi corespunde adesea în realitate legătura e foarte firavă. Atitudinea de sistematică și naturală dedublare are și reflexe literare. Un loc comun destul de răspîndit e cel al îndrăznelilor de limbaj din Moromeții lui Marin Preda. Desigur, critica literară din ultimele decenii a discutat mai mult despre etica si filosofia personajelor și a subliniat pe
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
sincer pentru "implementarea" lui, se datora desăvîrșitei sale ineficacități, în toate domeniile vieții, și că supraviețuirea lui se explica nu atît prin imensul aparat represiv care-l apăra, ci prin frica instinctivă și subconștientă a milioane de oameni cărora spiritul natural de competiție le fusese înlocuit cu mincinoasele "întreceri socialiste", de riscurile libertății, în fața unor certitudini mizerabile, dar totuși certitudini". Iar prin introducerea dictatorului ca figură a considerațiilor antitotalitare se obține un adaos de polemică riguros exactă în elanul său inversat
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Dar moartea celui căruia i-ai dat viață, pe care l-ai văzut crescând de la mărimea unui polonic la cea a unui om întreg, dispariția lui fizică înainte de a ta reprezintă o violentare a cursului biologic, o ieșire din "firescul" natural, o monstruozitate. Numai un Dumnezeu crud, de Vechi Testament, îți poate cere să-ți jertfești fiul pentru El. Mulți dintre bătrânii care trec prin această încercare nu-i pot rezista și - cu pilonii sufletești retezați - se duc după copiii lor
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Simona Vasilache Naturală, tare și nu prea dulce." E cafeaua pe care o preferă (dar nu o găsește, în oferta de "specialități") "eroul" celui mai recent roman al lui Radu Ciobanu: Steaua fiecăruia, publicat anul trecut la Editura Excelsior Art din Timișoara. De
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
noi care este filosofia politico-socială a Ministerului de Finanțe și chiar a Guvernului. Acciza fiind o taxă așa/zicînd de lux (sau pe lux), descoperim că, în anul 2005, guvernanții noștri socotesc un lux (nu o necesitate) energia electrică, gazul natural, automobilul (chiar acela mititel, sub 1,6 capacitate cilindrică) sau cafeaua. Ne întrebăm dacă accizele nu ar fi fost mai nimerite pe lemnul de foc (ăsta, da, lux, în șemineurile unor evazioniști fiscali) sau pe trăsura cu cai (preferată de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui Andrei. Este metafora dragostei totale, în care fiecare partener se identifică cu celălalt. Sfîrșitul e tragic: cei doi tineri se sinucid prin incendiere și
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
care îl extrag înainte de a o ucide. O păstrează în viață deoarece cele două organisme "se încrucișaseră" genetic: Ripley are acum sânge acid, dar și alienul a căpătat ceva de la ea: un sistem reproductiv uman. Nou-născutul nu-și recunoaște mama naturală, pe care o omoară, ci crede că Ripley e părintele său. Mai mult, ascultă de instrucțiunile ei, deși este la fel de flămând de sânge ca restul predecesorilor săi. Jeunet pune iar la treabă flerul său vizual, asigurându-se că spectatorii vor
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
oamenii o privesc cu suspiciune. Situația ei de hibrid dă naștere unor ambiguități în interiorul relațiilor filiale. Regina alien o privește ca pe o fiică, deși practic Ripley a fost o mamă purtătoare pentru ea. Progenitura extraterestră nu-și recunoaște părintele natural, ci doar pe cel cultural. Din cauza acestor încurcături, Ripley ajunge în situația de a trebui să-și anihileze propriul copil. Până acum, extraterestrul și omul se aflau în relații conflictuale. Se punea exclusiv problema "care pe care". Regizorul alege să
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
de afirmare răspicată a opiniilor - chiar și când acestea sunt discutabile -, de persoane hotărâte să acționeze în forță a fost lesne speculată de Traian Băsescu, pe care atât felul de a fi, cât și vocea îl desemnează drept un moștenitor natural al direcției populiste - firește, cu diferențele de rigoare: împinsă spre extremism, la Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă parte a susținătorilor actuali ai PRM
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei regenerări: "Tu, întrebarea mea și carne bună,/ Catifelare însăși a invizibilului./ O clipă numai ar trebui să
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]